marți, 2 martie 2010
My own private Idaho – toţi avem perioada noastră de rebeliune
E mai uşor să fii rebel? Sau e mai simplu să fii convenţional? Filmul ‚My own private Idaho’ urmează principiul că toţi avem perioada noatră de rebeliune. Sub forma a două poveşti, rebeliunea este văzută fie drept o călătorie necesară impusă de un spirit mecanic, fie o cerinţă de supravieţuire în drumul impus de forţa destinului.
Pentru Scott ( Keanu Reeves), un fiu de milionar ce alege să îşi petreacă tinereţea în ghetou alături de oameni ai străzii, rebeliunea este alegerea sa, este o vrajă îmfăptuită la cerere pentru a experimenta dezumanizarea. Pentru Mike ( River Phoenix), un prostituat al străzii, care pe deasupra este şi narcoleptic, este un stil de viaţă ce l-a capturat, i-a adormit simţurile şi l-a obligat să îl urmeze în drumul vieţii sale.
Buni prieteni ( ba chiar mai mult), cei doi pornesc într-o călătorie ce poate nu se va opri niciodată. Mike, îndrăgostit de Scoot, se află în căutarea mamei sale nevăzute de ani. Scoot, nu neapărat mai mult decât un prieten pentru Mike, este ajutorul acestuia. Dar cum în Idaho nu găsesc răspunsul ( sau poate că da), cei doi pleacă la Roma, unde Scoot se îndrăgosteşte de o italiancă.
‚My own private Idaho’ este un poem provocator şi sublim, un film avantgardist, ce poartă nuanţele de genialitate ale lui Shakespeare.
Gus Van Sant a fost multă vreme echivalentul american al lui Pedro Almodovar, iar acest film o dovedeşte. Cu timpul, genurile sale s-au diversificat. Astfel se poate lăuda cu titluri diferite precum Mala Noche, Good Will Hunting, Milk sau această preţioasă bijuterie ce ne mai uimeşte cu cel mai bun rol din întreaga carieră al lui Keanu Reeves şi una din puţinele ocazii de a observa talentul regretatului River Phoenix.
Scenele obişnuite de sex sunt înlocuite de imagini statistice care impresionează mai mult decât dacă ar fi fost în mişcare. Iar Udo Kier oferă un moment gen Rocky Horror Picture Show de nota 10.
Drumul poate că e nesfârşit, dar unii se vor opri şi vor renunţa la rebeliune. Nu că Gus Van Sant ar fi renunţat la ea, dar asta a fost perioada în care a putut-o reda cel mai bine.
4,25 din 5
Credit foto : New Line Cinema
Citeşte şi
Mala noche (1985)
Rocky Horror Picture Show - recenzie
Îmbrăţişări frânte – pentru încă un film muza lui Almodovar devine şi a noastră
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii on "My own private Idaho – toţi avem perioada noastră de rebeliune"
Este cel mai frumos regizat film , si mai de sus , actorul culminat in acest film ,Keanu Reaves ,,este vorba de prietenie , de dragoste de viata , Este exceptional ,,
Trimiteți un comentariu