An englishman in New York (2009) – povestea unui gay renegat de comunitatea gay

‚An englishman in New York’ este un film biografic, dar ar fi o greşeală să îl vedem doar ca pe o biografie. Este mult mai mult. Dincolo de prezentarea ultimei părţi a vieţii unuia din cei mai controversaţi artişti gay, Quentin Crisp, filmul vorbeşte despre un bărbat obişnuit să fie privit ca un ciudat, care odată acceptat de New York-ul anilor ’80 ajunge să trăiască viaţa pe care nu a îndrăznit să o viseze.

Şi asta e partea rea, care de altfel l-a făcut pe Quentin Crisp un nume negat de mişcarea gay universală. Nevisând la normalitate, cu o politeţe rece, ce te poate face să râzi, dar care şi te poate jigni, acest bătrân aproape îşi distruge visul împlinit.

Filmul în sine a născut ceva controverse la rândul său, tocmai pentru că nu se doreşte ca o persoană precum Quentin Crisp să fie considerată un icon gay. Fără a urmări întreaga biografie a sa, e simplu să ne dăm seama de ce, urmărind acest film şi ascultându-l pe actorul John Hurt spunând „Sida este doar un capriciu”. La vremea sa, spusele acestui vorbitor public l-au tras în jos şi aproape i-au distrus cariera, care cumva a reuşit să continue.

Printre altele, Quentin Crisp s-a declarat public împotriva mişcării homosexualilor. Filmul încearcă să dea un sens spuselor sale şi să le dea o altă rezonanţă care să înlăture din efectul negativ pe care l-au avut. Numai că atunci când crezi că reuseşte, prin prezentarea vieţii omului din spatele numelui, eşuează când este introdus personajul Cynthiei Nixon ( Sex and the city), Penny Arcade, al cărui conservatorism ajunge să atace comunitatea gay.

Filmul în sine, dincolo de disputele politice pe care le cauzează, este un succes, o poveste sinceră, prezentată cu stil, ce ajunge să impresioneze emoţionalul, deşi nu e creat pe această bază.

John Hurt, ce îşi continuă practic rolul avut în filmul după prima biografie a lui Quentin Crisp ‚The Naked Civil Servant’ din 1975 face unul din cele mai bune roluri din ultimul an. Interpretarea lui nu cunoaşte greşeală, purtând puterea experienţei.

Piesa lui Sting cu acelaşi nume este inspirată de persoana lui Quentin Crisp.

4 din 5.

Credit foto : Leopardrama

Citeşte şi
The Times of Harvey Milk (1984)
Everybody’s fine (2009)
Fucking Amal (1998)