Gelos pe un oarecare entuziasm

Pentru a ne putea intalni si pentru a reusi sa petrecem ceva mai mult timp impreuna iubitul meu a „deghizat” putin lucrurile spunand ca are o prietena. Sunt convins ca e solutia pe care ar adopta-o majoritatea dintre noi daca ar trebui sa dam macar un minim de explicatii. La inceput nimeni nu a facut prea mare valva pe seama subiectului, insa lucrurile au stat putin diferit dupa una din ultimele noastre intalniri. Ajuns acasa iubitul meu a trebuit sa suporte o avalansa de apropouri, zambete cu subanteles si curiozitati in genul: „si ce ati facut voi?”, „ai un fir de par pe haina…deci e satena…” , „de ce nu vi cu ea pe aici?” , „fa-i o poza, nu fi asa misterios”.

Noi ne amuzam de toate acestea chiar daca realizam ca „fata asta” nu poate exista la infinit. Insa momentan „ea”, nu numai ca pare sa fi risipit dubii sau suspiciuni, dar a reusit sa genereze si un oarecare entuziasm. Initial se transmisese si la mine, dar in scurt timp am realizat ca acesta nu are totusi legatura cu persoana mea. E un entuziasm pentru o persoana inexistenta, iar daca „fata” ar deveni intr-o zi „baiat” nimic nu ar mai ramane din el. Asa ca avand gandul asta in minte nu am putut sa nu fiu gelos, macar pentru o clipa, pe acest entuziasm…gelos ca nu e putin si al meu.