Zilele trecute a avut loc în capitala Ungariei o paradă destul de asemănătoare cu ceea ce s-a întâmplat şi în Bucureştiul modern acum câteva luni. Aceleaşi forţe de ordine, aceeaşi oameni ce nu au putut privi parada sau să intre în ea şi puţin mai mulţi gălăcioşi, care însă nu au avut oportunitatea de a-şi exprima furia faţă de lupta pentru egalitate decât prin urlete, după cum se poate observa în videoclipul de mai jos.
Până la urmă se pare că există o gândire uniformă în această zonă, deşi unul din guvernele celor două state este dispus să asculte şi să lucreze pentru propii cetăţeni ( Ungaria va recunoaşte cuplurile gay de anul viitor) conform legilor propiului stat ( care se defineşte a fi laic).
Mai jos un mesaj de susţinere a comunităţii gay din Ungaria de la Whoopi Goldberg.
Ne-aţi simţit lipsa din peisajul blogosferei româneşti? Indiferent de răspuns, azi ( care fie vorba între noi e ziua când eu şi Ionutz împlinim 1 an) venim cu vestea reînceperii activităţii acestui blog. Nu se vor schimba prea multe în general. Dacă ne-aţi citit cu plăcere până acum o lună, sper că o veţi face şi de acum căci subiectele generale vor rămâne cam aceleaşi. O să o luăm încet. Nu ne grăbim. Dacă e ceva de recuperat sper că vom reuşi să recuperăm. :))
Unde se putea întâmpla un astfel de moment? Un mesaj anti-discriminare să fie întâmpinat de huiduieli. Răspunsul : Bucureşti, România, Parcul Izvor, data : 26.08.2009.
Madonna a venit cu un mesaj anti-discriminare în timpul concertului de ieri din Parcul Izvor faţă de comunitatea rromă şi gay, iar reacţia unei părţi din public e una care probabil a uimit-o şi pe Madonna. Mă întreb cine a fost acolo nu cunoştea muzica Madonnei, mesajele sale din întreaga sa carieră?
Ca şi anul precedent, Naomi s-a aflat pe lista concurenţilor la Festivalul de Muzică Uşoară Mamaia, în cadrul căruia a participat zilele trecute. Din păcate nu a reuşit decât repetarea calificării în finală ( unde a cântat altă piesă decât cea din semifinală). Recunosc că nu am urmărit întreg spectacolul, ci doar ce a făcut Naomi ( şi asta prin intermediul YouTube), aşa că nu îmi pot da cu părerea unde s-a aflat exact.
Câştigătoarea concursului a fost însă Alexa, iar la interpretarea Loredana Ciobataru.
Madonna vine în România. Asta nu mai e nicio noutate. Ziua însă se apropie cu paşi repezi, ceea ce înseamnă că e momentul să ascultăm din ce în ce mai multă Madonna. Şi nu avem cum să ne plângem că nu avem ce anume. Fiecare cu preferinţele personale. Ale mele sunt...
Top 15 videoclipuri
Fră videoclipuri Madonna nu ar fi reuşit niciodată să devină ce e astăzi şi nici măcar pe aproape. Videoclipurile au reuşit să o propulseze prin temele alese în plină glorie MTV. Din cei 25 de carieră eu am ales următoarele 15 videoclipuri.
1. Frozen (1998) 2. Like a prayer (1989) – este poate cel mai controversat videoclip al ei, datorită temei religioase. În el putem vedea un Iisus de culoare. 3. Material girl (1985) – e de inspiraţie Marylin Monroe 4. Vogue (1990) – dansul a intrat în istorie 5. American pie (1999) – e coloana sonoră a unui film cu tematică gay în care a jucat Madonna. De altfel, pe fundalul piesei se aude partenerul său din film, actorul openly-gay Rupert Everett 6. Hung up (2005) 7. Ray of light (1998) 8. Express yourself (1990) 9. Justify my love (1990) – singurul videoclip interzis în America şi nedifuzat de MTV la lansare decât după miezul nopţii 10. Open your heart (1986) – pentru prima dată în istorie o artistă apare aşa de puţin îmbrăcată 11. Die another day (2002) – coloana sonoră a filmului cu acelaşi nume din seria James Bond. 12. 4 minutes (2008) – duet cu Justin Timberlake şi Timbaland 13. Take a bow (1995) 14. Music (1999) 15. Nothing really matters (1999) – Madonna devine ispirată de stilul japonez.
Top 15 piese
În ciuda importanţei videoclipurilor în arta Madonnei, mesajul nu a lipsit a se transmite şi prin piese măreţe.
1. Frozen (1998) – da, e cea mai bună piesă Madonna. 2. Like a virgin (1984) – un anthem şi azi. 3. Live to tell (1985) 4. Like a prayer (1989) 5. American pie (1999) – de menţionat că este un cover după un vechi anthem american. 6. American life (2003) 7. Forbiden love (2005) – nici măcar nu a fost un single de pe ‚Confessions on a dancefloor’, dar e una din preferatele mele. 8. Take a bow (1995) 9. Get together (1996) 10. Secret (1994) 11. Hollywood (2003) 12. Papa don’t preach (1986) – piesa vorbeşte despre o adolescentă ce rămâne însărcinată şi se hotăreşte să păstreze sarcina în ciuda divergenţelor cu tatăl său. 13. Material girl (1985) – un simplu cântec făcut să intre în istorie. 14. Don’t cry for me Argentina (1996) – un film slab ‚Evita’, dar cu o coloană sonoră impecabilă. 15. Another suitcase on another wall (1996) – un alt cântec de pe coloana sonoră ce i-a adus Globul de Aur Madonnei în calitate de actriţă.
Acestea fiind spuse, nu mai rămâne decât să vă întreb care e topul vostru.
‚Freeheld’ este un documentar de scurt-metraj din 2007 premiat cu Oscar, ce urmăreşte povestea Laurei Hester, un om al legii, care se întoarce spre lege pentru a-i proteja partenera, Stacie. Lupta pe care această femeie bolnavă de cancer o dă pentru ca partenera sa de viaţă să obţină beneficiile care în cadrul unui cuplu heterosexual se oferă, este apăsătoare şi dureroasă.
Cum poţi privi un om în ochi, un om care şi-a adus contribuţia la comunitate, apărând-o, care acum e pe moarte şi să îi spui că înţelegi problema ei, dar că e o problemă de cifre? Urmărind acest documentar veţi vedea cu ochii voştrii cum oficialităţile respectivului ţinut pot face asta, unii poate cu greutate, alţii cu mai puţină greutate, printre oficialităţi aflându-se inclusiv o persoană a cărui mamă şi soră s-au luptat cu această boală. E interesant cât de politic se poate duce o astfel de luptă.
Şi e interesant de urmărit şi cum decurg ultimile luni din viaţa cuplui Laura – Stacie. Sunt câteva scene care nu te pot lăsa indiferent.
Am reuşit să văd în sfârşit filmul acesta. Şi acum pot spune că îi înţeleg întreaga legendă. ‚Rocky Horror Picture Show’ e un film care ia kitch-ul şi îl tranformă în arta supremă prin combinaţia inteligentă de muzical, comedie, horror şi science-fiction. Încă de la început eşti avertizat că ceea ce urmează să vezi e puţin probabil să mai fi văzut şi au dreptate. Fiindcă, deşi creat în 1975, filmul poate trece uşor ca făcut astăzi, bineînţeles cu acţiunea atunci. E de la revoluţionar la provocator şi deşi riscă să ajungă la revoltător, reuseşte să treacă pe lângă.
Pe scurt, plot-ul filmului ni-i prezintă pe proaspăţii logodoţi Janet şi Brad, care blocaţi pe drum, ajung la un castel unde stăpânul casei este un transexual din Transilvania. Aici se vor lăsa prinşi în vraja unor necunoscute senzaţii, iar la sfârşit toată lumea va sfârşi îmbrăcată în haine de damă.
La vremii lansării sale, filmul nu a reuşit să ajungă în mainstream. Exact asta îl face să fie filmul cu cea mai lungă prezenţă în cinematografe, căci succesul lui s-a intensificat odată cu trecerea anilor, ajungând la stadiul de cult. Ce înseamnă asta?
În micile mele căutări am dat peste un film în care legenda cinematografiei, Charlie Chaplin, joacă rolul unei femei. Filmul este realizat în 1914, are 6 minute şi este şi regizat de acesta.
L-am găsit inclusiv pe YouTube. Se numeşte ‚A busy day’.
În toamna acestui an, mai precis pe 9 septembrie, va apărea pe ecranele din toată lumea, începând cu Marea Britanie, un nou film ce are ca sursă cartea scriitorului Oscar Wilde ‘Portretul lui Dorian Gray’.
Până acum, cu excepţia peliculei din 1945, filmele nu s-au bucurat de aprecieri nici din partea publicului, nici a criticii. Credeţi că acesta va reuşi?
Nu am mai recomandat de mult timp o carte însă cred că acum este momentul potrivit. Asta deoarece zilele trecute mi-am amintit de aceast roman ce, la drept vorbind m-a fascinat.
Aşa cum poate v-aţi dat seama sunt un admirator al autorilor ruşi precum Puşkin sau Dostoievski, literatura rusă având din punctul meu de vedere un farmec aparte. Tocmai această caracteristică mi l-a adus în gând pe Bulgakov şi implicit lucrarea pe care o prezint.
Fantasticul ocupă un plan central fiind prezentată eterna luptă dintre bine şi rău, o reeditare a celebrei opere a lui Goethe ‘’Faust’’. Diavolul, bărbatul şi femeia sunt cele trei personaje predictibile însă dincolo de acestea romanul vă va surprinde. Abordarea este una originală, Diavolul pare un ‘’gentleman răutăcios’’ care din plictiseală mai agită puţin populaţia Moscovei. Subalternii săi sunt de multe ori amuzanţi, dar reuşesc şi să inducă acea teamă caracteristică diavolilor. Binele îl are ca reprezentant pe însuşi Iisus. Autorul îl pune pe acesta fată-n faţă cu Pilat din Pont, între cei doi formându-se o adevărată relaţie de prietenie.
Acţiunea se petrece deci pe două planuri. Unul în prezent, dominat de imaginea Diavolului şi cel din trecut în care imaginea lui Iisus este omniprezentă, înlăturând orice urmă a răului. Ambele planuri sunt la rândul lor subjugate atmosferei cu un puternic caracter straniu pe care îl are romanul.
Punctul de intersecţie este reprezentat de cei doi: Maestrul şi Margareta. Dacă pe pământ ei suferă datorită prejudecăţilor sociale iubirea lor se va desăvârşi într-un vis ce va încheia ultimul roman al scriitorului rus.
Dincolo de mesajul politic pe care a vrut să îl transmită (Bulgakov fiind un adversar acerb al regimului Stalinist) autorul reuşeşte chiar şi după pierderea vederii să ducă până la capăt acest roman deosebit ce va rămâne emblematic pentru secolul XX.
După cum am promis iată şi subiectul în cauză...ce ziceţi de el? În prima poză tocmai terminase lupta cu şnurul din preajma sa...
Încă lucrăm pentru a vedea dacă formăm sau nu o echipă, mai ales pentru faptul ca preferă să iasă uneori afară iar când rămâne singur mai dărâmă câte un lucru din apropierea pervazului...
Chiar şi aşa trebuie să recunosc faptul că nu pot lua uşor o decizie, uneori e tare amuzant chiar şi când adoarme în unele poziţii, aparent incomode.
Şi Florin se joacă uneori cu el cu toate ca preferatul său rămâne pisoiul propriu ( normal, nu?!), pe care îl deţine de ceva vreme
Dacă totuşi nu va fi să fie, vom achiziţiona în perioada următoare un pui de birmanez sau daca nu ne rupe puşculiţa un persan!