Au trecut nici mai mult, nici mai putin decat 4 luni. Cum arata viata mea acum 4 luni? Cum ma suiam in tren acum 4 luni? Cum coboram pe peron acum 4 luni? Ce asteptari aveam de la acea zi de acum 4 luni?
Atat de putin sau poate ca asteptarile abia incepusera sa apara, curiozitatea, ceva anume. Eram insa convins ca interesul lui va pieri dupa cateva minute cu mine. Timiditatea ma cam face pe mine, mai ales la discutiile fata in fata. Tacerea se asterne, dar de data asta s-a legat.
Coboram pe peron acum 4 luni, primind un telefon in care mi se spunea ca va intarzia putin. Nu stiu ce credeam in acel moment. Probabil ca imi spuneam ca e bine, ca imi mai ofera putin timp de pregatire. Nu stiu cat de pregatit sau nepregatit eram, cred ca eram pregatit pentru aparitia lui in viata mea.
Ma suiam in tren acum 4 luni, cu teama si curaj. Nu stiu cat imi dadeam seama, dar urma sa urc intr-un tren ce urma sa imi schimbe viata. Nu atat calatoria, cat persoana pe care aveam sa o gasesc la destinatie. Ma bucuram ca pot sa plec din locul in care nu mai stiam nimic despre prezent sau viitor.
Viata mea acum 4 luni era banala. Isi revenea, sau stagna inca, aflandu-se la hotarul la care trebuia sa hotarasca in ce parte urmeaza sa o ia, spre mai bine sau spre mai rau. In ziua aia s-a hotarat.
Au trecut 4 luni. Nici mai mult, nici mai putin. Au trecut 4 luni de cand il vedeam din departare si ma prefaceam ca nu imi dau seama ca este el. Apoi, el a zambit si am stiut.
marți, 6 ianuarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii on "4 luni"
e prima data cand vad un om atat de multumit de CFR :)) multi inainte!
multumesc
Trimiteți un comentariu