vineri, 27 noiembrie 2009

Cum a fost scurtul nostru festival?

Publicat de FLORIN la 17:11

Mult mai practic decât primul de lung-metraj, deşi întâmpinat cu mai puţin interes. De ce? Fiindcă filmele fiind mici, cititorii blogului se găseau la distanţă un click de filmul despre care vorbeam. Unde mai pui că era un film scurt, uneori mai scurt decât un videoclip, ceea ce nu necesita o lungă perioadă de timp.

M-a bucurat feed-back-ul vostru, sosit abia la al cincilea film şi am înţeles că ţine de film. Au fost cred vreo 4-5 comentatori la mai mult de un film. Mi-ar fi plăcut să fie mai mulţi, dar sunt foarte mulţumit că aţi fost voi. Vă mulţumesc că aţi luat parte la mica noastră privire în lumea filmului gay scurt.

Personal, mie mi-a folosit acest festival şi am rămas cu amintiri plăcute despre unele din filmele prezentate. Am fost foarte curios să văd începuturile cinematografului gay. De aceea m-au bucurat Dickson Experimental Sound Project (1897), primul film gay din istoria cinematografiei şi L’eclipse du soleil en pleine lune (1902), primul sărut/act sexual gay de pe marele ecran. Fiind mici, le-am văzut de mai multe ori. Şi m-au încântat de fiecare dată prin simplitatea lor.

Pe de altă parte Algie, the miner (1912) şi Lot in Sodom (1933) nu m-au uimit foarte mult, mai ales al doilea, dar le apreciez pentru ceea ce sunt.

Lot in Sodom a însemnat şi primul film experimental şi am avut şi din acestea câteva. Tehnic vorbind, acesta era interesant, dar practic era greoi. Din aceeaşi categorie fac parte Scorpio Rising (1963) şi Invocation of my demon brother (1969), la care cu greu pot spune că am rezistat până şi eu. Voi cred că aţi renunţat destul de uşor.

Mi-a plăcut însă Fireworks (1947), dar mai ales Un chant d’amour (1950). Cred că e favoritul meu din festival.

Pe de altă parte despre Blow Job (1963) a lui Andy Warhol nu pot spune decât că a fost interesant conceptul.

Thank you Mask Man (1971) a fost primul film de animaţie şi cel mai slab de asemenea. Sincer, m-a surprins că aţi trecut cu vederea un Achilles (1996) uimitor şi un Con que la lavare? (2004), pe care îl găsesc cel puţin interesant ca şi concept, ca să nu spun de piesa aceea pe care am fredonat-o câteva zile.

Filmul contemporan gay de scurt-metraj s-a arătat foarte diversificat. Am avut un Trevor (1994) inocent, dar şi un En malas companias (2000) arogant. Back Room (1999) probabil că a fost cel mai explicit ( dacă trecem peste Achilles şi Con que la lavare? care sunt animaţii). Din categoria dur face parte şi Boys Grammar (2005), inspirat dintr-un fapt real.

Celebration (2002) şi Seventy (2003) au fost mai altfel. S-a văzut din opiniile destul de diferite. Au venit însă cu idei.

Nu mi-au plăcut Touched (2003), Running without sound (2004) sau Hirsute (2007). Le-am văzut inutile.

Bugrcush (2006) mi s-a părut cu totul altceva.

La sfârşit de festival, privind la selecţie, văd că a fost una destul de diversificată. Teme diferite, stiluri diferite, 25 de titluri, un singur festival. Mi-aş fi dorit să mai găsesc câteva titluri, dar s-au pitit undeva unde deocamdată nu am putut ajunge. Poate cu altă ocazie, poate chiar la ediţia a doua.

Mâine voi veni şi cu un top 10. Am ceva să mă gândesc la el.

Voi cum aţi văzut festivalul?

4 comentarii on "Cum a fost scurtul nostru festival?"

Anonim spunea...

cum s-au pitit undeva unde nu ai putut ajunge?

Mie mi-a placut festivalul, am incercat sa urmaresc cam toate filmele, unele m-au plictisit si nu am avut rabdare sa le vad pana la capat. Nu stiu sa spun care mi-a placut cel mai mult. Ideea e ca atunci cand vezi un film scurt, ai impresia ca e doar un fragment dintr-un film lung si ca actiunea mai continua.

Iris spunea...

interesanta calatoria in lumea filmului gay si mi-a facut placere sa citesc si parerile tale nestereotipizate. Cele mai dificil de digerat trebuie vazute in contextul anilor respectivi; cand suprapunerile de imagini nu erau ceva obisnuit cu care esti bombardat zilnic,pt istoria din spatele lor pe care eu am fost curioasa sa o caut si sa te intrebi cati aveau acces la aceste filme.
Con que la lavare? l-am gasit emotionant mai ales datorita melodiei pe care o am si acum in playlist.Mi-a placut scena de la finalul lui Oranges iar Back Room cel mai usor de urmarit si cel mai direct prin intrebarile lui.

Inca mai asteptam un film cu "happy end" cu o rezolutie mai puternica.
In general toate mi s-au parut ca se axeaza pe fragilitatea interioara a personajelor deruland cu incetinitorul spre exterior, toate aflandu-se la limita dintre doua lumi; intre cine sunt si cine trebuie sa fiu.

iris spunea...

si mi-ar fi placut sa aflu mai multe pareri, mai ales ale celor care sunt mai incisivi decat mine :)

FLORIN on 28 noiembrie 2009, 17:33 spunea...

@ anonim : s-au pitit, adică nu sunt de găsit pe net. sunt câteva titluri după care am căutat minute în şir şi nimic. unele dintre ele îmi lasă impresia că sunt păstrate pentru un public restrâns.

Mă bucur că ţi-a plăcut festivalul. după cum vezi şi eu am avut stări contradictorii în funcţie de film. mă bucur că am ales ceva cât mai diversificat.

@ iris : Mă bucur că şi ţie ţi-a plăcut festivalul. M-a pus pe gânduri chestia cu "happy end". cred că "vinovat" e şi genul. un film scurt mai degrabă se axează pe o stare, pe un eveniment trist sau frumos sau neutru. cred că Running without sounds se încadrează cel mai bine la "happy end". totuşi îl văd nefolositor.

şi mie mi-ar fi plăcut să aud mai multe păreri, indiferent că erau incisive sau nu. rămân mulţumit de rezultat. :)

 

gay in romania Copyright 2009 Reflection Designed by Ipiet Templates Image by Tadpole's Notez