După 9 luni de aşteptare, întâlnirea s-a întâmplat : A single man

E interesant cum funcţionează aşteptarea în cazul unui film. Întâi afli că el există ( Veneţia 2009), apoi ţi se oferă posibilitatea de a vedea câteva imagini, după care urmează 9 luni de aşteptare în care din când în când mai afli câteva păreri şi revezi aceleaşi imagini. Astfel se întâmplă să creezi din aşteptări un film care poate că are de aface cu filmul adevărat, poate că nu.

De exemplu, privirea de final a lui Colin Firth din trailerul de la A single man e atât de zguduitoare încât nu te poţi aştepta decât la un film cutremurător, la o poveste ce cu uşurinţă va transcende ecranul şi va stabili o legătură unică. Dar nu se întâmplă exact aşa, cu toate că Colin Firth nu este altfel decât magistral în interpretarea sa. Atunci ce este? Să fiu eu şi filmul meu? Să fie ceva subiectiv? Dincolo de faptul că fiecare experienţă rămâne una personală, mă tem că nu. Deşi Tom Ford e la primul său film, acesta e departe de a fi în vreun fel amator în ceea ce face. Dar cu toate astea, nici toate ambiţiile sale nu par că sunt îndeplinite. Da, esteticul acestui film e uimitor din toate unghiurile, dar personajele par uneori prinse într-un labirint. Nu e ceva rău, asta înseamnă complexitate. Problematic e că acea călătorie până în afara labirintului pe care profesorul George o face se întâmplă fără public.

Privirea profesorului George este întâlnită la fiecare pas în ‚A single man’. Ea este adâncă şi tristă, permanent în căutarea a ceva ce nu mai poate fi decât o amintire. Profesorul George îşi caută iubitul Jim, mort într-un accident de maşină după 17 ani petrecuţi împreună. Încă îl caută şi la opt luni după deces, inclusiv în această zi în care se întâmplă acţiunea filmului, dar e foarte clar că privirea acestuia nu mai poate fi reîntâlnită aici, în lumea asta.

Dar înseamnă asta că alte lucruri frumoase nu se mai pot întâmpla în lumea asta? Profesorul George nu mai crede în viitor, cu toate că prezentul îi oferă oportunităţi de eliberare din singurătatea pe care o trăieşte. Kenny ( Nicholas Hoult), un elev de-al său, insistă să se afle în preajma sa din motive uşor intuite, dar refuzate. Carlos, venit din Madrid, conversează uşor cu acesta în spaniolă, în engleză, în faţa cerului. Şi totuşi, George se gândeşte la Jim. Charley ( Julianne Moore), o veche prietenă, încă o actuală iubire, aşteaptă cu sticla de gin la pat ca George să uite de Jim şi să îi redescopere sentimentele. Dar ce alege George e altceva, fiindcă el s-a dat bătut. Sau încă mai luptă? Da, încă mai luptă. Aceasta e ultima zi de luptă. Ce înseamnă asta nu e neapărat ceea ce credeţi. S-ar putea să fie filmul vostru, dar s-ar putea să fie filmul lui Tom Ford.

Şi s-ar putea să interacţionaţi cu el sau s-ar putea să nu. Indiferent de cum se va întâmpla, cred că va fi destul de dificil să nu apreciaţi filmul. Poate chiar mai mult dacă aţi şi citit cartea semnată de Christopher Isherwood, după care e scris scenariul.

Altfel, se ştie deja : Colin Firth face cel mai bun rol din carieră, Julianne Moore şi-a asigurat statutul de icon gay, iar Tom Ford are un debut ce creează multe aşteptări. Dar din nou, aşteptările rămân suspendate, aplauzele sunt cele care contează : pot fi mai puţine sau se pot auzi ovaţii. ‚A single man’ a fost aplaudat.


Citeşte şi
A single man trailer
A single man – filmul gay al anului sau nu?
Soundtrack A single man