Cabaret (1972)

‚Cabaret’ poate fi numit ultimul mare muzical înainte ca genul să fie reinventat de Hollywood-ul secolului 21, deşi eu nu l-aş caracteriza neapărat ca muzical. Într-adevăr, numerele muzicale sunt impecabile şi unele din cele mai reuşite din istoria cinematografică, dar ele se produc pe scena cabaretului, fără ca replicile actorilor să fie cântate. Ele transmit subtil nişte mesaje ce se întrepătrund cu acţiunea filmului.

Laureat cu 8 premii Oscar, filmul e cel care i-a stabilit legenda actriţei Liza Minnelli. E cam singurul ei film care a avut succes. Cu multiple surse de inspiraţie, printre care cartea ‚Adio Berlin’ de Christopher Isherwood, muzicalul ‚Cabaret’ de pe Broadway sau piesa ‚I am camera’, ‚Cabaret’ a reuşit să se ţină pe poziţii la Oscaruri în anul în care a fost lansat legendarul ‚Naşul’. Aş fi vrut să ajungă până acolo. Nu o face, dar rămâne un film de văzut.

Brian Robert ( Michael York), un emigrant englez bisexual, ajunge într-un Berlin dinaintea celui de-al doilea război mondial, unde o întâlneşte pe cântăreaţa de cabaret Sally Bowles. Cu toate că iniţial o vede doar ca pe o simplă amică, aceasta reuseşte să îl atragă într-un „pas de cabaret”, într-o Germanie aflată într-un „pas de cabaret”. Puţină romanţă, ceva intrigă, nişte chestii „deştepte” ( ca să îl citez pe Ionuţ), ceva pe lângă, dar o muzică de nota 10 a creat un ‚Cabaret’ numit capodoperă. Nu vreau să contrazic pe nimeni, primeşte doar un punctaj ca toate celelalte filme, unul deloc rău.

Note : Florin 4,25 Ionutz 3,75 => Notă gayinromania : 4 din 5

Subtitrare aici



Credit foto : ABC Pictures