Nu stiu cat de mult urmariti recomandarile mele. Niciodata nu mi-ati spus ca ati fi facut-o, dar imi fac ...intr-un fel, datoria. Se intampla de putine ori ca un film sa ma impresioneze si a doua oara. De obicei, la revedere, deja incep sa observ defectele, sa mai scad din stelele oferite la prima vizionare. Iar cam niciodata, nu se intampla sa plang la acelasi film de doua ori.
Acesta e o exceptie.
' Dansand cu noaptea ' ( Dancer in the dark ) este un muzical altfel, in care rolul principal este interpretat de Bjork, despre care la prima vedere a filmului am numit-o "prima mea dragoste".
Viata inseamna muzica, iar muzica uneori e dureroasa. Dar oricat de dureroasa ar suna, ramane si placuta la auz, mangaie o rana, completeaza un gol... pentru moment. Poate de aceea ar trebui sa nu ne oprim la o ultima piesa. Ea nu s-a oprit.
miercuri, 7 ianuarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii on "Ultimul film vazut pe 2008"
am vazut si eu "dancer in the dark" mai demult, si, desi,nu este foarte bine facut, ideea filmului e buna si chiar m-a impresionat mult. Tre' sa recunosc ca am si plans...ok...am bocit la ultima scena:)
ps: imi place foarte mult blogul tau. il citesc cat de des pot:) si te admir ca ai curajul sa fii tu insuti:)
eu cred ca e foarte bine facut, e de departe unul dintre cele mai bune filme ale regizorului, iar Bjork este dincolo de cuvinte. Tin minte ca a doua oara cand l-am vazut am iesit din sala inainte de finalul filmului, exact asa cum spune ea in primele scene ale filmului la "the next to last song". si filmul nu s-a terminat :)
anonim - ma bucur ca iti place blogul. mersi pentru sustinere. :)
cat despre film, si eu cred ca este foarte bine facut. are un scenariu foarte bun, este filmat original, o intriga in continua miscare, o muzica geniala, niste actori foarte buni si o Bjork dincolo de cuvinte.
robert- cand voi mai vedea filmul, asta voi face si eu. sper sa pot.
dancer in the dark este o capodopera... eu sunt obsedat de lars von trier, iar filmul asta este undeva in top 3 la mine, alaturi de "breaking the waves" (tot al lui lars) si "filantropica" (a lui caranfil)... felul in care e filmat (ca un documentar, imagine bruta, fara "operatii" post-montaj), felul in care bjork isi interpreteaza rolul (a luat premiul pt interpretare la cannes pt filmul asta), povestea in sine (care imi aduce aminte putin de "america" lui kafka), totul este magic... un film la care nu te poti abtine sa nu plangi, un film pe care oricine trebuie sa-l vada macar o data in viata, pentru a se lamuri ce si cum cu viata asta. pentru ca multi nu realizeaza ca viata e o lupta continua, e sacrificiu, e iubire... iar scena finala e extrem de brutala... nu voi uita niciodata cantecul de final si nici imaginile in care ea se zbate, iar gardienii o leaga de bucata de scandura (brrr... e infiorator)... la fel cum nu voi uita nici bucuria ei la gandul ca fiul ei va putea vedea!
Trimiteți un comentariu