Gods and monsters – despre monstruoasa singurătate

Văzut întâia oară acum câţiva ani, ,Gods and monsters’ mi-a lăsat o impresie bună, dar nu excelentă, cu toate că redescoperindu-l nu poate fi numit altfel decât excelent. Motivul : se mai cerea puţină maturizare.

Filmul lui Bill Condon ( Kinsey, Dreamgirls) este o poveste semi-biografică ce reuseşte să stea în picioare datorită complexităţii sale. Un film biografic cu accente ficţionale puternice e la îndemâna oricui pentru a fi criticat, dar atunci când acesta reuseşte să cucerească prin întregul său nu ne rămâne decât să ne bucurăm de el ( un alt exemplu este Ed Wood).

Ian McKellan este James Whale, cunoscutul regizor britanic al unor capodopere precum Frankenstein, An invisible man sau Bride of Frankenstein, la câţiva ani după retragerea sa din lumina reflectoarelor. Bolnav şi singur, el capătă interes în noul său grădinar Clayton ( Brendan Fraser), un fost om din marină, preocupat cu nimic în mod special, care acceptă să fie modelul vechiului mare regizor. Model şi doar atât, pentru că Clayton nu este gay precum James Whale.

În lumina acestei relaţii ( ficţionale), ni se prezintă ultima perioadă din viaţa lui James Whale, o figură foarte deschisă în privinţa homosexualităţii sale pentru timpurile respective.

Dar de ce această relaţie devină interesantă? Pentru că ea uneşte două lumi, cea a unui regizor aflat departe de lumea în care viaţa sa mai are vreun sens şi cea a unui fost militar ce s-a lăsat prins de o parte superficială şi încă comodă a vieţii. Într-una din cele mai interesante scene ale filmului, cei doi merg la o petrecere, unde James crede că a fost invitat de către fostul său partener David. Ţinând cont că deşi fără să dorească se gândeşte la foştii săi parteneri, această scenă surprinde întocmai drama personajului principal.

‚Gods and monsters’ putea să fie amintit precum un film controversat, dar reuseşte să impresioneze prin artistic. Cinematografia şi integrarea unor scene refăcute din filmele lui James Whale este o parte importantă a acestuia, pe lângă scenariul lui Bill Condon impecabil scris, pentru care de altfel a primit Oscar-ul.

Ian McKellen este incredibil, reuşind rolul carierei sale, iar Brendan Fraser este mai bun decât a mai fost vreodată. Locul 2 îi aparţine totuşi la Lynn Redgrave. Personajul ei, o menajeră credincioasă, care deşi nu e de acord cu stilul de viaţă al lui James, consideră nedreaptă neacceptarea de către Dumnezeu ( God) în ceruri a acestuia, ( precum spune preotul) este mica plăcere a filmului.

Aşadar, la câţiva ani după prima vizionare, despre ‚Gods and monsters’ se poate spune că e aproape o capodoperă, un film în care un om îşi caută pereche ( metaforic vorbind) din aceleaşi motive pentru care Frankenstein şi-a căutat mireasa.

Ionutz 4 Florin 4,50

Credit foto : Lions Gate Films

Citeşte şi
Bent (1997)
Ian McKellen premiat la Festivalul de la San Sebastian
După amiază de câine (1975)