‚The Priest’ este unul din acele filme care ar fi putut fi unul bun, dar care nu depăşeşte categoria filmelor banale. De ce ar fi putut face asta? Pentru că tratează subiecte din cele mai diverse, de la homosexualitate la religie, la viaţă dublă până la incest. E un film în jurul căruia putem să vorbim, temele fiind mai mult decât ofertante, dar legat strict de el apare acel „dar”.
E interesant de urmărit bătălia pe care eroul o duce cu el însuşi, cu societatea, cu regulile scrise de alţii, fiindcă această bătălie se duce în două extreme care, probabil, nu se întâlnesc aşa de des, mai ales pe ecran. Ceea ce descoperim este că eroul nostru nu este un ipocrit, nu are o viaţă dublă fiindcă aşa s-a întâmplat, fiind mulţumit de modul cum decurge trăirea sa, încercând să ascundă faptul că e homosexual când e preot şi viceversa. Nu, el chiar duce o luptă cu el însuşi. Se luptă cu ideea că este homosexual şi că homosexualitatea este un păcat, deşi ajunge să iubească un alt bărbat. Se luptă cu regulile scrise de Biserică, pe care în calitate de preot trebuie să le respecte. Încearcă să nu le respecte, dar nu reuşeşte. Se luptă cu cele două emisfere ale sale, incapabil să ia o decizie care să oprească această luptă, rămânând cu regretul. Din păcate pentru film, această tensiune nu a fost redată bine. Ar putea fi vina scenariului, ar putea fi vina regiei, ar putea fi vina montajului.
Scenariul are câteva replici pe atât de adevărate încât reuşesc să te lovească. Dar per ansamblu modul cum evoluează lucrurile, multe din întâmplările care duc la deznodământ, finalul fiind bun, îţi dă impresia că totul e pe lângă. Rămân însă acele replici bune. Regia şi-a făcut uneori treaba, alteori nu. Montajul e însă foarte slab.
‚The Priest’ a obţinut o nominalizare la premiile BAFTA la categoria cel mai bun film britanic. Din punctul meu de vedere, nu pot să-mi imaginez că acesta ar fi putut fi unul din cele mai bune filme britanice din 1995. Dar poate că a fost un an mai slab. Cred însă că tema a creat câteva comentarii, dar ăsta nu ar trebui să fie un motiv întemeiat pentru o nominalizare de acest gen.
Notă imdb: 7,1 din peste 4.000 de voturi
Indice metacritic: nu se găseşte în metacritic.
Note: Florin şi Ionutz 3,50 => Media 3,50 din 5
„
- Cum îl cheamă?
- Graham.
- Îl iubeşti?
- Îl uăsc. Satana se arată în multe forme.
- E bărbatul care ţi-a oferit corpul lui. Cum îndrazneşti să vorbeşti aşa? Pentru numele lui Dumnezeu, Greg, trebuie să îţi pui întrebarea ... Să-i spui unei fiinţe Satana ... Ce fel de religie e asta? Prin ce spălături bolnave pe creier ai trecut? Singurul lui scop în vuaţă este să te ducă pe tine în ispită? Asta vrei să spui? Tu eşti Hristos şi el e doar un nenorocit de şarpe? Asta spui, imbecilule arogant?
- Cred că îl iubesc.”
Credit foto : British Broadcasting Corporation
6 comentarii on "The Priest – recenzie"
Cred ca preotii sunt cei mai perversi oameni!!
frumos inceputul filmului, f puternic - sugestiv.
subiectul in sine insa m-a plictisit. nu cred ca noi, ortodocsii, suntem asa indoctrinati precum catolicii. sau poate o fi de la mine, care chiar nu am probl cu d-zeu. ne iubeste pe toti, in orice forma am veni.
mi-a placut rolul celuilalt preot de la parohie, iar robert carlyle in rolul iubitului chiar m-a surpins placut. ma astept eu asa intr-o zi ca tipul sa ia oscarul. e o speranta a mea mai veche.
scuze daca m-am lungit.nota mea: 7 pe o scara de la 0-10
@ anonim: niciodată nu e bine să generalizăm. şi nu cred că preotul (personajul) din acest film mi-a părut în vreun moment pervers.
@ ana-maria: da, a jucat bine tom wilkinson. de fapt toţi actorii au jucat bine. ;)
cât despre notă, dacă tu i-ai dat 7 din 10, iar noi 3,50 din 5 rezultă că am cam dat aceeaşi notă. ;))
am bifat astazi si acest film din cele recomandate de tine. mi s-a parut a fi un film pasional, a avut acel ceva care sa te faca sa-l urmaresti pana la capat si am apreciat franchetea scenariului. nu sunt foarte buna la comentat filme, insa si mie mi-a placut rolul celuilalt preot de la parohie :)
sper ca nu m-am incrucat in cuvinte. important este ca am vazut filmul la recomandarea ta si bine am facut :)
Mi s'a pãrut un film destul de bun (i-as da 8/10) si, ca altele, foarte realist. Dimpotrivã, nu mi-a plãcut sfîrsitul. Mã asteptam ca Greg sã se lase de popie si sã se ducã cu gagiul.
Scena mea preferatã e aceea unde cei doi preoti slujesc împreunã, în biserica rãmasã aproape goalã... Cea mai urîtã mi se pare atunci când gagiul vine la Liturghie, iar Greg îi refuzã împãrtãsania. Am rîs cu lacrimi la scena cu popa vîjul, ce se apuncã de suduit în latinã.
O poveste profunda si impresionata, duplata de firul dramatic al unei tinere fete abuzate. Recomand din inima acest film!
Trimiteți un comentariu