Latter days (2003)

Există o categorie de filme gay care nu prea reuşesc să fie urmărite de un public mai diversificat. Pline de clişee, prost jucate, scrise la fel şi de netrecut cu vederea cu conţinut de nuditate neapărat, ele nu reprezintă ceea ce caut eu de la un film. Poate în alte perioade ele m-ar fi mulţumit, azi cel mai bun lucru pe care pot să îl fac este să le trec cu vederea.

Ei bine, din această categorie am crezut că face parte şi acest ‚Latter days’, iar primele cinci minute nu sunt create încât să îţi lase impresia unui altceva, motiv pentru care prima oară am renunţat la vizionare. De data asta, am reuşit să îl văd până la final şi deşi are mici defecte pe ici şi pe colo, e surprinzător de bunicel şi capabil de a oferi o altă perspectivă.

‚Latter days’ este un film în care opusele se simt mai bine ca niciodată împreună. Locul este Los Angeles-ul chiloţilor la vedere. Nu, nu toată lumea se aventurează în haine cât mai mici şi cât mai strâmte, dar Christian (Wes Ramsey) o face nestingherit, lucru ce îl reprezintă cel mai bine pe cel care „nu trebuie să fie profund, ci doar drăguţ”, după cum spune însuşi una din colegele de muncă.

Astfel apare şi la întâlnirea cu noii vecini, care însă nu beau, nu îşi vizitează familiile, nu se strigă pe nume, nu par prea toleranţi, şi asta pentru că sunt nişte misionari mormoni, neimpresionaţi de zâmbetul lui larg şi nici de altceva.

Numai că el se încăpăţânează, ba mai pune şi un pariu, clişeu care sper că nu mai e la modă. Iar „Elder” Aaron Davis ( Steve Sandvoss), adică cel mai mic, dar şi cel mai cumsecade, pare victima perfectă. În loc să vadă lucrurile în comun care pot reprezenta baza pentru ceva unic şi frumos, Christian purtat de superficialitate îi face o propunere pe care Aaron o refuză. Şi de aici, această poveste ajunge să însemne ceva.

Conflictul dintre Biserică Mormonă şi comunitatea gay este unul atât de larg încât mă mir că nu a mai fost exploatat în niciun alt film până la ‚Latter days’, un film foarte controversat la vremea lansării sale, nedorit de unele cinematografe, cerut să fie scos din altele. Nu a fost oricum un succes foarte mare, dar a devenit un film cu o imagine foarte bună în media gay.

E adevărat că nu e chiar printre cele mai bune filme gay pe care le-am văzut, dar e ciudat de ok de urmărit. În general, cred că m-aş lua de fiecare element superficial al filmului, elemente ce nu lipsesc nici acestui ‚Latter days’, dar mai degrabă ţin să spun că e o frumoasă poveste de dragoste, ce reuseşte să te uimească, uneori chiar foarte profundă. Există o scenă între Aaron şi mama sa, care e extrem de puternică.

Păcat că s-a preferat combinaţia asta de superficialitate şi profunzime, altfel ar fi riscat să fie un ‚Brokeback Mountain’.

Jacqueline Bisset are un rol în film, bine integrat. Steve Sandvoss face un rol bun, iar Wes Ramsey e acceptabil.

Notă gayinromania : 3,50 din 5.

Subtitrare aici.