După amiază de câine (1975)

‚După amiază de câine’ ( Dog Day Afternoon) este unul din cele mai memorabile filme ale lui Al Pacino ( în condiţiile în care prea puţine nu sunt), care de altfel e şi universul filmlui.

Inspirat de un eveniment real avut loc cu 3 ani înainte de lansarea în cinematografe, filmul se deschide cu intrarea într-o bancă la o oră aproape de închidere a trei bărbaţi la fel ca toţi ceilalţi, coordonaţi de Sonny Wortzik. Ceea ce părea planul perfect se transformă foarte rapid într-un fiasco în care ce e dramatic reuşeşte uşor să nască zâmbete. Iar totul începe din primul minut al jafului, moment în care al treilea complice părăseşte banca nestăpânit de teamă. În stilul început, eroii află că banca îşi lichidase stocul în acea zi, iar când vor să iasă sunt prinşi de poliţie în interior. Acum când provinienţa titlului e clară, evoluţia continuă să fie surprinzătoare.

Sonny, un bărbat educat, veteran în războiul din Vietnam, cu nevastă acasă şi doi copii, reuseşte să atragă admiraţia şi înţelegerea publicului adunat pentru circ, pregătit să facă circ ca şi efect a situaţiei socio-politice din America momentului respectiv, dar şi să îi atragă pe angajaţii băncii într-un joc interesant la care aleg să devină complici. După o oră, descoperim însă ( şi descoperă şi ei) că Sonny mai este însurat cu cineva ... cu un bărbat, care mai este şi motivul pentru care acesta a pus la cale jefuirea băncii. Mai exact, Sonny dorea să facă rost de banii necesari realizării unei operaţii de schimbare de sex pentru al său „soţior”. Va mai fi acum lumea de partea sa sau au găsit autorităţile scăparea pentru oprirea urcării popularităţii unui răufăcător?

‚Dog Day Afternoon’ e un film pe o treime gay ( dacă asta vreţi să aflaţi neapărat). Sigur, e interesant de văzut un film ce tratează un astfel de subiect în anul 1975. Şi mai e interesant şi faptul că acesta e realizat după un eveniment real avut loc în 1972, dar cel mai bun motiv pentru care merită văzut nu ţine de latura gay, ci de calitatea sa în general, fiindcă ‚Dog Day Afternoon’ este un film bun ( punct). Amuzant pe alocuri te invită într-o lume care te face să râzi deşi nu acesta ar trebui să fie primul rezultat ( întocmai precum grupul adunat în faţa băncii ce aplaudă un răufăcător). Dar deşi faci asta, la un moment dat te vei opri din râs fără ca măcar să sesizezi momentul. Aşadar, un gen deschis, bine ţinut în frâu ( zic eu nu atât de regizor, cât de un Al Pacino genial).

Filmul a obţinut un premiu Oscar din partea Academiei Americane de Film în 1976 pentru scenariu şi a mai fost nominalizat la alte cinci categorii ( cel mai bun film, cea mai bună editare, cel mai bun regizor – Sydney Lumet, cel mai bun actor în rol secundar – Chris Sarandon şi cel mai bun actor în rol principal – Al Pacino). Revenind la Al Pacino, filmul i-a adus pe merit singurul premiu BAFTA din carieră.

Note: Florin 4,25 Ionutz 4,50 => Notă gayinromania: 4,375 din 5.

Subtitrare aici.

Trailer-ul ocoleşte partea gay a poveştii.



Credit foto : Warner Bros.