Paşte fericit

Florin şi Ionutz vă urează un Paşte călduros, exact cum vă doriţi.

Ricky Martin ne spune că e gay

După ce de-a lungul anilor, Ricky Martin a preferat să nu comenteze numeroase zvonuri privind homosexualitatea sa, artistul a hotărât să spună:

I am proud to say that I am a fortunate homosexual man. I am very blessed to be who I am.

Întregul mesaj aici.

Taking Woodstock (2009) – fenomenul hippie în punctul său maxim

Ang Lee este unul din foarte puţinii regizorii a căror carieră nu poate fi caracterizată de un film sau de un anumit gen de filme, nu că ar fi rău să devii stăpân pe o anumită categorie, cum a făcut Alfred Hitchcock cu genul suspans/crimă. Dar bănuiesc că în calitate de artist e mult mai simpatic să sari în teme necunoscute şi diferite. De exemplu, pentru o anumită categorie de cinefili Ang Lee e regizorul capodoperei Tigru şi dragon, pentru alţii e regizorul lui Hulk, iar pentru alţii ( a se citi public gay) va rămâne întotdeauna regizorul lui ‚Brokeback Mountain’.

Şi asta deşi Ang Lee nu a creat aici primul film gay al lui. Cunoscătorii îl ştiau de la ‚Xi yan’. Din fericire, nu a fost nici ultimul, ,Taking Woodstock’ dovedindu-se mai mult decât gay-friendly în studiul său amuzant, dar real al fenomenului hippie.

Mihai Bendeac în Poker ( Sergiu Nicolaescu) - TRAILER

Mihai Bendeac nu este cea mai în vogă vedetă a momentului, dar întotdeauna rămâne gay-friendly.

În noul film al lui Sergiu Nicolaescu, promovat pe ideea că Jojo apare goală, Mihai Bendeac pare a fi gay din trailer.

Data lansării : 9 aprilie.



Citeşte şi
Mihai Bendeac si experienta ( fantezia ) gay
Mihai Bendeac e gay-friendly din nou
Tudor Chirilă despre homosexualitate, toleranţă şi intoleranţă

Elemente gay in jocurile video

Acum ceva vreme, am publicat un articol despre jocurile video, in care va prezentam obiectul dependentei din viata mea, in sensul de viciu absolut. Primul articol se termina in momentul in care suprematia jocului 2 d apunea.

A urmat astfel fenomenul celor de la Sony: Playstation. Consola are si pana in prezent cea mai buna maneta, dovada faptul ca ea nu a fost modificata de la prima aparitie si pana in prezent la lansarea consolei Playstation 3. Pe langa abordarea revolutionara, datorata 3 d-ului, consola produce o serie de jocuri legendare precum Metal Gear Solid, Tekken, Soul Reaver si multe altele care aduc incasari uriase datorita originalitatii, complexitatii si nu in ultimul rad al spectacolului vizual.

Anderson's Cross trailer

Pare puţin prea încurcat, dar promite.

The man who love Yngve – băiatul rock se îndrăgosteşte

Iar asta e ceva cu totul neobişnuit, fiindcă de obicei băiatul rock este iubit, adulat, arogant şi egosit. Până la urmă nici adolescentul Jarle nu este foarte diferit. Poate că e doar la început.

Ne întoarcem în anii ’80 cu acest film norvegian din 2008 prea puţin cunoscut. E vremea încetării Războiului Rece, căderii Zidului Berlinului şi începutul ultimei mari perioade rock. Jarle este un adolescent dintr-o trupă rock necunoscută care se pregăteşte de primul concert. Nu a cunoscut prea mult succes, dar se poate bucura de momente unice alături de iubita sa. Când însă un nou coleg apare în clasă, Jarle cunoaşte sentimente noi.

Copiii teribili – filmul

Pe cât de interesantă e cartea lui Jean Cocteau, pe atât de lipsit de importanţă este acest film.

Adaptarea cinematografică a capodoperei lui Jean Cocteau ‚Les enfants terribles’ nu se arăta foarte uşoară, dar cu autor pe post de scenarist şi cu Jean Pierre Melville ( un regizor cu filme bine cotate) la cârma proiectului chiar părea că va avea o şansă adevărată. Transpunerea pe peliculă a relaţiei psihologice dintre Paul şi Elizabeth s-a dovedit a fi însă o greşeală.

Chun gwong cha sit / Happy Together (1997)

Ce face exact un film bun? Povestea, noutatea, modul de prezentare, reacţia personală a publicului asupra poveştii? Pun întrebarea pentru că un film precum ‚Chun gwong cha sit’ este greu de încadrat. Este obositor şi cu toate astea nu poţi să nu îl apreciezi.

Filmul lui Kar Wai Long nu impresionează prin poveste, nici măcar prin modul de prezentare, ci strict prin modul regizorului de a ţine camera şi de a surprinde acţiunea sau de a crea starea. Nu vorbesc de mişcările camerei. Ele nu sunt nemaiîntâlnite. Cromatica acestui film este cea care nu se compară cu nimic din ceea ce am mai văzut până acum, şi cred că am văzut ceva filme de-a lungul timpului.

Donne moi la main (2008) - doi fraţi gemeni, unul gay

Ideea fraţilor gemeni poartă în ea o sumedenie de metafore, dar care rareori ( poată că niciodată) au putut fi redate. Asta probabil pentru că se apelează la ea în mod superficial, din considerente comerciale şi rareori artistice. Dacă ele se vor artistice, atunci artistul rămâne neconvingător în faţa unei idei atât de complexe.

'Donne moi la main' nu este neapărat un film superficial şi nu aş zice că alegerea subiectului a fost pur comercială, dar după cum se întâmplă metaforele rareori au sens. Regizorul lasă impresia că este depăşit de subiect, incapabil să desluşeacă el însuşi care este acela. De aceea nici nu reuşeşte să îl dezvolte.

Program GayFest 2010

Deja se ştia că Gay Fest 2010 se va ţine între 17-22 mai.

Azi, Accept a făcut public programul din acest an al festivalului. Din evenimente nu lipsesc serile de film, dezbateri, workshopuri. Marşul Diversităţii se va ţine şi el, între aceleaşi ore.

Iată programul pe zile.

Luni, 17 mai
11.00 Conferinţă de presă, Institutul Francez
18.00 Short Shorts (filme de scurt metraj), Centrul Ceh
20.00 Workshop - fotoreportaj, Verde Café

Marţi, 18 mai
15.00 Expoziţie - Cele mai importante momente din istoria mişcării pentru drepturi a persoanelor LGBT din UK, US şi Germania, încă nu se cunoaşte locaţia evenimentului
17.00 Atelier de desen, Lente Café
18.30 Curs de dans - hip-hop, Sala de dans X
20.15 Serile filmului Inklusiv, Observatorul Astronomic

Miercuri, 19 mai
15.00 Expoziţie - Cele mai importante momente din istoria mişcării pentru drepturi a persoanelor LGBT din UK, US şi Germania, încă nu se cunoaşte locaţia evenimentului
16.00 Trans cafe - intalnire despre problematica Trans, Lente Café
17.00 Atelier de desen, Lente Café
18.30 Curs de dans - latino, Sala de dans X
20.15 Serile filmului Inklusiv, Observatorul Astronomic

Joi, 20 mai
15.00 Expoziţie - Cele mai importante momente din istoria mişcării pentru drepturi a persoanelor LGBT din UK, US şi Germania, încă nu se cunoaşte locaţia evenimentului
18.30 Atelier - teatru sport, Sala de dans X
17.00 Curs de dans - vals, Sala de dans X
20.30 Quiz Pub, locaţia urmează să fie stabilită

Vineri, 21 mai
16.00 Idaho - dezbatere, Institutul Francez
18.30 Vernisaj Expoziţie - Cele mai importante momente din istoria mişcării pentru drepturi a persoanelor LGBT din UK, US şi Germania, încă nu se cunoaşte locaţia evenimentului
20.30 Concert de muzică clasică, Centrul Ceh
23.30 Pre/party Soho Lounge

Sâmbătă, 22 mai
17.00 Marşul Diversităţii
23.30 Party, marca PSI pentru GayFest2010, Soho Lounge

Videoclipul anului 2010 : Lady Gaga featuring Beyonce - Telephone

A apărut mult-aşteptatul videoclip la duetul anului 2010 şi cum era de aşteptat e epic. Continuare la excelentul 'Paparazzi', varianta originală a videoclipului are peste 9 minute mereu surprinzătoare.

Printre altele, Lady Gaga apare aproape nud, se sărută şi se mângâie cu alte femei, o ajută pe Beyonce să scape şi ea de iubitul său ( oare de ce?) şi poartă din nou haine wow.

Puţin probabil ca vreun alt artist să vină cu ceva mai bun anul acesta. Poate Christina Aguilera ...?

Rămâne de văzut cu videoclipul anului, până atunci iată videoclipul la 'Telephone'.



Citeşte şi
Lady Gaga a lansat videoclipul anului : ‘Paparazzi’
5 parodii şi coveruri Lady Gaga pe YouTube
Lady Gaga e fascinantă şi bisexuală

The Princess and the frog (2009) - recenzie

Disney ( nu Disney Pixar) a cugetat puţin şi s-a gândit, bine aş spune eu, să revină la o formulă clasică, cel puţin pentru un film. Într-un moment în care genul de animaţie s-a diversificat atât de mult, fiind capabil să ne ofere titluri a căror intensitate e tot atât de diferită precum cea a filmelor „normale”, o revenire la ideea de la care a plecat filmul de animaţie suna excelent.

Însă ceea ce face Disney nu e tocmai o reîntoarcere la structura sa clasică. Ia elemente din filmele sale iniţiale, este inspirat şi de faptul că muzicalul nu mai e văzut un outsider de publicul general, dar devine şi ceva mai adult, ceea ce îi ia din farmec. Ceea ce întotdeauna a fost minunat la filmele Disney a fost că deşi creat pentru un public mai mic ca vârstă, funcţiona excelent pentru toate lumea. Aşa că mişcarea nu e neapărat inspirată.

Povestea prinţesei care sărută broscoiul cel urât pentru a-l transforma în prinţ ne este cunoscută tuturor.

Durabila iubire – filmul

Ecranizare a romanului lui Ian McEwan, filmul Enduring love este un thriller psihologic convingător pentru cea mai mare parte a celor 90 de minute. Nu o dă greş, dar pierde şansa de a se ridica deasupra altor filme de gen, tocmai pentru că trece peste aspecte esenţiale ce au realizat complexitatea cărţii.

Nu e rău că există diferenţe faţă de carte, în fond e foarte probabil ca spectatorii filmului să nu fi ajuns la opera originală. De asemenea, cred că şi cei care au cunoscut cartea înaintea filmului nu caută neapărat să vadă o ecranizare lipsită de noutate. Lasă totul la alegerea regizorului. Iar dacă acesta reuseşte în ciuda unor diferenţe faţă de original ( sau întocmai pentru că urmăreşte până în cel mai mic detaliu sursa) un film bun, publicul e mulţumit. Dacă nu reuseşte, comparaţiile cu cartea apar întotdeauna. Bănuiesc că totul e ceva asumat.

Tudor Chirilă despre homosexualitate, toleranţă şi intoleranţă

În cel mai recent post de pe blogul său intitulat "23 de milioane de îngeri", Tudor Chirilă şi-a ales o temă foarte interesantă.

El începe astfel:

Astept metroul. A devenit la Paris una din preocuparile mele zilnice. Si prilej de observatie. Ce avem azi? O mama tanara, putin trecuta de patruzeci, cu fiul ei, adolescent, homosexual. Nu trebuie sa aveti indoieli in legatura cu identitatea sexuala a fiului. Era evident.

Marturisesc ca prima reactie a fost o strangere de inima, consecinta a unei substitutii ad hoc. Mi-am imaginat cat de dureros

Pentru întreg postul vizitaţi blogul lui Tudor Chirilă.

Were the world mine – un muzical gay

În ultimii ani muzicalul s-a mai repopularizat puţin. Nu ştiu ce se va întâmpla pe la marile studiouri după eşecul comercial cu ‚Nine’, interesant este că această mică amintire şi reinventare totodată îi fac pe unii regizori dornici să experimenteze cu genul. Tom Gustafson face asta în ‚Were the wold mine’, iar rezultatul nu e neapărat reuşit.

‚Were the world mine’ are momentele sale nereuşite, momentele sale de glorie, momentele sale plictisitoare ( mult prea multe pentru un muzical). Timothy ( Tanner Cohen) este un adolescent openly gay dintr-un mic orăşel american ce primeşte rolul principal într-o adaptare interesantă, dar nerealistă din punct de vedere social, a celebrei ‚Ultima noapte de vară’ de William Shakespeare.

Câştigătorii premiilor Oscar 2010

Cel mai bun actor în rol secundar: Christoph(er) Waltz ( Inglourious basterds)
Cel mai bun film de animaţie : Up
Cel mai bun cântec : Crazy heart
Cel mai bun scenariu original : Mark Boal ( The Hurt Locker) - prima surpriză
Cel mai bun film de animaţie de scurt-metraj : Logorama
Cel mai bun documentar de scurt-metraj : Music by prudence
Cel mai bun film de scurt-metraj : The New Tenants
Cel mai bun machiaj : Star Trek
Cel mai bun scenariu adaptat : Geoffrey Fletcher ( Precious) - un zâmbet larg
Cea mai bună actriţă în rol secundar : Mo'Nique ( Precious)
Art Direction : Avatar
Cele mai bune costume : The Young Victoria
Sound Editing : The Hurt Locker
Sound Mixing : The Hurt Locker
Cinematografie : Avatar
Cea mai bună coloană sonoră : Up
Cele mai bune efecte vizuale : Avatar
Cel mai bun documentar : The Cove
Cea mai bună editare : The Hurt Locker
Cel mai bun film străin : El secreto de sus ojos
Cel mai bun actor în rol principal : Jeff Brdiges ( Crazy heart)
Cea mai bună actriţă în rol principal : Sandra Bullock ( The Blind Side) bună, dar ştim care e cea mai bună, discursul său a fost cel mai emoţionant al serii.
Cel mai bun regizor ... ups e regizoare : Kathryn Bigelow ( The Hurt Locker)
Cel mai bun film : The Hurt Locker

Urmăreşte Oscar 2010 live online

http://www.ustream.tv/channel/kws5

Dorinţe şi pronosticuri pentru Oscar 2010

De ceva timp, lumea filmului nu vorbeşte despre altceva decât despre gala premiilor Oscar. Bineînţeles că şi despre celelalte gale, dar întotdeauna despre câştigătorii de la Globurile de Aur, Bafta, Spirit ca să numesc câteva ceremonii de premiere, se vorbeşte în termeni de (nou) favoriţi sau nu ai Oscarurilor. Şi asta fiindcă asta e statueta pe care vrea să pună mâna toată lumea cinematografică.

Înainte de a afla lista mea de pronosticuri pentru Oscaruri, trebuie să spun ce filme din cele nominalizate am reuşit să văd şi ce filme nu.

Am văzut : A serious man, An education, Avatar, District 9, Inglourious Basterds, Precious Based on the novel Push by Sapphire, The Blind Side, The Hurt Locker, Up, Up in the air, Crazy heart, Julie and Julia, The Lovely bones, Nine, Sherlock Holmes, The Young Victoria, Bright Star, Fantastic Mister Fox.

Printre altele nu am reuşit să văd : A single man.

Iată şi favoriţii mei ( lor):

Cel mai bun film : Up ( după mine); The Hurt Locker ( cel mai probabil câştigător)
Actor rol principal : Jeff Bridges ( Crazy heart)
Actriţă rol principal : Meryl Streep ( Julie and Julia)
Actor rol secundar : Christopher Waltz ( Inglourious Basterds)
Actriţă rol secundar : Mo’Nique ( Precious : Based on the novel Push by Sapphire)
Regizor : Kathryn Bigelow ( The Hurt Locker) – e timpul pentru prima femeie regizor
Scenariu original : A serious man
Scenariu adaptat : Up in the air
Cântec : Crazy heart
Animaţie : Up
Toate efectele : Avatar

Şi cu asta aştept să văd ce zice Academia. Voi ce ziceţi?

Discursul anului trecut la Oscar : Dustin Lance Black

Dustin Lance Black.

Discurs

Eurovision 2010 a fost. Eu nu am votat pe nimeni. Românii au ales pe Paula Seling şi Ovy

Nu ştiu dacă neapărat Eurovision mai este un concurs care să creeze interes ( mai ales la 24 de ore înainte de Oscaruri). Iar ce s-a întâmplat în această seară pe scenă nu a reuşit să impresioneze în vreun fel.

De aceea eu nu am votat cu nimeni. Nu că nu am putut, fiindcă se pare că au existat probleme destul de mari la votat din diferite reţele de telefonie, ci pentru că nu am vrut. Au existat vreo trei piese care aproape m-au prins, dar au dat-o pe lângă cumva.

Dar hai să le luăm pe rând.

Jack Pot au avut o idee interesată şi cam atât.
Save Their Lives a fost cea mai înspăimântoare piesă a serii. Mi s-a părut că are în ea un mesaj atât de fals.
Paula Seling şi Ovy acceptabil, dar ce e cu moda asta de Sean Paul de România? Nu cred că mai prinde.
Dalma a încercat să fie sexxy, dar nu cred că a cucerit multă lume. Mai bine încerca să pună în valoare alte calităţi, pe care s-a văzut că le are. Cântecul a fost drăguţ, mai ales partea în română.
Alexandra Ungureanu a dovedit cel mai mult că artiştii români duc lipsă de inspiraţie.
Pasager au fost doar plictisitori.
Lora şi Sonny Flame pot da un hit, prin altă Dragoste din tei, dar parcă a trecut moda.
Hotel FM mi-au plăcut. Aproape că i-am votat.
Zero au fost banali.
Lucia Dumitrescu a avut o piesă bună, dar să fim serioşi. Ceea ce s-a văzut pe scenă a fost atât de amator şi n-a avut nimic din artistul pentru care piesa a fost compusă, iar artistul respectiv a uimit mai ales prin ceea ce făcea pe scenă.
Paula Seling a fost extraordinară cu a doua piesă. Dar ce e cu Kamara? A stricat totul.
Lulu and The Puppets nu au fost banali, dar au fost pe lângă.
Anda Adam a avut ceva show. Piesa nu a fost rea. Dar din nou Sean Paul? S-a dus moda, dacă a fost vreodată la modă.
Tina mi-a plăcut în 2009. În 2010 mi-a plăcut mai puţin, dar tot mi-a plăcut. Dar tot nu e de mers la Eurovision.
Alexa e drăguţă.
Cătălin Josan a ieşit cu fetele la agăţat. Şi a agăţat ceva. Un moment a la Adam Lambert.

În rest, vroiam să zic câte ceva de jurii, dar mă abţin.

Felicitări Paulei Seling şi cam atât. Ştim că are talent, voce. Ar putea face un moment bun la Oslo şi chiar de nu, cam ea merita să meargă acolo, mai ales că a fost şi votată de cine a vrut şi a putut.

Cele mai bune reprezentări ale României la Eurovision

Astă-seară se alege reprezentatul României de anul acesta la unul din cele mai controversate concursuri muzicale din punct de vedere românesc. Faţă de anii precedenţi momentan nu a existat niciun scandal de calibru mare. Faţă de alţi ani cu siguranţă foarte multă lume nu cunoaşte piesele participante.

Dar destul cu anul acesta. Dincolo de veşnicul scandal de la Eurovision, câţiva artişti români au strălucit pe scena europeană Eurovision.

Iată un top 3 al celor mai bune reprezentaţii ale României la Eurovision :

1) Mihai Trăistariu – Tornero (2006)
2) Sisten featuring Luminiţa Anghel – Let metry (2005)
3) Nicola – Don’t break my heart (2003)

Sunt destul de curios de ce se va auzi astă-seară pe TVR.

Citeşte şi
Eurovision 2009 - piesele selectionate pentru semifinale
Are şanse Elena Gheorghe la Eurovision?
Cătălin Josan - Round Round ( Eurovision 2010)

Eyes wide open (2009)

Povestea e posibil să fie aceeaşi, locul e diferit. ‚Eyes wide open’ este un film israelian ce aruncă o privire în comunitatea ortodoxă evreiască, o comunitate profund conservatoare şi greu de mutat din convingeri.

Aaron este un bărbat căsătorit, cu patru copii, ce recent şi-a pierdut tatăl. Un membru foarte respectat al comunităţii din care face parte, Aaron caută un ajutor pentru măcelăria ( asta este partea care m-a îndepărtat cel mai mult) al cărei propietar este. Astfel ajunge să îl cunoască pe Ezri, un tânăr aparent precum oricare alt membru al comunităţii. Dar cu toţii ştim că nu e aşa.

Outrage (2009) – politicieni gay in the closet

Datorită subiectului foarte ofertant Outrage se anunţa documentarul anului 2009. Totuşi, dincolo de mesajul activistului, filmul nu reuseşte să se ridice peste medie.

Da, ,Outrage’ funcţionează foarte bine ca şi activism gay. El arată ipocrizia politicii americane care momentan nu oferă drepturi egale cetăţenilor gay, ipocrizie din care fac parte şi oameni gay ( in the closet). Ceea ce e cel puţin ciudat, dar mult mai mult revoltător. În ciuda titlului, acest aspect e mai degrabă trist, fiindcă arată ce desparte lumea de egalitate : păstrarea unor valori false, construite pentru manipulare. Politicienii manipulează, dar sincer... nu credeam că e atât de uşor să manipulezi.

Homotography – homoerotism în fotografie

Web-ul abundă de site-uri cu bărbaţi îmbrăcaţi sumar sau poate chiar deloc, celebrităţi care sunt surprinse zilnic pe diferite plaje din lume sau bărbaţi obişnuiţi în momente din cele mai diverse. Ca întotdeauna, Internetul se arată foarte divers.

Regele neîncoronat al site-urilor de fotografie este însă Homotography.

Iată câteva din cele mai recente postări de pe acest site:
Swan Lake
River Viiperi by Pieter Henket | Guapo
A Dirty Geoff Burns by Tony Duran
Boyd Holbrook by Matthew Brookes | Velvet
The Last Days of Winter

Februarie 2010 în filme de Ionutz şi Florin

Februarie 2010 a însemnat pentru Florin şi Ionutz 26 de filme văzute împreună.

Am mai încercat Pădurea spânzuraţilor, după ce am fost plăcut surprinşi de Moromeţii, dar comparaţia s-a dovedit falsă şi Where the wild things are.

Nu au intrat în top printre altele :
Happy Times – un film asiatic foarte simpatic
Avatar – unul din favoritele Oscarilor de anul acesta
An Education – alt favorit al Oscarurilor
Star Wars Episode IV şi VI


Top 10 ( comentariile aparţin amândurora)

1. Moromeţii (1988) – una din capodoperele cinemaului românesc, poartă semnătura unui regizor care mai nou creează eşecuri precum Weekend cu mama. Acesta cu siguranţă e o capodoperă din toate punctele de vedere ( ar putea avea cea mai bună interpretare din cinemaul românesc).
2. Bobby Fischer Anything to win ( documentar) – vă oferă şansa să exploraţi aspectele cele mai ascunse ale singurului campion mondial american la şah.
3. Ben Hur (1959)
4. Star Wars Episode V – probabil cel mai reuşit episod Star Wars. Binecunoscuta replică preluată de toată lumea vine din acest episod.
5. Crazy heart
6. Stan şi Bran Block-heads – Stan şi Bran pur şi simplu au farmecul lor, care la noi încă funcţionează foarte bine.
7. Asasinii – un film ce reuşeşte să depăşească limitele genului de acţiune, având în centru aspecte de psihologie redate cu talent.
8. The lovely bones – surprinde prin îmbinarea plăcută dintre un thriller brut şi un film estetician ca de porţelan.
9. Moon – chiar dacă nu revoluţionar, un film ce te captivează suficient de mult pentru a îţi lăsa o impresie plăcută la final.
10. Omul şefului – pentru mine ( Ionutz) unul din filmele mele preferate, având în centrul atenţiei un personaj complex şi fascinant în egală măsură şi care sintetizează atât de bine natura umană.

Save me (2007)

De ce noi şi nu ei? Asta e întrebarea cu care rămâi după acest film, altfel destul de nesemnificativ. Subiectul nu e nou, povestea e una deloc surprinzătoare, ba chiar banală, regia nu vine cu ceva să te facă să reţii numele persoanei, filmul e de evitat. Nu are niciun fel de putere.

Cu toate astea, subiectul e mai mult decât ofertant, iar întrebarea de la începutul recenziei chiar merită un răspuns. De ce noi ( gay-ii) ar trebui să căutăm salvarea, ci nu ei ( părinţii) care nu ne pot accepta aşa cum suntem în numele religiei? Ura e un păcat din câte aveam eu la cunoştinţă. Homosexualitatea încă e discutabil cât de păcat e. Şi atunci de ce cineva ar trebui să ducă o luptă cu sine pentru a căuta ceva ce nu există? Pe când, în cazul lor, de ce nu ar duce o luptă cu ura, când iubirea ( teoretic există)?

Au câştigat premiul Oscar interpretând gay

Dacă acum două zile vă reaminteam de 3 doamne ale marelui ecran care au câştigat cel mai mare premiu din lumea filmului interpretând lesbiene, azi ne reamintim de doi domni.

Anul acesta, Colin Firth are a doua şansă să devină şi el un actor cu Oscar ( căci de Oscar este) pentru rolul din A single man.

Heath Ledger a mai fost nominalizat pentru Brokeback Mountain.

1. În 1994 Tom Hanks a câştigat premiul pentru cel mai bun actor în rol principal pentru Philadelphia. Emoţionantul său discurs a inspirat comedia In & out, dar şi probabil multe persoane din faţa televizoarelor. - discurs

2. Anul trecut Sean Penn a câştigat al doilea Oscar pentru Milk. - discurs

3. În 2009 ... ( peste 5 zile?) :D

My own private Idaho – toţi avem perioada noastră de rebeliune

E mai uşor să fii rebel? Sau e mai simplu să fii convenţional? Filmul ‚My own private Idaho’ urmează principiul că toţi avem perioada noatră de rebeliune. Sub forma a două poveşti, rebeliunea este văzută fie drept o călătorie necesară impusă de un spirit mecanic, fie o cerinţă de supravieţuire în drumul impus de forţa destinului.

Pentru Scott ( Keanu Reeves), un fiu de milionar ce alege să îşi petreacă tinereţea în ghetou alături de oameni ai străzii, rebeliunea este alegerea sa, este o vrajă îmfăptuită la cerere pentru a experimenta dezumanizarea. Pentru Mike ( River Phoenix), un prostituat al străzii, care pe deasupra este şi narcoleptic, este un stil de viaţă ce l-a capturat, i-a adormit simţurile şi l-a obligat să îl urmeze în drumul vieţii sale.

Cultura gay Episod 1 : Au câştigat premiul Oscar interpretând lesbiene

Indiscutabil cultura ne influenţează puternic viaţa de zi cu zi. Ne uităm la filme, ascultăm aceeaşi piesă încontinuu, facem videoclipuri pe care le punem pe YouTube ( sau ne uităm la ele), discutăm despre ele. Ce nu facem?

Pe Gay in Romania ne propunem să revizităm momentele care ne-au influenţat viaţa ( direct şi indirect).

Într-o săptămână de Oscar, hai să ne amintim de 3 actriţe care au câştigat marele premiu interpretând lesbiene ( sau bisexuale).

1. Hilary Swank pentru Boys don't cry - fan video
2. Nicole Kidman pentru The Hours - discurs
3. Charlize Theron pentru Monster - discurs

Ben Hur (1959) – subplot gay într-un film cu Iisus

Scena gay

Ben Hur este unul din cele mai aclamate filme din istoria filmului, reuşind să obţină la vremea apariţiei sale 11 premii Oscar ( nici până astăzi nimeni nu a reuşit decât să egaleze recordul stabilit de filmul lui William Wyler). Deşi un film profund religios, acţiunea se petrece în „anul Domnului”, filmul reuseşte imposibilul ( pentru mulţi): introduce un mic subplot gay într-un film cu Iisus.

Poate vă întrebaţi cum de o asemenea întâmplare a fost posibilă. În primul rând, spre liniştirea tuturor celor care vor să vadă filmul pentru asta, le spun că scena discutată rămâne foarte interpretabilă şi nu e deloc clară din acest punct de vedere. În plus, după scenă ( printre primele), filmul merge cu povestea sa, lăsând deoparte acest aspect.