Se privea în oglindă încercând să se facă să îşi respecte hotărârea. Pentru el era ultimul pas către o viaţă normală. Dar gândurile nu se puteau opri, circulau violent găsind amintiri, sentimente, credinţe uitate, temeri depăşite şi apoi regăsite.
- Te iubesc, spuse Cristi.
- Ştii, nu-mi vine să cred că spun, dar şi eu te iubesc, spuse Andrei. Îţi dai seama, iubesc.
Andrei acum încerca să acopere trecutul cu un viitor deja scris, pe care urma să-l trăiască exact după scrierile celorlalţi. Avea îndoieli, dar cine nu are îndoieli, îşi repeta el. Apoi, îşi reamintea din nou sărutul, îmbrăţişarea lui Cristi, libertatea atinsă odată cu dăruirea sa totală lui. Două vieţi se luptau pentru un suflet. Războiul îşi ducea ultima bătălie. În funcţie de învingător, pagubele şi oportunităţile erau altele. Atunci reapărea în oglindă imaginea unei mame ce îşi exprima refuzul printr-o privire încărcată de reproş, înainte ca Andrei să fi apucat să îşi facă cunoscut gândul.
- Trebuie să termini cu adolescentismele. Zău aşa, eşti un bărbat în toată firea. Nu trebuie să îţi spun eu ce să faci. Termină odată cu tot ceea ce faci.
- Nu, nu ştiu, răspunse Andrei în şoaptă, după care se ridică şi plecă. Mama îşi privea fiul acum nesigură, după ce cuvintele lui ajunseseră şi la urechile ei.
Două întâlniri cu totul diferite erau retrăite în aceeaşi secundă. Spre una dintre ele se îndrepta curios, nesigur, neştiutor, spre cealaltă pierdut, fără viaţă, dar sigur cumva. La prima primea o strângere de mână, la a doua un sărut fără răspuns. La prima se îndrăgostea, la a doua încerca să nu îşi urmeze sentimentele. La prima se despărţi cu un sărut ce umpluse orice gol se găsea în el, la a doua golul se împrăştia la fiecare pas pe care Cristian îl făcea îndepărtându-se de el.
Apoi, automatisme .
- Bună, ce zici de o cafea?
- Treci pe la mine.
- Sigur, abia aştept să îţi cunosc părinţii.
- Şi eu.
- Vrei să te căsătoreşti cu mine?
Mai lipsea un „da”. Costumul era perfect, zâmbetul fusese perfect, totul era perfect.
- Eşti gata? Andrei, după două secunde cu un zâmbet perfect:
- Da.
duminică, 5 iulie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii on "Da sau nu?"
Povestile astea... :)
Scuze, dar eu nu am inteles nimic din povestirea ta. nu stiu la ce se refera, sunt niste fraze aruncate fara legatura, fara logica. poate mai detaliezi putin ca sa priceapa omul despre ce e vorba....
am lansat o noua campanie! "ce-a facut accept-ul cu banii?!"
hm, hai să aduc şi câteva explicaţii pentru cei ce nu au înţeles.
Poveastea de faţă e a unui bărbat care a ales să îşi renege sentimentele, iubirea pentru un alt bărbat datorită implicaţiilor sociale şi cerinţelor familiei. a urmat astfel nişte automatisme care l-au dus în ziua nunţii când amintirile se "lovesc" de el, retrăind evenimente precum prima întâlnire cu fostul lui iubit, despărţirea de acesta, o discuţie cu mama sa care i-a schimbat viaţa şi l-a făcut să îşi părăsească iubitul şi automatismele ( care indirect sunt făcute automat acum). în faţa oglnzii două lumi se bat pentru a-i câştiga viaţa ( lumea în care el va răspunde "da" şi se va căsători cu acea femeie pe care nu o iubeşte şi va trăi cu aceasta o viaţă lipsită de orice implicare sentimentală şi lumea în care spune "nu" şi nu se căsătoreşte cu acea femeie, se va întoarce la bărbatul pe care îl iubeşte şi trăieşte o viaţă în care mama lui s-ar putea să nu îl accepte (la fel şi societatea), dar în care vor exista momente în care va simţi, în braţele iubitului său, că e un bărbat fericit.
zâmbetul de la sfârşit e un automatism , nu înseamnă că a ales răspunsul. important e dacă îl va păstra sau nu. alegerea lui e la imaginaţia voastră, în funcţie de cum vreţi ca finalul să fie.
sper că am lămurit pe cei ce nu au înţeles. pentru mai multe explicaţii, fiţi liberi să îmi puneţi întrebări.:)
multumesc de informatii!! nu intelesesem nimic, nici ca urma sa se insoare, nici ca zambea automat etc.
ii felicit pe cei care au inteles ce trebuie din textul tau!
Mie textul mi-a placut. Ce e de inteles aici? O poveste foarte frumoasa, doua suflete care se iubesc. Imi doresc si mie trairile lor.
Trimiteți un comentariu