
Uneori aprope se întâlnesc, alteori doar unul îl vede pe celălalt ( poate cu altcineva), iar alteori se privesc şi se refuză, privesc în altă parte, negocierea eşuează.
Julian Hernandez e îndrăgostit de corpul bărbatului. Îl explorează cu fiecare ocazie, uneori violent, alteori paşnic, întotdeauna senzual şi sincer. Iar asta fac şi personajele din acest film : explorează, îşi explorează dorinţele uneori paşnic, alteori cu teamă şi nu de puţine ori violent. Astfel, unele personajele întâlnesc emoţia cea mai pură, altele devin victime. Sunt atât de aproape unele de celelalte, dar în timp ce unul atinge vârful, celălalt se zbate în noroi.
Regizorul renunţă la dialog aproape în totalitate, lăsând liniştea să vegheze la experienţele personajelor noastre. Şi asta nu e deloc uşor într-un film de peste 3 ore. De aceea este şi mai uşor să vezi filmul ca „pretenţios”. Cei care explorează filmul ca artă însă cu siguranţă vor avea ce să vadă în tot acest timp. Dacă vă place Jean Cocteau sau Jean Genet, probabil vă va plăcea şi Julian Hernandez cu poezia sa.
Te-ar putea interesa
Homotography – homoerotism în fotografie
Shank, despre filmul clişeu şi filmul independent
Primul film gay : Different from the others / Anders als die Andern (1919)
3 comentarii on "Poetul Julian Hernandez"
frumoase teme alegi;)
imi place
mă bucur încă o dată;)
Asta ma tenteaza!
Trimiteți un comentariu