Gandul la sinucidere

Se gasea in aceasta camera pe care o cunostea inainte. Acum parea ca se ascunde de ea. Ochii mari pierduti in ape adanci ascundeau teama baiatului, frica de a ramane fara aer in acest intuneric sufocant. Ii era atat de teama incat ar fi preferat sa se lase el insusi fara aceasta respiratie grea …

Cand timpul trece apasarea sentimentelor nu poate fi prea mare. Chiar fara sa ne dam seama timpul se sfarseste in aceleasi activitati. Ce nu ne dam seama este ca doar un sentiment apasator poate da impresia opririi timpului. Alex patise asta intr-o zi, cand pleca de acasa la fel ca in toate zilele, se bucura de soarele rosiatic, isi imagina viata de pe aceeasi banca, cand pe langa el trecu baiatul ce ii rapi toate gandurile si il obliga sa aiba un singur gand. Atunci, timpul s-a oprit. Singura miscare pe care Alex putea sa o vada era cea a acestui necunoscut ce parea ca se misca pentru el. Dar necunoscutul se indeparta fara sa mai apara vreodata fizic in viata lui Alex. Insa totul a plecat de aici …

A fi homosexual? E ciudat, dar societatea face asta cu tine. Societatea poate transforma un sentiment ce apare in viata fiecarui adolescent, trasnformandu-l intr-o serie lunga de intrebari fara sfarsit. Dar cine sa ii explice lui Alex?

Alex se plimba cu fratele sau pe malul lacului unde alta data se jucau mingea. Chiar daca fratele insista, Alex parea preocupat cu ganduri mult prea adanci pentru a se putea concentra la lovirea balonului.
- Ce s-a intamplat? S-a intamplat ceva? adauga intr-un final fratele mai mare.
- Nu, spuse Alex sec si neconvingator.
- Stii ca poti sa imi spui orice. Sigur, poate ca nu sunt persoana cea mai potrivita pentru a cere sfaturi, dar ma pricep cel putin la ascultat … ma gandesc, spuse fratele atat de familiar. Dupa un moment de liniste, timp cat sa paseasca inca un pas doi, nelinistit Alex spuse:
- Cred ca imi plac baietii. Fratele fu luat prin surprindere, sentimentul de cutremur ce ii cuprinse tot corpul fiind de neascuns.

Alex se afla in fata acestui club despre care aflase de curand. Privea de la mica departare barbatii ce se comportau altfel de cum vazuse el pana atunci ca se comporta doi barbati. Mica departare era doar strada ce trebuia traversata. Era nevoie de un singur pas pentru a pasi pe un teritoriu necunoscut, dar familiar. Alex se intoarse. Un necunoscut ii vazu spatele la iesirea din abia cunoscutul loc pana acum doar familiar. “Ar fi putut fi dragostea vietii mele.”

In acest timp Alex avea nevoie de o vorba cu mama. Dar cum sa deschizi un astfel de subiect?
- Mama, crezi ca e ceva ciudat la mine?
- Nu. De ce spui asta?
- Nu stiu. Era doar o idee.
- O idee neinspirata. Nu e nimic ciudat la tine. Oricicne ar fi spus asta sau ti-a dat impresia asta gresita nu are cum sa fii vorbit serios.
Iar Alex se ridica de la masa dezamagit de falsa mangaiere pe care o primise. Mama il privi cum se indeparteaza si il lasa sa faca asta.

Se gasea in aceasta camera pe care o cunostea inainte. Acum parea ca se ascunde de ea. Ochii mari pierduti in ape adanci ascundeau teama baiatului, frica de a ramane fara aer in acest intuneric sufocant. Ii era atat de teama incat ar fi preferat sa se lase el insusi fara aceasta respiratie grea …