Înainte de ‚Angels in America’ şi după ‚Dog day afternoon’, Al Pacino şi-a făcut timp să joace într-un film devenit cult pentru comunitatea gay de pretutindeni. Ceea ce poate fi numit cel puţin ciudat, luând în considerare că la data lansării sale în cinematografe acesta a eşuat la box-office tocmai datorită unei comunităţi gay furioase. Contextul este unul după care filmele şi serialele încă sunt criticate şi azi de o parte a comunităţii gay ( a se vedea ‚Bruno’). Lumea se săturase de portretizarea negativă pe care un astfel de film o făcea unei comunităţi mult mai diversificate, a cărui singură preocupare nu era sexul, precum şi de folosirea personajelor gay pentru portretizarea unor ucigaşi sau proscrişi.
Sigur că e nedrept, având în vedere că filmul este unul chiar bun. Misterios, te introduce într-o lume gay ( într-adevăr destul de exagerată) unde un criminal în serie stârneşte teama pe care societatea ne-proscrisă nu o mai face. Steve Burns ( Al Pacino), un bărbat aparent capabil să ducă o astfel de sarcină până la capăt fără rezultate adiacente, este însărcinat cu găsirea criminalului, devenind detectiv sub acoperire. Însă, ceea ce nu neapărat că părea prea uşor, se arată din ce în ce mai dificil, cu cât eroul se intersectează cu această lume.
Începe prin a se muta sub o identitate falsă, îşi face prieteni gay faţă de care ajunge să nutrească sentimente cel puţin de înţelegere, află secretele unei lumi de care majoritatea se fereşte ( prezentarea repet că este exagerată), totul pentru a ajunge la desluşirea marelui secret. Când ajunge la el, totul e lăsat la latitudinea spectatorului.
Filme ca acesta cu siguranţă că au mai fost realizate. Nu îmi dau seama dacă înainte, dar sigur după. Vă invit să nu luaţi în seamă criticile iniţiale aduse filmului, inclusiv cele trei nominalizări la Zmeura de Aur. Ele sunt total nedrepte, dar mi-a adus în atenţie un fapt pe care îl găsesc cu totul interesant.
În 1980, deşi societatea americană nu era foarte deschisă faţă de mişcarea gay, membrii acesteia aveau o mare influenţă. Chiar şi în film un politician face presiuni asupra poliţiei pentru rezolvarea cazului pentru „a mulţumi asociaţiile gay”. Iar posibil singurul motiv pentru care acest film a fost subapreciat este legat de influenţa grupurilor gay ce au protestat faţă de modul de prezentare ales de scenarist şi regizor. Cu toate acestea, precum criticile ulterioare au spus, acest film e unul reuşit.
Note : Florin şi Ionutz 4,50 => Notă gayinromania : 4,50 din 5.
Subtitrare aici
Credit foto : Warner Bros. Pictures
4 comentarii on "Cruising (1980)"
Din 1993 cand am vazut prima oara filmul incerc sa inteleg cine este criminalul. In 1999 am revazut filmul la Pro TV si am ajuns la concluzia ca sunt mai multi criminali nu unul. dar cine sunt? Trebuie sa il vad din nou, oricum filmul e foarte bun, iar Al Pacino e genial ca de obicei.
şi ionutz are aceeaşi curiozitate. l-a văzut de două ori şi la fel ca şi tine îşi pune problema existenţei a mai mulţi criminali, întrucât nu se explică cum dacă Steve ar fi fost criminalul, de ce acesta ar fi continuat să ucidă când se găsise un "ţap ispăşitor".
el o bănuieşte chiar şi pe iubita lui.
ştiu ... ideea e că aşa se întâmplă la filmele cu un astfel de final. doar dacă vei sta de vorbă cu regizorul vom şti cu siguranţă.
De doua ori l-am vazut si eu prima data gandindu-ma ca este neatentia mea. Scenariul este dupa cartea cu acelasi nume scrisa de Gerald Walker in 1970 si se pare ca rezgizorul a abandonat finalul cartii combinand cartea cu alte crime petrecute in aceea perioada, deci tiparul crimelor nu apartine unui singur suspect.
florin are dreptate numai regizorul stie cu siguranta :) sau poate ca urmarea ca filmul sa fie un hit si un astfel de final ambiguu ii dadea mai multe sanse in perioada respectiva.
de menţionat că şi cartea e inspirată de fapte reale. am uitat să spun în recenzie. :)
Trimiteți un comentariu