El începe astfel:
Astept metroul. A devenit la Paris una din preocuparile mele zilnice. Si prilej de observatie. Ce avem azi? O mama tanara, putin trecuta de patruzeci, cu fiul ei, adolescent, homosexual. Nu trebuie sa aveti indoieli in legatura cu identitatea sexuala a fiului. Era evident.
Marturisesc ca prima reactie a fost o strangere de inima, consecinta a unei substitutii ad hoc. Mi-am imaginat cat de dureros
Pentru întreg postul vizitaţi blogul lui Tudor Chirilă.
Citeşte şi
Vama "Suflet normal"
Mihai Bendeac si experienta ( fantezia ) gay
Hiena de la Animal X nederanjat ca a fost numit homosexual
2 comentarii on "Tudor Chirilă despre homosexualitate, toleranţă şi intoleranţă"
interesant
Uite...eu sunt femeie si deasemenea şi lesbi. Interesant să văd postarea ta. Poate pentru că nu mă aştept ca în Romania, să găsesc câtuşi de puţină toleranţă.
Am avut "coming out-ul" cu mulţi ani în urmă si am realizat ca Romania pe langa alte state, este mai toleranta. Adica priveste la anumite tari unde homosexualii sunt maltratati. Aici cel putin nu aud mereu de astfel de lucruri si intamplari.
Te-ai intrebat vreodata de ce poate mama acelui baiat ar fi avut amagire in ochii ei?
Haide sa iti spun inca ceva. Fratele meu este si el gay. Adica sunt si eu dar si fratele meu mai mare. Mama mea stie de amandoi insa pana sa ii spun mamei de mine am intrebat-o de ce ii pare rau pentru fratele meu si a raspuns ca nu este pentru faptul ca este gay,ci pentru ca in tara asta nu este loc sa fi gay cand toti te judeca si te arata cu degetul...lucruri si gesturi care te bantuie toata viata si chiar daca vorbele sunt trecatoare, prejudecatiile raman pentru multi ani de azi incolo.
Asadar, lipsa oricarei griji sau tristete de pe chipul acelei mame, este si datorita faptului ca fiul ei traieste linistit intr-o societate care nu condamna modul lui de a iubii. DA! De a iubii!
Iubeste si traieste la fel ca orice om si ceea ce difera este sexul partenerului.
Daca UE ne preseaza cumva sa acceptam, inseamna ca este un apel la schimbare, unul foarte necesar tarii noastre. Ducem lipsa de multe, datorita formei de a gandii si a prejudecatiilor. Si nu avem un castig, din contra iesim tot noi in pierdere.
Ok, este de inteles ca nu putem din prima, desi au trecut mai bine de 20 de ani de la revolutie. Insa spune-mi si mie progresul ce l-am facut caturi de mic, ca sa putem accepta homosexualitatea?
Exista cumva in scolile din Romania un program de educatie sexuala mai detaliat si prin care, sa informezi adolescentul despre ceea ce inseamna homosexualitatea?
Avem o organizatie bine fondata care sa educe tineretul ce in 20 ani vor ajunge generatia mai batrana prin care sa realizeze ca homosexualitatea nu este un pacat sau o boala?
Sau un film, un serial, ceva la televizor care sa scoata in evidenta, sa faca vizibila homosexualitatea si ce inseamna aceasta?
Ducem lipsa de multe. Iar eu ca fata la 24 de ani cu planuri MARI de a imi creea o familie si mai ales, dorind sa raman in tara mea pentru a realiza toate acestea trebuie sa emigrez, pentru a simti ca sunt libera sa iubesc, sa ma marit, sa imi creez o familie si sa avansez pe plan profesional, pentru ca in propria mea tara nu am drepturi egale doar pentru ca sunt...diferita din punct de vedere al preferintelor mele sexuale.
Avem democratie...care insa...nu este democratie...Pentru mine este inca o forma prin care statul si legea imi modereaza viata...iar prejudecatiile ma fac sa ma ascund pentru ca nu am aceleasi preferinte sexuale.
Trimiteți un comentariu