Brokeback Mountain (2005)

S-au spus atât de multe despre acest film şi asta pentru că fără niciun dubiu este cel mai cunoscut titlu de tematică gay. Poate că vă este familiară controversa născută în jurul său la vremea lansării în cinematografe. Aş spune că e undeva aproape de imposibil să nu vă fie. Dar „cum se vede ‚Brokeback Mountain’ la cinci ani de la lansarea sa?” e întrebarea la care această recenzie încearcă să răspundă.

Nu voi nega faptul că a reuşit să mă emoţioneze şi de această dată, dar la un nivel mai scăzut în comparaţie cu primele două vizionări. La o privire obiectivă asupra sa, cu toate că stilul povestirii rămâne de apreciat, acesta nu are capacitatea de a captiva în prima parte a poveştii. Mesajul ajunge să fie transmis, dar ceva lipseţte fără nicio îndoială.

Povestea
Aş spune că filmul se încadrează în deja cunoscutul şi mult exploatatul gen al dramelor romantice hollywoodiene. Inovaţia vine din schimbarea clasicelor personaje principale : un bărbat şi o femeie se transformă în doi bărbaţi, doi cowboy ce prin descoperirea reciprocă întâlnesc şi sentimentul iubirii, toate într-o Americă a anilor ’60 extrem de conservatoare. Nu e greu de înţeles de ce filmul evolurază într-o dramă şi nu într-o comedie romantică sau un simplu, dar mereu gustat film romantic.

E interesant modul de distanţare faţă de genul „filmului gay”, punându-se accent pe alte aspecte decât cele care ar putea cauza distanţarea publicului larg de film. Chiar şi în „making of” se notează faptul că regizorul Ang Lee ( ce a mai semnat şi alte filme cu tematică gay) a dorit să prezinte o poveste de dragoste şi atât, ceea ce indiferent cum interpretăm tot îmi sună mult prea politic. Povestea de dragoste a fost foarte frumoasă într-adevărt, dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult la film a fost faptul că a reuşit să redea într-un mod credibil şi ireproşabil o evoluţie cât se poate de neexagerată. Modul cum aceştia îşi creează o altă viaţă, purtaţi de impunerea unui drum cât mai apropiat de al societăţii, nu cred să mai fi întâlnit în alt film. Prin veridicitate şi neretuşare, aceasta este partea care cea mai de apreciat.

Distribuţia filmului este făcută impecabil, adunând la un loc, cu acelaşi scop, nume ce se promiteau viitoarele mari staruri de la Hollywood ( lucru care s-a întâmplat). Heath Ledger intră fără defect în pielea lui Ennis, un bărbat conservator prins între parametrii societăţii pe care se simte obligat să îi urmeze ( poate şi pentru că a primit o educaţie ţi are o personalitate care îl împiedică să facă altfel) şi parametrii propiului suflet ce se încăpăţânească să nutreacă sentimente pentru Jack ( Jake Gyllenhaal).

Fără a încerca să scad din ceea ce Heath Ledger a reuşit să facă cu rolul său, consider nedreaptă punerea pe locul 2 al lui Jake Gylenhaal, ce şi-a dus personajul până la capăt. Factorul şarm deţinut de actor şi personaj, trage în jos un rol care şi aşa a fost nominalizat la Oscar ( dar la categoria actor în rol secundar). Michelle Williams şi Anne Hathaway în rolurile celor două soţii ale eroilor completează cu succes o distribuţie ce a primit trei nominalizări la Oscar.

Recepţie
Filmul a câştigat trei premii Oscar ( regie, muzică şi scenariu adaptat – după nuvela lui Annie Proulx), primind alte cinci nominalizări. A mai câştigat patru premii BAFTA, patru Globuri de Aur ( inclusiv pentru cel mai bun film dramă), două premii MTV ( inclusiv pentru cel mai bun sărut), precum şi trofeul Festivalului de la Veneţia.

Indiferent cum încercăm să o dăm, filmul rămâne unul de referinţă pentru cultura gay mondială.

Notă gayinromania : Florin si Ionutz 5 => Media 5 ( subiectiv)

Subtitrare aici



Credit foto : Focus Features