miercuri, 13 octombrie 2010

Viaţa bate filmul

Publicat de FLORIN la 14:22
La începutul documentarului ‚Prodigal Sons’, care a reuşit să strângă câteva premii pe la mai multe festivaluri ( lgbt), Kimberly Reed, regizoarea filmului, se întoarce în micul oraş Helena din Montana pentru a se reîntâlni cu colegii săi la reuniunea de 20 de ani de la absolvire. Îşi aduce şi camera cu ea pentru a surprinde reacţiile celor din jur.

Dar păşirea ei în mijlocul vechilor cunoştinţe nu va crea şocul pe care mulţi l-ar fi aşteptat. De ce l-am fi aşteptat? Pentru că într-un fel colegii nu o cunosc pe Kim, ci pe bărbatul adorat de multe fete care Kim a fost odată. Dar această primă întâlnire se dovedeşte a fi o reîntâlnire cu braţele deschise.

Nu acelaşi lucru se întâmplă între ea şi Marc, fratele său ( adoptat), cu câteva luni mai mare, cu care nu s-a mai văzut de 10 ani. Între acesta şi Kim există o barieră puternică, nu neapărat cauzată de operaţia de schimbare de sex a fostului său frate.

La 21 de ani, acesta a suferit un accident în urma căruia i-a fost extirpată o parte a creierului. Dependent de medicamente, cu schimbări de stare violente, acesta nu de puţine ori atacă verbal şi non-verbal pe cei din jur, inclusiv pe Kimberly. Iniţial, avem impresia că şi prezenţa camerei ajută foarte mult la crearea acestei stări, dar reacţiile întregii familii sunt aceleaşi, neaparţinând doar acestei Kimberly ce insistă să filmeze întreaga experienţă, ce se dovedeşte încărcată de emoţie, dar şi surprinzătoare cinematografic.

Marc, la scurt timp de la reuniunea din început, după cercetări îndelungate află cine sunt părinţii săi. Dezvăluirea va produce o schimbare majoră de aşteptări de la documentar. Chipul său brusc va deveni foarte cunoscut, asemănarea dintre el şi o legendă a cinematografiei care îi este bunic fiind mai mult decât vizibilă. ( Încercaţi să vă daţi seama.)

Experienţa îl ajută, apoi starea sa continuă să devină din ce în ce mai incontrolabilă. Evenimente la fel de neaşteptate se produc de-a lungul întregului documentar, dovedind uneori că viaţa chiar bate filmul. Într-un film de ficţiune, toate acestea ar fi părut clişee sau soluţii neinspirate, aici e viaţa surprinsă aşa cum este ea de o cameră de filmat.

Rezultatul este unul din cele mai bune documentare văzute recent ( ele nu prea greşesc niciodată).

În luna aprilie a acestui an, la aproximativ doi ani de la lansarea filmului, Marc a murit în urma unor complicaţii.

Vizionaţi un trailer mai jos.



Te-ar putea interesa
Interviu cu un bărbat travestit
Povestea unui transexual la Happy Hour
Travestiul este artă

0 comentarii on "Viaţa bate filmul"

 

gay in romania Copyright 2009 Reflection Designed by Ipiet Templates Image by Tadpole's Notez