Pepi, Luci, Bom y otras chicas del monton (1980)

Revoltător şi atractiv, dincolo de orice limită cunoscută de cinematografia spaniolă până atunci, controversat, urât şi iubit, degradant şi revoluţionar, cu totul altfel, isteric sau genial sunt toate însuşiri pe care primul film de lung metraj al lui Pedro Almodovar le poate primi şi nu se poate plânge că nu le-a primit. Primul film al celui ce astăzi i se spune „ cunoscătorul suprem al sufletului femeii” ( şi al gay-lor aş spune eu) a fost mai mult decât o promisiune, el este parte integrantă din arta acestuia. Criticile negative aduse filmului vin ca urmare a lipsei tehnicii, imaginea fiind captată pe ceva depăşit chiar şi la vremea respectivă, cauza fiind lipsa de bani. Iar restul probabil că au apărut din alte motive decât calitatea filmului, căci acesta este amuzant, captivant şi boem în acelaşi timp prin povestea plină de originalitate şi personajele revoluţionare prezentate.

Pepi este o fată de bani gata, pe care părinţii o ameninţă că nu o vor mai întreţine, motiv pentru care îşi păstrează virginitatea pentru câştigarea unei sume frumuşele de bani care să o scutească de orice grijă încă o bună perioadă de timp. Planul ei este însă dat peste cap de vecinul poliţist care descoperă în apartamentul ei câteva plante ilegale. Tăcerea lui este moneda de schimb pentru virginitatea pe care i-o ia forţat. Acesta este motivul pentru care ea se hotăreşte să se răzbune pe el. Cum primul plan se dovedeşte a fi un eşec, aceasta se apropie de soţia ascultătoare a acestuia, Luci.

Luci este o gospodină spaniolă total nemulţumită de viaţa monotonă alături de soţul ei, motiv pentru care în momentul când Pepi i-o prezintă pe Bom, o lesbiană boxeură, aceasta îl părăseşte, descoperim o cu totul altă lume alături de cele două. Lumea paralelă în care intră este plină de promiscuitate, o lume populată de gay-i de toate tipurile, femei cu mustaţă ( la propiu), travestiţi artişti, fotomodele venite de la ţară, punkeri originali, pe scurt revoluţionari spanioli tocmai scăpaţi de regimul lui Franco, ce experimentează libertatea în forma ei extremă.

Dacă imaginea e cea care dezavantajează filmul, originalitatea vine ca să aducă curiozitatea pentru spectator, scenariul e scris ca să îl cucerească, iar actorii sunt acolo pentru a oferi imaginea unor idei care îşi găseau locul doar în mintea spaniolilor cu câţiva ani înainte de democraţie. Muzica vine ca şi cireaşa de pe tort. E un film în stilul ‚Rocky Horror Picture Show’, dacă vreţi o asemănare, cu menţiunea că aici vorbim despre Pedro Almodovar, un regizor şi scenarist care şi-a arătat genialitate prin multe alte filme.

Aşadar revoluţionar, dar nu pentru pudici.

Notă gayinromania : 4,50 din 5.

Creditt foto : Figaro Films