O lacrima pentru nemurire

Capul se lasa usor cautand umarul pe care sa se odihneasca. Nu-l gasi, dar deja asta nu mai conta. Obosise prea mult traind netrairea. Pentru o clipa, lumea din mintea lui capata o alta aura data de visul ce lua nastere. Era o speranta. Era speranta.

Dar se trezi, speriat de lucruri ce s-ar fi putut intampla in timpul somnului. Nu vroia sa se lase ademenit de somn. Nu isi putea imagina sa moara in somn. Dorea sa vada finalul. Iar moartea se juca cu el asa cum facuse o viata intreaga. El o privea cum doamna se hranea cu teama lui de a mai trece peste inca o noapte. Il ameninta ca il va lua cu ea si el o invita. Moartea se apropie de el, oferindu-i caldura racelii. Pentru el era caldura atingerea mortii… atingerea cutitului pe propia piele era cea mai intensa traire a sa. Dar moartea se juca si indeparta cutitul. Taisul se auzi la lovirea de covor. El o auzi. Era incarcat de dorinta ca acel tais sa il loveasca pe el. El privea moartea, o tot urmarea. Se lasa la mana ei, chiar si acum, iar ea se arata de gheata pana si acum cand el ramasese un batran cu o viata netraita. Lasa privirea in jos. Cand o ridica moartea nu mai era.

Si apoi vazu fereastra. Vazu cerul. Se apropie de el, de ea. Era doar o alta speranta ce avea in curand sa dispara. Vroia sa zboare. Stia ca va simti doar un moment aerul, dar vroia sa umple golul din el cu ceva ce altii nu mai aveau sa simta. Moartea il surprinse si il intampina de cealalta parte a ferestrei. Dar era hotarat. Cu toate puterile incerca sa deschida o fereastra intepenita de nedeschidere. Moartea il privea victorioasa. Apoi surprinsa. Batranul sparse geamul. Mana ii deveni in curand de culoarea sangelui. Iar el savura momentul, mirat ca mai dispunea de aceasta placere. Si exact atunci…surpriza. Moartea ii zambea de langa el. Isi duse mana la piept. Incerca sa se rezeme, dar gasi doar geamul care amesteca astfel caldura sangelui cu raceala opririi inimii. Inima fusese acolo. O ultima lacrima se lovea de fata palida in fata ultimei concluzii a vietii sale. Inchizand ochii auzi bataile din usa pentru prima oara. Era ultima placere inainte de…………cine stie.

.........................

Avea in fata doua obtiuni. Putea sa afiseze in continuare zambetul si sa isi continue viata sau putea sa lase lacrima sa cada. Toata lumea era cu ochii pe el asteptand reactia lui. Tacerea se lasa asupra lui, tacerea era de fapt peste tot in jur. Cauta in privirile oamenilor, dar acestea se contraziceau intre ele asa ca alesese sa priveasca in el. Iar el voia sa lase lacrima sa pice. Ii dadu drumul si ii lasa pe altii sa ii priveasca umanul. Nu avea pretentia ca il va intelege cineva. Nici nu cauta asta. Vroia doar sa dea drumul la ceva ce il tinea. Oamenii erau surprinsi. Tacerea insa persista. Atunci aparu el si ii mangaie lacrima cu a sa. I-a spus “Multumesc” si i-a sarutat lacrima vesnic recunoascatoare.

........................

Dar stai, a fost doar inchipuirea lui. Lacrima nu a cazut. A ales sa pastreze pentru el secretul ce l-a dus in singuratate. Iubitul s-a intors si si-a lasat lacrima sa cada, nemaiprivind la omul pe care il iubea.