Dupa succesul de la Mamaia, Naomy isi schimba putin stilul muzical. Noul sau videoclip se numeste " Un loc si pentru mine ". Iata cum se aude.
duminică, 30 noiembrie 2008
E 30 noiembrie. Votezi ?
Nu iti fac nicio recomandare. Nu sunt in masura. Dar am descoperit un clip interesant pe trilulilu. Vi-l las mai jos.
John Lennon a fost iertat de Vatican
Asta e mult prea tare. E mult prea mult. E prea de tot. E VATICANUL .
Ce sa va spun? Vaticanul l-a iertat pe John Lennon . De ce? Ei bine, se intampla ca acum vreo 40 de ani in urma John Lennon sa declare ca The Beatles sunt mai populari decat Iisus. Iar 40 de ani mai tarziu L'Osservatore Romano , ziarul Vatican-ului, s-a gandit sa il ierte.
Ziarul da de inteles ca afirmatiile lui John ar fi fost afirmatiile au fost facute de un tanar derutat. Ma intreb ce face John cu iertarile lor, oriunde ar fi.
sâmbătă, 29 noiembrie 2008
Si a fost Teo
Dar inca mai este. Eu tind sa cred ca va fi doar o pauza, o pauza care pana una alta se merita sau chiar avea nevoie de ea. Urmarind ultimile sale emisiuni, mi-am dat seama ca Teo este inca in forma, inca are energia aceea pe care o cauti la un om de televiziune. Dar are unele defecte.
Daca s-ar uita la aceste ultime cinci editii, Teo ar vedea ca a vorbit atat de putin, chiar deloc, de lucruri intamplate la PRIMATV sau ROMANTICA. Poate e asta motivul. Prea multa presiune. Habar nu am.
Teo, te reastept pe sticla.
miercuri, 26 noiembrie 2008
EXCLUSIV!!! Interviu Andreea Balan
In Romania sunt multi artisti comozi, care prefera sa lase lucrurile pe mana celorlalti. Eu cred ca acele persoane nu sunt cu adevarat pasionate de ceea ce fac. Dar sa nu ne plangem. Exista si artisti a caror cariera a rezistat mult, cum e cazul Andreei Balan. La 10 ani de la debutul sau in muzica, Andreea inca se afla in topuri si priveste spre inainte. A urcat pe podiumul ' Dansez pentru tine ' editia Mexic, a castigat datorita voturilor publicului editia din Romania. A castigat melodia gay a anului in 2007 si a fost nominalizata la aceeasi categorie in 2008. Andreea Balan tine legatura cu comunitatea gay. Iata ce ne spune despre lumea si planurile ei.
*Esti una din putinele cantarete din Romania care au reusit sa se pastreze in topul preferintelor publicului de-a lungul a mai bine de 10 ani? Care crezi ca sunt calitatile care te-au mentinut in pozitiile de varf?
Andreea Balan: Sunt o fire extrem de ambitioasa si stiu sa recunosc oportunitatile atunci cand se ivesc si sa profit de ele.
Am avut mereu sansa sa apara in viata mea oamenii potriviti la momentul potrivit, respectiv compozitorii cu care am lucrat si care mi-au facut piese frumoase. Stiu sa valorific calitatile si incerc sa-mi ascund defectele. Toata viata mea este construita in jurul muzicii mele si cred foarte mult in orice proiect pe care-l dezvolt.
Toate astea combinate cu sustinerea fanilor care m-au sustinut neconditionat m-au adus azi aici.
*Pentru industria muzicala din Romania pot spune ca ai fost un "cameleon". Intotdeauna ai stiut sa te reinventezi. Banuiesc ca transformarile au avut legatura si cu propiile trairi. Unde se afla acum Andreea Balan si cum vei arata asta in viitoarele proiecte?
Andreea Balan: De-a lungul celor 6 ani de cariera solo am facut numai ce am simtit, poate a fost bine, poate nu dar nu regret nimic. Asa am crezut eu ca e bine de fiecare data si cred ca publicul simte cand vine din suflet.
Astazi consider ca sunt o artista matura care are si veleitati de dansatoare. Unii zic ca dansez mai bine decat cant :)... Mi s-a oferit sansa enorma de Pro Tv de a arata si o alta fata a mea si astazi ma mandresc cu 25 de stiluri de dans invatate lucru care imi foloseste enorm in show-urile mele care sunt extrem de complexe.
Voi lansa un nou clip in curand cu un nou concept si cred ca foarte multi vor fi surprinsi.
*Anul trecut "Prinde-ma, aprinde-ma" a fost aleasa melodia gay a anului, iar anul acesta ai fost nominalizata din nou cu "Baby, get up and dance". Te simti apropiata de publicul gay? Care crezi ca e motivul pentru care esti atat de populara in randul publicului de acest gen?
Andreea Balan: Sunt mandra ca mi-au ales melodia anul trecut. Chiar am cantat intr-un club gay anul trecut si am fost primita foarte bine. Nu stiu de ce sunt atat de indragita de comunitatea gay, sper sa am mai multe spectacole pentru ei si o sa aflu.
*Stiu ca ai inregistrat un album in limba engleza si ca ai semnat cu Canada si Mexic? Ce s-a intamplat cu albumul? Va fi lansat si pe piata romaneasca?
Andreea Balan: Albumul e gata si acum lucaram la coperta. Va fi lansat mai intai in Romania in decembrie si apoi trimis in Canada si Mexic pentru promovare.
*Pe cand un nou clip?
Andreea Balan: In 2 saptamani filmez un nou clip, foarte diferit de tot ceea ce am filmat pana acum. E surpriza.
*Ai scris versurile la piesa "O straina". Obisnuiesti sa scrii? Ai vreun caietel/jurnal in care iti asterni gandurile?
Andreea Balan: Nu obisnuiesc sa scriu dar tot albumul "Asa sunt eu "din 2004 a fost inspirat din viata mea. Spun mesajul compozitorilor si ei pun versurile pe muzica.
*Care este inspiratia ta in muzica?
Andreea Balan: Britney, dintodeauna.
*Ce parere ai de muzica lui Boy George? Dar George Michael?
Andreea Balan: In cazul lui Boy George nu cunosc foarte bine muzica sa, dar mi se pare interesanta din ceea ce am ascultat, iar despre George Michael pot spune ca e un mare artist pe care il respect si il ador.
*Ai vreun amic gay? Ti se pare ca este diferit fata de restul amicilor tai?
Andreea Balan: Da, in America si Canada am cunoscut multi gay si m-am simtit foarte bine in compania lor. Sunt la fel ca noi ceilalti, iubesc si sunt iubiti.
*Un mesaj pentru fanii tai gay?
Andreea Balan: Abia astept sa ne mai distram la un spectacol. Va pup dulce.
*Esti una din putinele cantarete din Romania care au reusit sa se pastreze in topul preferintelor publicului de-a lungul a mai bine de 10 ani? Care crezi ca sunt calitatile care te-au mentinut in pozitiile de varf?
Andreea Balan: Sunt o fire extrem de ambitioasa si stiu sa recunosc oportunitatile atunci cand se ivesc si sa profit de ele.
Am avut mereu sansa sa apara in viata mea oamenii potriviti la momentul potrivit, respectiv compozitorii cu care am lucrat si care mi-au facut piese frumoase. Stiu sa valorific calitatile si incerc sa-mi ascund defectele. Toata viata mea este construita in jurul muzicii mele si cred foarte mult in orice proiect pe care-l dezvolt.
Toate astea combinate cu sustinerea fanilor care m-au sustinut neconditionat m-au adus azi aici.
*Pentru industria muzicala din Romania pot spune ca ai fost un "cameleon". Intotdeauna ai stiut sa te reinventezi. Banuiesc ca transformarile au avut legatura si cu propiile trairi. Unde se afla acum Andreea Balan si cum vei arata asta in viitoarele proiecte?
Andreea Balan: De-a lungul celor 6 ani de cariera solo am facut numai ce am simtit, poate a fost bine, poate nu dar nu regret nimic. Asa am crezut eu ca e bine de fiecare data si cred ca publicul simte cand vine din suflet.
Astazi consider ca sunt o artista matura care are si veleitati de dansatoare. Unii zic ca dansez mai bine decat cant :)... Mi s-a oferit sansa enorma de Pro Tv de a arata si o alta fata a mea si astazi ma mandresc cu 25 de stiluri de dans invatate lucru care imi foloseste enorm in show-urile mele care sunt extrem de complexe.
Voi lansa un nou clip in curand cu un nou concept si cred ca foarte multi vor fi surprinsi.
*Anul trecut "Prinde-ma, aprinde-ma" a fost aleasa melodia gay a anului, iar anul acesta ai fost nominalizata din nou cu "Baby, get up and dance". Te simti apropiata de publicul gay? Care crezi ca e motivul pentru care esti atat de populara in randul publicului de acest gen?
Andreea Balan: Sunt mandra ca mi-au ales melodia anul trecut. Chiar am cantat intr-un club gay anul trecut si am fost primita foarte bine. Nu stiu de ce sunt atat de indragita de comunitatea gay, sper sa am mai multe spectacole pentru ei si o sa aflu.
*Stiu ca ai inregistrat un album in limba engleza si ca ai semnat cu Canada si Mexic? Ce s-a intamplat cu albumul? Va fi lansat si pe piata romaneasca?
Andreea Balan: Albumul e gata si acum lucaram la coperta. Va fi lansat mai intai in Romania in decembrie si apoi trimis in Canada si Mexic pentru promovare.
*Pe cand un nou clip?
Andreea Balan: In 2 saptamani filmez un nou clip, foarte diferit de tot ceea ce am filmat pana acum. E surpriza.
*Ai scris versurile la piesa "O straina". Obisnuiesti sa scrii? Ai vreun caietel/jurnal in care iti asterni gandurile?
Andreea Balan: Nu obisnuiesc sa scriu dar tot albumul "Asa sunt eu "din 2004 a fost inspirat din viata mea. Spun mesajul compozitorilor si ei pun versurile pe muzica.
*Care este inspiratia ta in muzica?
Andreea Balan: Britney, dintodeauna.
*Ce parere ai de muzica lui Boy George? Dar George Michael?
Andreea Balan: In cazul lui Boy George nu cunosc foarte bine muzica sa, dar mi se pare interesanta din ceea ce am ascultat, iar despre George Michael pot spune ca e un mare artist pe care il respect si il ador.
*Ai vreun amic gay? Ti se pare ca este diferit fata de restul amicilor tai?
Andreea Balan: Da, in America si Canada am cunoscut multi gay si m-am simtit foarte bine in compania lor. Sunt la fel ca noi ceilalti, iubesc si sunt iubiti.
*Un mesaj pentru fanii tai gay?
Andreea Balan: Abia astept sa ne mai distram la un spectacol. Va pup dulce.
luni, 24 noiembrie 2008
Si daca pasarea nu vrea sa cante?
Vantul uscat de iarna imi strabatea hainele. Printre ultimele frunze galbene o pasare incerca sa gaseasca adapost. Era doar o vrabiuta insa gandul imi zbura catre poezia stiuta de orice scolar japonez: „Dar daca pasarea nu canta?” urmau raspunsurile a trei figuri importante din istoria Japoniei medievale: N. spune „Ucide-o!” H. spune „Fa-o sa vrea sa cante.” Iar I. spune „Asteapta.”
Oare una din afirmatii mi se potrivea si mie? Primul raspuns denota impulsivitate si o viziune radicala, al doilea pare sa fie cel mai iscusit insa imi inspira, daca nu manipulare, macar persuasiune. Mai ramane ultimul: „Asteapta”. Nu cred ca toate lucrurile bune se intampla celor care asteapta, insa consider ca o mare importanta o are momentul in care te decizi sa actionezi. Sunt oameni care asteapta clipa potrivita sau persoana potrivita. Se poate intampla ca ea sa nu vina niciodata, dar ei totusi asteapta.
Cat timp traim dorim ca pasarea sa cante. Facem totul in acest sens dar vai, de multe ori, cand ea isi dezvaluie versul, nu ne lasa decat un gust amar, cel al dezamagirii! Nu era cantecul pe care il cautam, ne inselasem din nou ? Sau poate ca natura umana e pur si simplu contradictorie? Cu ceva timp in urma o persoana mi-a spus: „Citeste tot! Citeste pana cand vei vedea cum cunostiintele se contrazic. Cand vei vedea ca totul se contrazice… atunci stii carte!”
Da, viata e o asteptare. Iar in timpul asteptarii, visand la acea „traire” completa, ne cautam refugii. Ele sunt diferite: fictiune, sex disperat, jocuri sau chiar facinatia sacrului traita intr-un supermarket.
Luminile se aprind in jurul meu iar umbra mi se prelungeste pe asfaltul rece. O umbra intr-o lume a luminilor? Se prea poate, insa acum stiu ca am propria mea scanteie… Cinici, pesimisti, superficiali sau profunzi, fiecare din noi asteapta ca pasarea sa cante. Asa astept si eu ca versul ei sa mi-l aduca din nou aproape pe cel pe care il iubesc…iar in acea clipa scanteia mea se va aprinde cu a lui si va arde mai real decat aceasta lume!
duminică, 23 noiembrie 2008
Raspunsul meu
Uneori, se intampla ca dupa o viata sa nu stii raspunsul, el sa nu fi venit niciodata, de aceea cand el vine, indiferent dupa cat timp e important sa nu uiti de ce il cautai la un moment dat.
Din momentul in care te-ai nascut, nu prea mai ai cum sa dai inapoi. Poti sa te opresti si sa continui, cred ca poti s-o iei si de la capat, desi probabil e mai complicat decat unii o fac sa para sau poti sa te opresti pur si simplu. E de preferabil sa nu dai peste ultima, fiindca in momentul cand ramai pe loc, iar lumea se roteste in jurul aceleiasi trairi din jurul tau, ci nu din interiorul tau, practic pierzi sansa de a afla raspunsul la nedumerirea ' Ce caut eu aici?'. Mult timp nu am inteles si am facut exact asta si va spun... e prea dureros.
E interesant de urmarit o frunza care isi schimba nuanta. Iti da senzatia ca esti stapanul lumii, ca intelegi viata pana in cel mai adanc loc existent, dar indiferent ca e sau nu asa, sensul lipseste. Sa descoperi o frunza, sa vezi cum creste, sa ii observi puterea din a sa culoare si apoi cum aceasta se duce si cum, intr-un final, se duce e... de descoperit. Dar sa iei peste un an acelasi ciclu e prea mult, chiar de fiecare frunza are ceva diferit. Dar am facut si asta. Si in acelasi timp, l-am urmarit si pe el.
Prima oara i-am descoperit privirea in prima zi cand am mers in acea biblioteca. De atunci ar fi trebuit sa ma indrept spre el, cred ca asta e de fapt si greseala vietii mele. Vedeti, si el era barbat ca si mine, dar asta e doar o scuza. Privirea lui ar fi trebuit sa duca la ridicarea si asezarea langa el, dar nu s-a intamplat asa. Nici nu imi mai amintesc cartea pe care o tinea in palme. Aveam sa descopar doar peste cateva saptamani alte detalii precum acesta si aveam sa urmaresc fiecare titlu, pentru ca apoi sa mai descopar putin din el citind fiecare poveste pe care o descoperea si el. Imi imaginam ca avem pareri diferite si ca ne lansam in dezbateri incheiate prin saruturi de pace. Simteam ca uneori ma priveste, dar ma descurajam spunandu-mi ca este doar expresia dorintei mele. Vroiam sa cred ca si el ma priveste cum o fac eu, pe ascuns. Apoi, cuprins de nerabdare am incercat sa nu ma mai feresc. Doua priviri se intalneau, dar se paraseau din varii motive, teama mea, teama lui, ideea ca nu e momentul, faptul ca si el era barbat. Trageam de timp... desi stiam ca este in dezavantajul meu. La fel ca si frunza despre care va povesteam, simteam ca ma las cucerit de culoarea lui. Imi doream sa o conturez eu. Dar am lasat totul sa curga. Am lasat sa se ajunga la pierderea culorii, la pierderea interesului, mai degraba al curajului, sperantei ca este posibil.
Si a venit anul urmator. Oamenii se schimbau. Noi ne regaseam tot timpul. Ma mai impiedicam de privirea lui, de el chiar, dar el cu o seninatate ma saluta si trecea mai departe. Iar eu nu intelegeam. Eram absorbit de el. Culoarea prindea din nou contur. Era hrana mea. Era neintelesul meu. Il mai abandonam incercand sa imi "revin" cu o si nu cu un, dar sfarseam lamentabil. La fel se intampla si cu el sau cel putin asta imi spuneam cand nu il regaseam pe cunoscutul meu necunoscut dintre necunoscutii bibliotecii. Ajunsesem sa ma consum de nu il vedeam. Aveam nevoie sa il vad. Pe cat puteam treceam pe langa el si ii descopeream mirosul, hranindu-ma cu el ca si cu aerul. In timpul asta, reusisem sa ma departez de ideea normalitatii sau nenormalitatii mele. Nu imi mai pasa. Il vroiam doar pe el. Si simteam ca asta vrea si el. Dar apoi, ma razgandeam. Ma razgandeam cand el lasa privirea in jos, desi poate ar fi trebuit sa imi dau seama ca de teama ce mai se ridica in mine poate da si el. Ma razgandeam cand nu a raspuns la salutul meu, e drept dat intregii sali. Iar din razgandit in razgandit, din nou culoarea se ducea. Si atunci o privire mai lunga mi-a dat impulsul. "Dar nu si de data asta" imi spusei eu. Am inceput sa imi fac nenumaroase planuri. Pana la urma aveam sa astept la iesirea din biblioteca. Ar fi trebuit sa imi dea de banuit faptul ca doua luni nu il regasisem printre cititori. Era perioada cea mai lunga in care nu ii intalnisem privirea. Dar am crezut ca eu sunt vinovatul si programul meu mult prea incarcat, desi nu era mai incarcat ca alta data. Asa ca mi-am facut timp si am inceput sa vin zilnic. Trebuia sa dau de el. Si intamplarea a facut ca in a treia zi sa apara. Din nou, m-a privit mai insistent decat as fi avut vreodata curaj sa o fac eu. Apoi mi-a zambit, dupa care s-a asezat apus, dar fara sa vrea sa se vada. Nu intelegeam. Ma chema si se resemna ca nu voi veni in acelasi timp. Cel putin asta intelegeam eu. Nu mi-am pus planul in aplicare. Aveam sa il pun a doua zi.
L-am vazut pregatindu-se sa iasa. Eram aproape sigur ca voi da inapoi. Apoi, ma luase prin surprindere caci petrecuse niciun sfert de ceas printre mesele salii si nici nu apucase sa scrie in caietul sau, care inlocuisera cartile de pana atunci. Reusise astfel sa mi-o ia putin inainte, caci eu trebuia sa returnez si cartile, in timp ce el saluta prietena sa din mers , persoana care pana atunci o invinuiam pentru ca nu puteam fi mai aproape de el, caci ea ii dadea cartile, la ea se reintorceau. Am iesit practic in spatele sau din biblioteca si atunci l-am strigat pe numele sau, pe care greu reusi sa il confirm dupa ce ma plimbasei in jurul mesei sale intr-o singura zi. Prima data mi-a sarit in ochi incercand sa il urmaresc pe el, apoi vroiam sa continui primele litere descoperite, apoi am vrut sa confirm, dar numele era acoperit si intr-un final am reusit. 'Victor', iar el se opri. Asteptam sa se intoarca si sa imi raspunda pe al meu nume. Indoirea mainii urma sa introduca intoarcerea, ce intarzia. Deodata, insa urca intr-o masina, aruncandu-mi o privire de surprindere amestecata cu teama si ma lasa lipsit de orice fel de reactie, de orice fel de speranta.
Mi-am continuat viata de fiecare zi. Incercam sa evit frunzele, studierea lor. Simteam ca pierdusem doi ani intr-o fantezie. Incepusem din nou sa reflectez la normalitatea si nenormalitatea mea, la a celor din jur, la a lui. Imi promisesem ca nu voi mai calca in acea biblioteca si facui intocmai. Apoi, unii au fost inlocuite de unii si unele. Mi se parea mai comod sa aleg una, in loc de unul, ca relatia pentru oamenii dintre frunze. Intr-un fel primisem raspunsul cand el urcase in acea masina. Iar acest raspuns lipsit de sens, ma lipsi de orice fel de sens si fara sens am facut multe lucruri, toate pentru oamenii dintre frunze, evitand frunzele. Le consideram o pierdere de timp.
Zece ani mai tarziu. O carte veche de noua fani face senzatie. Probabil pentru ca se schimbasera si vremurile. Era singura lucrare a unui autor lipsit de grai, lipsit de auz, mort acum noua ani jumatate. Era Victor. Titlul cartii imi rasuna in mintea muta, dupa care se pierdu intr-o surzime. ' Raspuns de la Victor pentru Mihai care sper sa ma fi strigat'.
E interesant de urmarit o frunza care isi schimba nuanta. Iti da senzatia ca esti stapanul lumii, ca intelegi viata pana in cel mai surd loc existent si asa si este. Numai ca niciodata nu asezesem in acel loc adanc. Lipsea raspunsul. Sensul nu avea cum sa apara.
Din momentul in care te-ai nascut, nu prea mai ai cum sa dai inapoi. Poti sa te opresti si sa continui, cred ca poti s-o iei si de la capat sau te poti opri simplu. Am dat peste ultima, si mi-am evitat interiorul, invartindu-ma in jurul oamenilor din frunze. Dar am redescoperit frunzele si odata cu ele si ' Ce caut eu aici?'. Sau ' Ce am cautat?'.
Acei ochi ai lui. Am aflat raspunsul dupa zece ani, dar apreciez ca el a venit. Stiu ce voi face cu el. Sfarsit.
Din momentul in care te-ai nascut, nu prea mai ai cum sa dai inapoi. Poti sa te opresti si sa continui, cred ca poti s-o iei si de la capat, desi probabil e mai complicat decat unii o fac sa para sau poti sa te opresti pur si simplu. E de preferabil sa nu dai peste ultima, fiindca in momentul cand ramai pe loc, iar lumea se roteste in jurul aceleiasi trairi din jurul tau, ci nu din interiorul tau, practic pierzi sansa de a afla raspunsul la nedumerirea ' Ce caut eu aici?'. Mult timp nu am inteles si am facut exact asta si va spun... e prea dureros.
E interesant de urmarit o frunza care isi schimba nuanta. Iti da senzatia ca esti stapanul lumii, ca intelegi viata pana in cel mai adanc loc existent, dar indiferent ca e sau nu asa, sensul lipseste. Sa descoperi o frunza, sa vezi cum creste, sa ii observi puterea din a sa culoare si apoi cum aceasta se duce si cum, intr-un final, se duce e... de descoperit. Dar sa iei peste un an acelasi ciclu e prea mult, chiar de fiecare frunza are ceva diferit. Dar am facut si asta. Si in acelasi timp, l-am urmarit si pe el.
Prima oara i-am descoperit privirea in prima zi cand am mers in acea biblioteca. De atunci ar fi trebuit sa ma indrept spre el, cred ca asta e de fapt si greseala vietii mele. Vedeti, si el era barbat ca si mine, dar asta e doar o scuza. Privirea lui ar fi trebuit sa duca la ridicarea si asezarea langa el, dar nu s-a intamplat asa. Nici nu imi mai amintesc cartea pe care o tinea in palme. Aveam sa descopar doar peste cateva saptamani alte detalii precum acesta si aveam sa urmaresc fiecare titlu, pentru ca apoi sa mai descopar putin din el citind fiecare poveste pe care o descoperea si el. Imi imaginam ca avem pareri diferite si ca ne lansam in dezbateri incheiate prin saruturi de pace. Simteam ca uneori ma priveste, dar ma descurajam spunandu-mi ca este doar expresia dorintei mele. Vroiam sa cred ca si el ma priveste cum o fac eu, pe ascuns. Apoi, cuprins de nerabdare am incercat sa nu ma mai feresc. Doua priviri se intalneau, dar se paraseau din varii motive, teama mea, teama lui, ideea ca nu e momentul, faptul ca si el era barbat. Trageam de timp... desi stiam ca este in dezavantajul meu. La fel ca si frunza despre care va povesteam, simteam ca ma las cucerit de culoarea lui. Imi doream sa o conturez eu. Dar am lasat totul sa curga. Am lasat sa se ajunga la pierderea culorii, la pierderea interesului, mai degraba al curajului, sperantei ca este posibil.
Si a venit anul urmator. Oamenii se schimbau. Noi ne regaseam tot timpul. Ma mai impiedicam de privirea lui, de el chiar, dar el cu o seninatate ma saluta si trecea mai departe. Iar eu nu intelegeam. Eram absorbit de el. Culoarea prindea din nou contur. Era hrana mea. Era neintelesul meu. Il mai abandonam incercand sa imi "revin" cu o si nu cu un, dar sfarseam lamentabil. La fel se intampla si cu el sau cel putin asta imi spuneam cand nu il regaseam pe cunoscutul meu necunoscut dintre necunoscutii bibliotecii. Ajunsesem sa ma consum de nu il vedeam. Aveam nevoie sa il vad. Pe cat puteam treceam pe langa el si ii descopeream mirosul, hranindu-ma cu el ca si cu aerul. In timpul asta, reusisem sa ma departez de ideea normalitatii sau nenormalitatii mele. Nu imi mai pasa. Il vroiam doar pe el. Si simteam ca asta vrea si el. Dar apoi, ma razgandeam. Ma razgandeam cand el lasa privirea in jos, desi poate ar fi trebuit sa imi dau seama ca de teama ce mai se ridica in mine poate da si el. Ma razgandeam cand nu a raspuns la salutul meu, e drept dat intregii sali. Iar din razgandit in razgandit, din nou culoarea se ducea. Si atunci o privire mai lunga mi-a dat impulsul. "Dar nu si de data asta" imi spusei eu. Am inceput sa imi fac nenumaroase planuri. Pana la urma aveam sa astept la iesirea din biblioteca. Ar fi trebuit sa imi dea de banuit faptul ca doua luni nu il regasisem printre cititori. Era perioada cea mai lunga in care nu ii intalnisem privirea. Dar am crezut ca eu sunt vinovatul si programul meu mult prea incarcat, desi nu era mai incarcat ca alta data. Asa ca mi-am facut timp si am inceput sa vin zilnic. Trebuia sa dau de el. Si intamplarea a facut ca in a treia zi sa apara. Din nou, m-a privit mai insistent decat as fi avut vreodata curaj sa o fac eu. Apoi mi-a zambit, dupa care s-a asezat apus, dar fara sa vrea sa se vada. Nu intelegeam. Ma chema si se resemna ca nu voi veni in acelasi timp. Cel putin asta intelegeam eu. Nu mi-am pus planul in aplicare. Aveam sa il pun a doua zi.
L-am vazut pregatindu-se sa iasa. Eram aproape sigur ca voi da inapoi. Apoi, ma luase prin surprindere caci petrecuse niciun sfert de ceas printre mesele salii si nici nu apucase sa scrie in caietul sau, care inlocuisera cartile de pana atunci. Reusise astfel sa mi-o ia putin inainte, caci eu trebuia sa returnez si cartile, in timp ce el saluta prietena sa din mers , persoana care pana atunci o invinuiam pentru ca nu puteam fi mai aproape de el, caci ea ii dadea cartile, la ea se reintorceau. Am iesit practic in spatele sau din biblioteca si atunci l-am strigat pe numele sau, pe care greu reusi sa il confirm dupa ce ma plimbasei in jurul mesei sale intr-o singura zi. Prima data mi-a sarit in ochi incercand sa il urmaresc pe el, apoi vroiam sa continui primele litere descoperite, apoi am vrut sa confirm, dar numele era acoperit si intr-un final am reusit. 'Victor', iar el se opri. Asteptam sa se intoarca si sa imi raspunda pe al meu nume. Indoirea mainii urma sa introduca intoarcerea, ce intarzia. Deodata, insa urca intr-o masina, aruncandu-mi o privire de surprindere amestecata cu teama si ma lasa lipsit de orice fel de reactie, de orice fel de speranta.
Mi-am continuat viata de fiecare zi. Incercam sa evit frunzele, studierea lor. Simteam ca pierdusem doi ani intr-o fantezie. Incepusem din nou sa reflectez la normalitatea si nenormalitatea mea, la a celor din jur, la a lui. Imi promisesem ca nu voi mai calca in acea biblioteca si facui intocmai. Apoi, unii au fost inlocuite de unii si unele. Mi se parea mai comod sa aleg una, in loc de unul, ca relatia pentru oamenii dintre frunze. Intr-un fel primisem raspunsul cand el urcase in acea masina. Iar acest raspuns lipsit de sens, ma lipsi de orice fel de sens si fara sens am facut multe lucruri, toate pentru oamenii dintre frunze, evitand frunzele. Le consideram o pierdere de timp.
Zece ani mai tarziu. O carte veche de noua fani face senzatie. Probabil pentru ca se schimbasera si vremurile. Era singura lucrare a unui autor lipsit de grai, lipsit de auz, mort acum noua ani jumatate. Era Victor. Titlul cartii imi rasuna in mintea muta, dupa care se pierdu intr-o surzime. ' Raspuns de la Victor pentru Mihai care sper sa ma fi strigat'.
E interesant de urmarit o frunza care isi schimba nuanta. Iti da senzatia ca esti stapanul lumii, ca intelegi viata pana in cel mai surd loc existent si asa si este. Numai ca niciodata nu asezesem in acel loc adanc. Lipsea raspunsul. Sensul nu avea cum sa apara.
Din momentul in care te-ai nascut, nu prea mai ai cum sa dai inapoi. Poti sa te opresti si sa continui, cred ca poti s-o iei si de la capat sau te poti opri simplu. Am dat peste ultima, si mi-am evitat interiorul, invartindu-ma in jurul oamenilor din frunze. Dar am redescoperit frunzele si odata cu ele si ' Ce caut eu aici?'. Sau ' Ce am cautat?'.
Acei ochi ai lui. Am aflat raspunsul dupa zece ani, dar apreciez ca el a venit. Stiu ce voi face cu el. Sfarsit.
Hiena de la Animal X nederanjat ca a fost numit homosexual
In cadrul emisiunii 'Conferinta de presa' de pe ANTENA2, Hiena a declarat ca nu s-a simtit deranjat ca a fost numit homosexual de presa romaneasca de acum cativa ani. Si asta, pentru ca el nu considera ceva rau a fi homosexual. Mi-a placut foarte mult ca a spus ceva de genul 'Daca ma nasteam asa, recunosteam'.
De curand, baietii de la ANIMAL X au revenit pe piata muzicala romaneasca cu un nou album intitulat 'Sambure de drac'.
De curand, baietii de la ANIMAL X au revenit pe piata muzicala romaneasca cu un nou album intitulat 'Sambure de drac'.
joi, 20 noiembrie 2008
Beyonce e mai mult decat o 'Diva'
Este o artista in adevaratul sens al cuvantului. Nu ca pana acum as fi avut vreo indoiala de calitatile si talentul sau.
Zilele acestea a aparut si cel mai recent material discografic al artistei intitulat 'I am...Sasha Fierce' si este descris de artista ca fiind trecerea de la femeia obisnuita care este la diva de pe scena.
Astfel, in prima parte a albumului se gasesc cantece cu un mesaj foarte puternic, in timp ce in a doua parte 'diva' Beyonce apare fara sa isi piarda din mesaj.
Cum deja stiti
If I were a boy si Single ladies, va mai las cu cate o piesa din fiecare parte, respectiv 'Halo' si 'Diva'. A doua ar putea usor deveni un anthem gay.
Halo
Diva
Zilele acestea a aparut si cel mai recent material discografic al artistei intitulat 'I am...Sasha Fierce' si este descris de artista ca fiind trecerea de la femeia obisnuita care este la diva de pe scena.
Astfel, in prima parte a albumului se gasesc cantece cu un mesaj foarte puternic, in timp ce in a doua parte 'diva' Beyonce apare fara sa isi piarda din mesaj.
Cum deja stiti
If I were a boy si Single ladies, va mai las cu cate o piesa din fiecare parte, respectiv 'Halo' si 'Diva'. A doua ar putea usor deveni un anthem gay.
Halo
Diva
miercuri, 19 noiembrie 2008
Barbatul e insarcinat din nou
Din nou insarcinat. Dupa ce a nascut acum cateva luni, iata ca barbatul care a socat o lume intreaga anul trecut anunta ca este insarcinat din nou si face asta exact cand isi lanseaza si cartea.
marți, 18 noiembrie 2008
Justin Timberlake imbracat in haine de femeie
S-a intamplat in cadrul show-ului "Saturday Night Live" unde a fost invitata si Beyonce. Imaginea spune totul.
duminică, 16 noiembrie 2008
"Nu sunt homosexual"
Cat de mult poate schimba o minciuna viata unui om? Dar a persoanelor din jurul sau?
Privea acum la geamul ca lacrima si isi amintea de praful ce cu o viata in urma statea confortabil pe el. Lucrurile se schimbasera. La fel si vremurile. Albert privea la indragostitii din fata lui si isi aminti de stralucirea ochilor ce se vedea acum in ochii fetei. O mai vazuse si el in oglinda ce mai apoi avea sa ii ofere minciuna de care avea nevoie pentru a isi semna sentinta. In loc sa isi lase capul in jos, prefera sa se intoarca spre fereastra, pentru a-si vedea regretul. Remuscarea il prinsese. Privea moartea naturii, caci iarna se apropia, si revazu renasterea pe care o traia....cu o viata in urma.
Mergea in orasul acela pentru a pune punct. Se ducea pentru ca vroia sa se intample acolo incetarea mortii sau cel putin asa se mintea pe sine. Poate ca mai spera intr-o reparare a minciunii. Coborand din tren, privi in departare, dar amintirile functionau doar cum doreau ele si imaginea celui pe care il iubi nu aparu nici macar sub invelisul unei iluzii.
Hotararea insa era in a sa privire. Nu isi lasa ochii in jos, la fel cum se intamplase atunci cand el privi in reflectia oglinzii ce murmura "Nu sunt homosexual" si cum nu se intamplase cand spuse "da"-ul ce toata lumea era fericita sa il auda. Atunci incepu moartea. Exact atunci cand se prefacu ca nu vazu fata sentimentelor sale. Acum, ca stia care sunt, desi intotdeauna le cunoscuse, se gasea pe strada unde il intalnise prima data pe el. Privea spre locul unde se oprisera pentru a isi cunoaste ochii si atunci telefonul suna. Vazu afisand "Ana". Se intorsese si inchise. Privi spre cer cu hotarare. Nu cauta vreun raspuns sau vreo lamurire. Vroia sa i se stie hotararea.
Prin spatele sau un el se opri si privea spre barbatul ce privea cerul. El isi aminti de un "Albert" ce se prefacea ca nu il vede. Credea ca e doar invelisul unei iluzii. Amintirea unui "Albert" ce nu privi inapoi il facu sa isi schimbe destinatia ochilor. Era prea puternica amintirea mortii sufletului sau si se indrepta grabit spre casa unde se tinea prizonier.
In timpul acesta, Ana auzi tonul de ocupat. Privea la copilul din fata ei si isi opri lacrima. Crezu ca micutul nu intelesese si continua sa ii pregateasca gustarea. Copilul nu intreba unde ii este tatal, nici acum, nici in anii ce urmau sa vina. Ani mai incolo avea sa regrete ca nu a pus intrebarea, caci mama nu avea sa ii mai poata oferi raspunsul, fiindca privea in gol indiferent de ochii ce ii cautau un raspuns. Copilul devenit om mare avea sa priveasca intotdeauna dupa amintiri ce nu le avusese. Regreta ca nu putea privi in privirea propiului tata nici un fel de remuscare.
Remuscare ce acum Albert o avea, caci se intorsese spre acelasi loc din care mai devreme un "el" il privea. Pentru prima data privi in jos. Dar nu se lasa convins de ceea ce el vedea ca un moment de slabiciune. Isi ridicase privirea moarta si trecuse mort pe langa amintirea ce o evita.
Era hotarat, la fel ca negrul din noapte. Trecuse pe langa orice amintire si ajunsese in varful dealului, sub protectia pomului, sub care alta data, cu o viata in urma, il stransese in brate pe el, oferindu-i protectia ce nu le-o putea oferi pomul dezgolit de ger. Privi in jur sub pretextul verificarii venirii vreunei persoane, desi se afla sub indemnul sperantei ce isi dadea ultimul suflu in asteptarea venirii unei singure persoane, a lui. Dupa cateva secunde, privi pentru ultima data spre cer, scoase pistolul, il duse la gura si trase in timp ce isi cobora privirea spre locul de unde acum aparea el. Dar el trasese. Glontul ii lua viata ce reveni in secunda cand vazu aparitia lui. Regret. Remuscare. De atat mai avusese timp.
"Nu sunt homosexual" el isi spuse. O minciuna. Ana arunca telefonul ce nu ii facea legatura dorita in oglinda, in acea oglinda. Albert cazu. El tipa. Copilului ii ingheta lacrima. Lumea se opri... pentru ei. Un al doilea glont se auzi.
Privea acum la geamul ca lacrima si isi amintea de praful ce cu o viata in urma statea confortabil pe el. Lucrurile se schimbasera. La fel si vremurile. Albert privea la indragostitii din fata lui si isi aminti de stralucirea ochilor ce se vedea acum in ochii fetei. O mai vazuse si el in oglinda ce mai apoi avea sa ii ofere minciuna de care avea nevoie pentru a isi semna sentinta. In loc sa isi lase capul in jos, prefera sa se intoarca spre fereastra, pentru a-si vedea regretul. Remuscarea il prinsese. Privea moartea naturii, caci iarna se apropia, si revazu renasterea pe care o traia....cu o viata in urma.
Mergea in orasul acela pentru a pune punct. Se ducea pentru ca vroia sa se intample acolo incetarea mortii sau cel putin asa se mintea pe sine. Poate ca mai spera intr-o reparare a minciunii. Coborand din tren, privi in departare, dar amintirile functionau doar cum doreau ele si imaginea celui pe care il iubi nu aparu nici macar sub invelisul unei iluzii.
Hotararea insa era in a sa privire. Nu isi lasa ochii in jos, la fel cum se intamplase atunci cand el privi in reflectia oglinzii ce murmura "Nu sunt homosexual" si cum nu se intamplase cand spuse "da"-ul ce toata lumea era fericita sa il auda. Atunci incepu moartea. Exact atunci cand se prefacu ca nu vazu fata sentimentelor sale. Acum, ca stia care sunt, desi intotdeauna le cunoscuse, se gasea pe strada unde il intalnise prima data pe el. Privea spre locul unde se oprisera pentru a isi cunoaste ochii si atunci telefonul suna. Vazu afisand "Ana". Se intorsese si inchise. Privi spre cer cu hotarare. Nu cauta vreun raspuns sau vreo lamurire. Vroia sa i se stie hotararea.
Prin spatele sau un el se opri si privea spre barbatul ce privea cerul. El isi aminti de un "Albert" ce se prefacea ca nu il vede. Credea ca e doar invelisul unei iluzii. Amintirea unui "Albert" ce nu privi inapoi il facu sa isi schimbe destinatia ochilor. Era prea puternica amintirea mortii sufletului sau si se indrepta grabit spre casa unde se tinea prizonier.
In timpul acesta, Ana auzi tonul de ocupat. Privea la copilul din fata ei si isi opri lacrima. Crezu ca micutul nu intelesese si continua sa ii pregateasca gustarea. Copilul nu intreba unde ii este tatal, nici acum, nici in anii ce urmau sa vina. Ani mai incolo avea sa regrete ca nu a pus intrebarea, caci mama nu avea sa ii mai poata oferi raspunsul, fiindca privea in gol indiferent de ochii ce ii cautau un raspuns. Copilul devenit om mare avea sa priveasca intotdeauna dupa amintiri ce nu le avusese. Regreta ca nu putea privi in privirea propiului tata nici un fel de remuscare.
Remuscare ce acum Albert o avea, caci se intorsese spre acelasi loc din care mai devreme un "el" il privea. Pentru prima data privi in jos. Dar nu se lasa convins de ceea ce el vedea ca un moment de slabiciune. Isi ridicase privirea moarta si trecuse mort pe langa amintirea ce o evita.
Era hotarat, la fel ca negrul din noapte. Trecuse pe langa orice amintire si ajunsese in varful dealului, sub protectia pomului, sub care alta data, cu o viata in urma, il stransese in brate pe el, oferindu-i protectia ce nu le-o putea oferi pomul dezgolit de ger. Privi in jur sub pretextul verificarii venirii vreunei persoane, desi se afla sub indemnul sperantei ce isi dadea ultimul suflu in asteptarea venirii unei singure persoane, a lui. Dupa cateva secunde, privi pentru ultima data spre cer, scoase pistolul, il duse la gura si trase in timp ce isi cobora privirea spre locul de unde acum aparea el. Dar el trasese. Glontul ii lua viata ce reveni in secunda cand vazu aparitia lui. Regret. Remuscare. De atat mai avusese timp.
"Nu sunt homosexual" el isi spuse. O minciuna. Ana arunca telefonul ce nu ii facea legatura dorita in oglinda, in acea oglinda. Albert cazu. El tipa. Copilului ii ingheta lacrima. Lumea se opri... pentru ei. Un al doilea glont se auzi.
sâmbătă, 15 noiembrie 2008
Cynthia Nixon la "Larry KIng Live" despre anularea casatoriilor gay
Daca nu stiati in America, Obama a trecut pe locul 2. Peste tot se discuta despre anularea casatoriilor gay in California. Cynthia NIxon a vorbit despre acestea in cadrul show-ului 'Larry King Live'. Are felicitarile mele. Va recomand intreaga dezbatere.
In curand
www.gayinromania.blogspot.com deschide o noua categorie "Interviuri gay" si incepem puternic cu una din cele mai tari cantarete din Romania. In curand........
vineri, 14 noiembrie 2008
TV PURPLE frate cu TV ANGELICUSS
TV PURPLE se infrateste cu TV ANGELICUSS. Evenimentul se va intampla pe data de 15 noiembrie, TV PURPLE urmand sa devina PURPLE TV 1, iar TV ANGELICUSS PURPLE TV 2. Ca urmare, emisia celor doua posturi nu va merge pana sambata la 11:00.
Iar PURPLE ramane si singurul club gay din capitala. Clubul Queens se pare ca va fi transformat intr-un club obisnuit.
Iar PURPLE ramane si singurul club gay din capitala. Clubul Queens se pare ca va fi transformat intr-un club obisnuit.
miercuri, 12 noiembrie 2008
Teo a plecat de la PRIMA fiindca are probleme cu travestitii
Toata lumea a scris de plecarea lui Teo de la PRIMATV, in conditii "amiabile". Nu de alta, dar Teo a oferit in ultima saptamana mai multe interviuri decat a dat cam de la inceputul sezonului.
S-a scris despre parasirea televiziunii pentru totdeauna, despre sperantele pierdute de a primi un telefon de la Adrian Sarbu, despre posibilitatea de a i se alatura lui Mircea Badea, despre tradarea pe care a simitit-o din partea lui Serban Huidu, practic de fiecare aspect, in functie de interese.
Mie insa mi-a iesit in ochi ceea ce ma interesa, si anume motivul pentru care Teo nu ar mai performa in peisajul autohton. Iata ce declara aceasta intr-un interviu acordat www.paginademedia.ro.
"Mă las de televiziune. Consider că acum nu se mai poate face televiziune aşa cum înţeleg eu că ar trebui să se facă. Mi se pare urât, deşănţat. Am văzut bărbaţi îmbrăcaţi în mirese, pe fundul cărora scria mascul. Astfel de lucruri poate sunt bune la televizor, dar nu le poţi face fără să laşi din propria demnitate."
Practic prezentatoare care acum doi ani era nominalizata la Gala Premiilor Gay la categoria "promovare LGBT" se comporta cam discriminatoriu, nu ca ar fi prima data cand face asta, vorbind despre castigatorul unuie dintre editiile show-ului "Dance Bomb" difuzat de ANTENA1. Exemplu dat de aceasta cred ca scoate in evidenta prejudecatile pe care aceasta ii are fata de colegii ei.
Cred mai degraba ca Teo s-a expirat singura. "Profesionistii" inca se face si azi, deci se poate. Insuccesul sau depinde exclusiv de ceea ce ea si postul respectiv poate face, nu de ceea ce fac altii. Asa ca draga Teo gandirea ta nu functioneaza cum trebuie. Si nu mai discrimina, fiindca probabil ai trecut prin discriminari chiar si tu.
PS: Eu inca mai cred in Teo.
S-a scris despre parasirea televiziunii pentru totdeauna, despre sperantele pierdute de a primi un telefon de la Adrian Sarbu, despre posibilitatea de a i se alatura lui Mircea Badea, despre tradarea pe care a simitit-o din partea lui Serban Huidu, practic de fiecare aspect, in functie de interese.
Mie insa mi-a iesit in ochi ceea ce ma interesa, si anume motivul pentru care Teo nu ar mai performa in peisajul autohton. Iata ce declara aceasta intr-un interviu acordat www.paginademedia.ro.
"Mă las de televiziune. Consider că acum nu se mai poate face televiziune aşa cum înţeleg eu că ar trebui să se facă. Mi se pare urât, deşănţat. Am văzut bărbaţi îmbrăcaţi în mirese, pe fundul cărora scria mascul. Astfel de lucruri poate sunt bune la televizor, dar nu le poţi face fără să laşi din propria demnitate."
Practic prezentatoare care acum doi ani era nominalizata la Gala Premiilor Gay la categoria "promovare LGBT" se comporta cam discriminatoriu, nu ca ar fi prima data cand face asta, vorbind despre castigatorul unuie dintre editiile show-ului "Dance Bomb" difuzat de ANTENA1. Exemplu dat de aceasta cred ca scoate in evidenta prejudecatile pe care aceasta ii are fata de colegii ei.
Cred mai degraba ca Teo s-a expirat singura. "Profesionistii" inca se face si azi, deci se poate. Insuccesul sau depinde exclusiv de ceea ce ea si postul respectiv poate face, nu de ceea ce fac altii. Asa ca draga Teo gandirea ta nu functioneaza cum trebuie. Si nu mai discrimina, fiindca probabil ai trecut prin discriminari chiar si tu.
PS: Eu inca mai cred in Teo.
Suntem oamenii sau simplii dansatori?
Am facut tot ce am putut pentru a nota tot ceea ce ai vrut sa imi spui in telefonul de aseara. Am urcat pe muntele abdicarii. Am abdicat. Recunosc, am condus, dar cu gentilete. Te rog, aminteste-ti. Eu inca mai sper cand vad usa deschizandu-se.....atunci inchid ochii si imi deschid inima. E doar a ta. Poti sa tai firul de vrei, caci se pare ca sunt in viata, desi am mainile reci. Ma gasesc in genunchi asteptand hotararea ta. Spune-mi....Suntem oameni sau niste simplii dansatori?
Gentiletea si virtutea ta au tot respectul meu. Desi lumea ma indeamna mai degraba sa trimit condoleante bunatatii. Ea mai exista? Salutari sufletului si romantismului, caci mereu au facut tot ce le-a stat in putinta si de asemenea un sarut pentru fidelitate, stiu ca te-a invatat tot ce tu cunosti, tot ceea ce tu esti, tot ceea ce eu mai iubesc. "La revedere" de tu vrei. Ureaza-mi numai bine si te rog spune-mi...Suntem oameni sau doar simplii dansatori?
Inima mea bate, dar mainile imi sunt reci. Lasa-ma sa stiu daca inima ta mai bine. Spune-mi...Suntem oameni sau simplii dansatori?
Gentiletea si virtutea ta au tot respectul meu. Desi lumea ma indeamna mai degraba sa trimit condoleante bunatatii. Ea mai exista? Salutari sufletului si romantismului, caci mereu au facut tot ce le-a stat in putinta si de asemenea un sarut pentru fidelitate, stiu ca te-a invatat tot ce tu cunosti, tot ceea ce tu esti, tot ceea ce eu mai iubesc. "La revedere" de tu vrei. Ureaza-mi numai bine si te rog spune-mi...Suntem oameni sau doar simplii dansatori?
Inima mea bate, dar mainile imi sunt reci. Lasa-ma sa stiu daca inima ta mai bine. Spune-mi...Suntem oameni sau simplii dansatori?
marți, 11 noiembrie 2008
Bogdan Olteanu e crestin, homosexualii ce sunt?
Ce iti e si cu campania asta electorala? Nu e o noutate ca se joaca murdar, dar ma gandeam ca s-a evoluat putin. Macar putin. Nu stiu de unde a venit impresia asta, insa clar nu s-a intamplat asa.
In 2004, din CER pe strazile orasului meu apareau fluturasi cu mesaje "Traian Basescu sprijina casatoriile intre homosexuali". Bineinteles ca nici cei din urma nu au stat deoparte. Existau si fluturasi veniti de SUS care ma anuntau "Adrian Nastase sprijina casatoriile intre homosexuali".
Campania pentru parlamentare de anul asta nu pare ca va fi altfel. Cei care au bani pun panouri pentru a fi admirati la fiecare intersectie (ghici cine va iesi). Cei care nu dispun de fonduri atat de mari prefera sa imparta fluturasi, dar se intampla si ca fluturasii sa fie ca si cei de mai sus. I s-a intamplat lui Bogdan Olteanu, care a iesit repede intr-o conferinta de presa unde sa declare ca "el are valori crestine".
Intre timp, doua persoane au fost arestate cu fluturasi ce transmiteau mesajul "Bogdan Olteanu: protectie pentru minoritatile sexuale".
Si acum intrebarea. Atat de mult am evoluat? Atat de multa ura exista in randul romanilor pentru homosexuali, in randul crestinilor iubitori?
Ca sa fie clar "Bogdan Olteanu nu sprijina minoritatile sexuale". 30 noiembrie e ziua alegerilor.
Lindsay Lohan vorbeste despre relatia cu Samantha Ronson
Se intampla in cel mai recent numar din "Harpar's Bazar". "Cred ca este destul de evident cine este persoana cu care ma vad" declara Lindsay pentru revista.
"Nu cred ca este un soc pentru nimeni faptul ca sunt cu ea de ceva timp... Este o persoana minunata si o iubesc foarte mult" mai declara actrita care de curand a fost taiata din serialul "Betty cea urata".
Cat despre reactia familiei, ea spune ca "niciodata nu a fost o problema. Suntem o familie apropiata care a trecut prin multe. Sunt alaturi de mine indiferent daca sunt cu un baiat sau cu o fata."
duminică, 9 noiembrie 2008
It's my party- recomandare de la Ionutz prin Florin
Pentru cei ce nu stiu filmul "It's my party" (0 voturi ar trebui sa spuna ca nu stiti) iata un trailler. Poate va atrage atentia.
Pentru perioada (1996) in care filmul a fost lansat, prea putin regizori dezbateau subiectul. Regizorul peliculei a simtit insa ca are datoria sa spuna povestea iubitului sau.
PS: Nu il gasiti pe net decat cu multa ambitie...
Pentru perioada (1996) in care filmul a fost lansat, prea putin regizori dezbateau subiectul. Regizorul peliculei a simtit insa ca are datoria sa spuna povestea iubitului sau.
PS: Nu il gasiti pe net decat cu multa ambitie...
vineri, 7 noiembrie 2008
America- inainte sau inapoi
In lumina ultimelor evenimente, pot spune ca America mi se arata ca tara extremelor. Pe de-o parte face un pas inainte, alegand primul presedinte de culoare, pe de alta interzice prin referendum casatoriile intre persoane de acelasi sex in diferite state, pe de alta legalizeaza sinuciderea.
Deja stim de anularea casatoriilor intre persoane de acelasi sex in California, datorita unui referendum la limita. Daca in ultimile luni, locuitorii statului California puteau sa se casatoreasca fara discriminare, incepand de miercuri nu mai este posibil. Cauze ar putea fi multe, inclusiv, se pare, niste mail-uri trimise in ajunul votarii cum ca Barack Obama ar sustine aceasta incalcare a drepturilor fiecarui individ.
In plus, nu este clar daca certificatele de casatorie din vreamea in care aceste casatorii erau legale vor fi sau nu considerate nule. Partea buna este ca aparatorii drepturilor LGBT nu se lasa si lupta si ca deja decizia referendumului a fost atacata si lumea deja iese in strada pentru drepturile cuvenite. Ca sa citez un protestatar "este momentul sa se arate ca majoritatea nu poate incalca drepturile minoritatii in niciun fel".
In multimea de protestatari se pare ca s-a aflat si fostul membru al trupei N*Sync, ce si-a recunoscut orientarea gay acum 2 ani. Si nu a fost singura celebritate vazuta prin preajma. Wanda Sykes, Rocki Lake, Rose McGowan au mai fost printre cei vazuti in multimea de protestatari.
Si daca pe de-o parte, a fi gay, mai bine spus a te casatori cu partenerul tau gay ramane un tabu in America, eutanasia se pare ca nu mai este. E greu de spus daca asta e bine sau nu, dar in Washington s-a dat o lege care da dreptul persoanelor cu
boli terminale de a-si pune punct vietii. Washington este al doilea stat dupa Oregon care ia asemenea masuri legale.
Si in fine, ca sa ne relaxam putin, va spun ca Britney Spears s-a alaturat Madonnei pe scena in una din opririle din turneul mondial al ultimei. Ce a iesit, va las chiar aici.
Deja stim de anularea casatoriilor intre persoane de acelasi sex in California, datorita unui referendum la limita. Daca in ultimile luni, locuitorii statului California puteau sa se casatoreasca fara discriminare, incepand de miercuri nu mai este posibil. Cauze ar putea fi multe, inclusiv, se pare, niste mail-uri trimise in ajunul votarii cum ca Barack Obama ar sustine aceasta incalcare a drepturilor fiecarui individ.
In plus, nu este clar daca certificatele de casatorie din vreamea in care aceste casatorii erau legale vor fi sau nu considerate nule. Partea buna este ca aparatorii drepturilor LGBT nu se lasa si lupta si ca deja decizia referendumului a fost atacata si lumea deja iese in strada pentru drepturile cuvenite. Ca sa citez un protestatar "este momentul sa se arate ca majoritatea nu poate incalca drepturile minoritatii in niciun fel".
In multimea de protestatari se pare ca s-a aflat si fostul membru al trupei N*Sync, ce si-a recunoscut orientarea gay acum 2 ani. Si nu a fost singura celebritate vazuta prin preajma. Wanda Sykes, Rocki Lake, Rose McGowan au mai fost printre cei vazuti in multimea de protestatari.
Si daca pe de-o parte, a fi gay, mai bine spus a te casatori cu partenerul tau gay ramane un tabu in America, eutanasia se pare ca nu mai este. E greu de spus daca asta e bine sau nu, dar in Washington s-a dat o lege care da dreptul persoanelor cu
boli terminale de a-si pune punct vietii. Washington este al doilea stat dupa Oregon care ia asemenea masuri legale.
Si in fine, ca sa ne relaxam putin, va spun ca Britney Spears s-a alaturat Madonnei pe scena in una din opririle din turneul mondial al ultimei. Ce a iesit, va las chiar aici.
joi, 6 noiembrie 2008
Britney Spears, Madonna si Justin Timberlake impreuna pe scena
La asta chiar nu ma asteptam. Se pare ca in seara asta cineva va ramane nesarutat. Sau poate ca nu. :D
Ideea e ca in seara asta, de dimineata la noi, Madonna, Justin Timberlake si Britney Spears vor aparea impreuna pe scena in cadrul turneului Madonnei. "WOW", dar poate fi adevarat????
Ryan Seacrest a dat vestea spunand "Daca Justin si Britney vor urca impreuna cu ea...Nu stiu daca s-a mai vazut ceva atat de tare pana acum". Stiu doar ca maine dimineata voi fi matinal in asteptarea vestii si filmuletului. :DSa fie adevarat, sa fie adevarat.:D
Californienii nu sunt de acord cu casatoriile gay
52,5 % dintre californieni s-au aratat pe 4 noiembrie impotriva casatoriile intre persoane de acelasi sex, dupa ce Curtea Suprema hotarase acum cateva luni legalizarea acestora, in timp ce 47,5% si-au aratat sustinerea si aprobabarea pentru ca aceste casatorii sa aiba loc.
Tot pe 4 noiembrie, locuitorii sin Florida si Arizona s-au aratat de asemenea impotriva casatoriilor intre persoane de acelasi sex.
Intre timp, in Connecticut partenerii de acelasi sex se vor putea casatori incepand cu 12 noiembrie.
Un pas inainte, unul inapoi. Voi ati vrut vreodata sa va uniti destinul cu partenerul/a voastra? Am deschis un poll curios de raspunsul vostru.
Tot pe 4 noiembrie, locuitorii sin Florida si Arizona s-au aratat de asemenea impotriva casatoriilor intre persoane de acelasi sex.
Intre timp, in Connecticut partenerii de acelasi sex se vor putea casatori incepand cu 12 noiembrie.
Un pas inainte, unul inapoi. Voi ati vrut vreodata sa va uniti destinul cu partenerul/a voastra? Am deschis un poll curios de raspunsul vostru.
miercuri, 5 noiembrie 2008
O lacrima pentru nemurire
Capul se lasa usor cautand umarul pe care sa se odihneasca. Nu-l gasi, dar deja asta nu mai conta. Obosise prea mult traind netrairea. Pentru o clipa, lumea din mintea lui capata o alta aura data de visul ce lua nastere. Era o speranta. Era speranta.
Dar se trezi, speriat de lucruri ce s-ar fi putut intampla in timpul somnului. Nu vroia sa se lase ademenit de somn. Nu isi putea imagina sa moara in somn. Dorea sa vada finalul. Iar moartea se juca cu el asa cum facuse o viata intreaga. El o privea cum doamna se hranea cu teama lui de a mai trece peste inca o noapte. Il ameninta ca il va lua cu ea si el o invita. Moartea se apropie de el, oferindu-i caldura racelii. Pentru el era caldura atingerea mortii… atingerea cutitului pe propia piele era cea mai intensa traire a sa. Dar moartea se juca si indeparta cutitul. Taisul se auzi la lovirea de covor. El o auzi. Era incarcat de dorinta ca acel tais sa il loveasca pe el. El privea moartea, o tot urmarea. Se lasa la mana ei, chiar si acum, iar ea se arata de gheata pana si acum cand el ramasese un batran cu o viata netraita. Lasa privirea in jos. Cand o ridica moartea nu mai era.
Si apoi vazu fereastra. Vazu cerul. Se apropie de el, de ea. Era doar o alta speranta ce avea in curand sa dispara. Vroia sa zboare. Stia ca va simti doar un moment aerul, dar vroia sa umple golul din el cu ceva ce altii nu mai aveau sa simta. Moartea il surprinse si il intampina de cealalta parte a ferestrei. Dar era hotarat. Cu toate puterile incerca sa deschida o fereastra intepenita de nedeschidere. Moartea il privea victorioasa. Apoi surprinsa. Batranul sparse geamul. Mana ii deveni in curand de culoarea sangelui. Iar el savura momentul, mirat ca mai dispunea de aceasta placere. Si exact atunci…surpriza. Moartea ii zambea de langa el. Isi duse mana la piept. Incerca sa se rezeme, dar gasi doar geamul care amesteca astfel caldura sangelui cu raceala opririi inimii. Inima fusese acolo. O ultima lacrima se lovea de fata palida in fata ultimei concluzii a vietii sale. Inchizand ochii auzi bataile din usa pentru prima oara. Era ultima placere inainte de…………cine stie.
.........................
Avea in fata doua obtiuni. Putea sa afiseze in continuare zambetul si sa isi continue viata sau putea sa lase lacrima sa cada. Toata lumea era cu ochii pe el asteptand reactia lui. Tacerea se lasa asupra lui, tacerea era de fapt peste tot in jur. Cauta in privirile oamenilor, dar acestea se contraziceau intre ele asa ca alesese sa priveasca in el. Iar el voia sa lase lacrima sa pice. Ii dadu drumul si ii lasa pe altii sa ii priveasca umanul. Nu avea pretentia ca il va intelege cineva. Nici nu cauta asta. Vroia doar sa dea drumul la ceva ce il tinea. Oamenii erau surprinsi. Tacerea insa persista. Atunci aparu el si ii mangaie lacrima cu a sa. I-a spus “Multumesc” si i-a sarutat lacrima vesnic recunoascatoare.
........................
Dar stai, a fost doar inchipuirea lui. Lacrima nu a cazut. A ales sa pastreze pentru el secretul ce l-a dus in singuratate. Iubitul s-a intors si si-a lasat lacrima sa cada, nemaiprivind la omul pe care il iubea.
Dar se trezi, speriat de lucruri ce s-ar fi putut intampla in timpul somnului. Nu vroia sa se lase ademenit de somn. Nu isi putea imagina sa moara in somn. Dorea sa vada finalul. Iar moartea se juca cu el asa cum facuse o viata intreaga. El o privea cum doamna se hranea cu teama lui de a mai trece peste inca o noapte. Il ameninta ca il va lua cu ea si el o invita. Moartea se apropie de el, oferindu-i caldura racelii. Pentru el era caldura atingerea mortii… atingerea cutitului pe propia piele era cea mai intensa traire a sa. Dar moartea se juca si indeparta cutitul. Taisul se auzi la lovirea de covor. El o auzi. Era incarcat de dorinta ca acel tais sa il loveasca pe el. El privea moartea, o tot urmarea. Se lasa la mana ei, chiar si acum, iar ea se arata de gheata pana si acum cand el ramasese un batran cu o viata netraita. Lasa privirea in jos. Cand o ridica moartea nu mai era.
Si apoi vazu fereastra. Vazu cerul. Se apropie de el, de ea. Era doar o alta speranta ce avea in curand sa dispara. Vroia sa zboare. Stia ca va simti doar un moment aerul, dar vroia sa umple golul din el cu ceva ce altii nu mai aveau sa simta. Moartea il surprinse si il intampina de cealalta parte a ferestrei. Dar era hotarat. Cu toate puterile incerca sa deschida o fereastra intepenita de nedeschidere. Moartea il privea victorioasa. Apoi surprinsa. Batranul sparse geamul. Mana ii deveni in curand de culoarea sangelui. Iar el savura momentul, mirat ca mai dispunea de aceasta placere. Si exact atunci…surpriza. Moartea ii zambea de langa el. Isi duse mana la piept. Incerca sa se rezeme, dar gasi doar geamul care amesteca astfel caldura sangelui cu raceala opririi inimii. Inima fusese acolo. O ultima lacrima se lovea de fata palida in fata ultimei concluzii a vietii sale. Inchizand ochii auzi bataile din usa pentru prima oara. Era ultima placere inainte de…………cine stie.
.........................
Avea in fata doua obtiuni. Putea sa afiseze in continuare zambetul si sa isi continue viata sau putea sa lase lacrima sa cada. Toata lumea era cu ochii pe el asteptand reactia lui. Tacerea se lasa asupra lui, tacerea era de fapt peste tot in jur. Cauta in privirile oamenilor, dar acestea se contraziceau intre ele asa ca alesese sa priveasca in el. Iar el voia sa lase lacrima sa pice. Ii dadu drumul si ii lasa pe altii sa ii priveasca umanul. Nu avea pretentia ca il va intelege cineva. Nici nu cauta asta. Vroia doar sa dea drumul la ceva ce il tinea. Oamenii erau surprinsi. Tacerea insa persista. Atunci aparu el si ii mangaie lacrima cu a sa. I-a spus “Multumesc” si i-a sarutat lacrima vesnic recunoascatoare.
........................
Dar stai, a fost doar inchipuirea lui. Lacrima nu a cazut. A ales sa pastreze pentru el secretul ce l-a dus in singuratate. Iubitul s-a intors si si-a lasat lacrima sa cada, nemaiprivind la omul pe care il iubea.
marți, 4 noiembrie 2008
Noiembrie, ne descurcam?
Voi mai intelegi vremea asta? Acum soarele e pe cer ca intr-o zi de primavara si regreti ca ai pus doua pulovere pe tine, aici te prinde dezgolit si nu stii in care brate sa sari pentru a-ti rezolva problema. Pana la urma cred ca noiembrie asta e de vina pentru starea asta de inceput-revenit de depresie in care ma aflu. Se joaca cu mine. Ma pune la incercare. Imi ia soarele si mi-l da. Ma ameninta cu norii si atat. Noiembrie, zau de nu ne suparam. Sau cadem la pace?:D
Cand lipseste inspiratia, dai un citat
"In viata trebuie sa ne asumam riscuri. Sa nu facem nimic e un risc." (Piersici, 2004)
duminică, 2 noiembrie 2008
Paris si Ellen, o zi ca intre fete
In zilele trecute va prezentam un preview cu Paris si Ellen dansand la bara. Ei bine, acela era doar inceputul. De la o simpla plimbare prin casa la dans in mijlocul strazii, cele doua le-au facut pe toate, aproape pe toate, totul sub atenta supraveghere a camerelor de filmat.
PS: Partea mea favorita vine la minutul 5:15.
PS: Partea mea favorita vine la minutul 5:15.
sâmbătă, 1 noiembrie 2008
Gelos pe un oarecare entuziasm
Pentru a ne putea intalni si pentru a reusi sa petrecem ceva mai mult timp impreuna iubitul meu a „deghizat” putin lucrurile spunand ca are o prietena. Sunt convins ca e solutia pe care ar adopta-o majoritatea dintre noi daca ar trebui sa dam macar un minim de explicatii. La inceput nimeni nu a facut prea mare valva pe seama subiectului, insa lucrurile au stat putin diferit dupa una din ultimele noastre intalniri. Ajuns acasa iubitul meu a trebuit sa suporte o avalansa de apropouri, zambete cu subanteles si curiozitati in genul: „si ce ati facut voi?”, „ai un fir de par pe haina…deci e satena…” , „de ce nu vi cu ea pe aici?” , „fa-i o poza, nu fi asa misterios”.
Noi ne amuzam de toate acestea chiar daca realizam ca „fata asta” nu poate exista la infinit. Insa momentan „ea”, nu numai ca pare sa fi risipit dubii sau suspiciuni, dar a reusit sa genereze si un oarecare entuziasm. Initial se transmisese si la mine, dar in scurt timp am realizat ca acesta nu are totusi legatura cu persoana mea. E un entuziasm pentru o persoana inexistenta, iar daca „fata” ar deveni intr-o zi „baiat” nimic nu ar mai ramane din el. Asa ca avand gandul asta in minte nu am putut sa nu fiu gelos, macar pentru o clipa, pe acest entuziasm…gelos ca nu e putin si al meu.
Noi ne amuzam de toate acestea chiar daca realizam ca „fata asta” nu poate exista la infinit. Insa momentan „ea”, nu numai ca pare sa fi risipit dubii sau suspiciuni, dar a reusit sa genereze si un oarecare entuziasm. Initial se transmisese si la mine, dar in scurt timp am realizat ca acesta nu are totusi legatura cu persoana mea. E un entuziasm pentru o persoana inexistenta, iar daca „fata” ar deveni intr-o zi „baiat” nimic nu ar mai ramane din el. Asa ca avand gandul asta in minte nu am putut sa nu fiu gelos, macar pentru o clipa, pe acest entuziasm…gelos ca nu e putin si al meu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)