Tic tac… tic tac…

Momentul de care v-am povestit cu ceva timp în urmă se apropie şi asta îmi cam acaparează gândurile. Parcă nimic din ceea ce îmi propun să fac nu iese cum trebuie, pe fundal planează mereu întrebarea: unde voi fi peste aproximativ două săptămâni? Acelaşi oraş sau unul nou? Oricum ar fi începe un nou capitol şi tot ceea ce vreau e să îl împart cu Florin, capitolul şi restul vieţii, dacă o mai vrea şi el... :p

În încercarea mea de a scăpa de toate aceste gânduri şi de aerul mult prea serios pe care mi-l dau am încercat să găsesc diferite ocupaţii astfel încât să nu mai stau cu gândul la acelaşi subiect. Am luat telecomanda şi m-am plictisit auzind „n” şi „n” opinii despre Becali, apoi am observat că nici „băieţii” de la Chişinău nu o duc prea bine. Totuşi câteva documentare, îmi fac cu ochiul, urmează să le pun pe dvduri şi să le vizionez în weekend împreună cu Florin. Mai gătim noi ceva şi sigur va dispărea orice grijă!

Mai deschid şi câteva din cărţile mele favorite în care îi redescopăr, mereu plini de vitalitate, pe caezarii romani. Şi aşa, tic tac... tic tac..., timpul zboară irevocabil, pentru mine, pentru voi, pentru cei de la Chişinău şi chiar şi pentru domnul Becali...

În ce etapă se află azi viaţa voastră? De început, de tranzit...?