Renato Zero – a doua iubire in muzica

Tocmai cand as fi putut spune cu certitudine ca nu va mai fi un alt barbat pe care sa il “iubesc” asa cum l-am iubit pe Freddie Mercury, tocmai atunci a aparut el, Renato. A mai existat un articol despre el, postat cu ceva timp in urma, iar acum, dupa cateva luni, vi-l mai aduc o data in atentie.

Il ador pentru vocea lui unica, pentru versurile sale atat de pline de miez, pentru expresivitatea lui, stil vestimentar, si lista ar putea continua…

V-am ales o melodie dintr-o emisiune televizata din anul 2000. Emisiunea a avut patru parti si i-a fost dedicata desigur lui Renato. Toate piesele sunt cantate live. Melodia aleasa de mine, “Nei giardini che nessuno sa” – “In gradinile necunoscute”, este una din preferatele mele, al carei refren imi revine pe buze involuntar, in diferite momente ale zilei.

Renato este un perfectionist, la minutul 1,53 se poate sesiza cum vocea ii ezita vizibil atunci cand unul dintre figuranti crede ca este momentul sa se ridice si sa plece ( lucru ce trebuia sa se intample spre finalul piesei), in acelasi timp el ii indica ferm cu mana ca trebuie sa ramana in continuare asezat.

Adaug la final si traducerea refrenului, ce incepe la minutul 1,37: “Ti-as da si ochii mei pentru a putea vedea ceea ce nu poti, energia si bucuria, pentru a-ti mai putea smulge zambete. Ti-as spune da, mereu da, pentru a reusi sa te fac sa zbori…acolo unde iti doresti, acolo unde stii tu dar fara aceasta povara pe suflet!”

Deci ce nota primeste Renato de la voi? Astept parerile voastre!