Funeral Parade of Roses

Bara no sôretsu este cel mai vechi film japonez cu tematică gay descoperit. Aparent un film neglijabil, are puterea de a uimi spectatorul încă de la primele imagini vizionate pe net.



Ca mai toate filmele cu tematică de la acea vreme, şi prima operă de lung-metraj a lui Toshio Matsumoto este un film independent, fără un sprijin major din partea unui studio. Dar mai definitoriu, este un film experimental, aparent o sursă importantă de inspiraţie pentru A Clorkwork Orange a lui Stanley Kubrick.

Fiind un film experimental, pe lângă atragerea unor sinonime precum avantgardist, este şi un film încurcat care te plimbă mult în acţiunea sa până să te lase să înţelegi ce se întâmplă exact. Acesta priveşte în subcultura gay a anilor ’60 din Japonia, urmărind în principal un grup de travestiţi dintr-un cabaret. În faţă iese un triunghi amoros format din Eddie ( Peter, poate fi auzit şi în Death Note 2), cel mai în vogă travestit al cabaretului, Leda, fostul cel mai în vogă travestit al cabaretului, încă în fruntea localului şi un bărbat, patronul.

Încurcăturile amoroase bineînţeles că atrag complicaţii şi creează tensiuni, însă tensiunea la care regizorul revine în permanenţă nu are neapărat legătură cu acest aspect. Numai că nu înţelegi asta până la sfârşit.

Astfel, ‚Funeral Parade of Roses’ se poate adăuga listei de filme în care timp de 90 de minute nu înţelegi ce se întâmplă, dar la final ştii că moare cineva. Încet devine un clişeu, dar datând din 1969, filmul categoric nu a urmat o idee din ce în ce mai uzată de cinematografia actuală. Ceva nu i se poate nega acestui film, şi anume originalitatea, existentă în permanenţă. În rest, părerile pot fi împărţite despre acest amestec de docu-film, comedie de situaţie, thriiler pink şi altele, însă categoric nu este pentru masele largi.