Povestea lui Florin
Provocat de Daniel am ales sa impartasesc cu voi cat de out sau in the closet sunt eu. La cei 19 ani ai mei cred ca imi pot gasi usor circumstante atenuante la faptul ca sunt in the closet si o sa va povestesc cateva din experientele si discutiile avute pe tema asta.
Sa incepem cu familia. De putinul timp in care am inceput o relatie cu Ionutz, ganduri si ganduri mi-au trecut prin cap, daca voi ajunge sa il prezint vreodata pe Ionutz familiei. Si am ajuns la concluzia ca se va intampla astfel: "Mama, maine voi veni cu persoana pe care o iubesc acasa. A, e un barbat. Va invit astfel sa luati parte la viata mea.". Restul cred ca tine de ei. In familia mea probabil eu sunt cel mai aratat cu degetul pentru ca sunt genul de persoana cu pareri pentru ei "extremiste", cu idei nerealiste si cu o personalitate destul de neinteleasa. Faptul ca nu am venit cu nicio fata in calitate de iubita pe acasa, ca dansez cam toata ziua, ca sunt "fitos" la multe lucruri si alte cateva lucruri, sigur au nascut in mintile parintilor anumite banuieli. Practic, probabil ei mai asteapta doar iesirea mea sau "vindecarea" mea. Nu imi programez cand voi face asta, dar cred ca intr-o zi tot va trebui sa ii lamuresc.
Am si cateva surori. Dintre ele, cu una sunt putin mai apropiat. Si cu toate astea e cam "incuiata". Nu stiu cat ar intelege. Din ultimile mele discutii cu ea pe tema homosexualitatii, sora nici nu stia diferenta dintre travestit si gay. In fine ea doar m-a avertizat "sa nu cumva sa o ard cu baietii" acum vreun an. De atunci a urmat o perioada nasoala in viata mea care a oprit orice comentariu.
Legat de prieteni, chiar mai sus va spuneam ca am avut o perioada destul de naspa in care practic m-am indepartat de lume, asa ca sunt in faza in care nicio persoana care imi este cat de cat apropiata, nu o consider destul de prieten. O singura data am fost pe cale de a-i spune celei mai bune prietene de atunci, dar m-am oprit pentru ca nu am simtit ca ma asculta. Insa, din nou imi trece prin gand, ce as face daca Ionutz mi-ar vizita orasul natal? Nu l-as tine de mana? Daca as da peste o persoana cunoscuta m-as feri? Probabil ca nu, cat de crazy ar suna. Bineinteles s-ar putea sa nu se intample tocmai asa, dar cum si ce va voi anunta.
La cei 19 ani ai mei ma inghesui destul de mult "in the closet", dar stiu ca out e cel mai bine si stiu ca incet voi vizita din ce in ce mai putin dulapul si asta mai ales pentru ca dulapul e prea inconfortabil pentru doi.
miercuri, 8 octombrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii on "Out sau nu: Doua povesti cu un singur final?"
Florin, cum spuneam, sa nu faci niciodata chestia cu out din obligatie si nici sa nu te abtii sa o faci din frica. Pur si simplu sa o faci pentru ca persoana respectiva merita sa stie. Atat.
E emotionanta povestea ta. Eu una am vibrat la fiece cuvant pe care l-ai rostit. Intr-adevar dani are dreptate. Nu trebuie nimic fortat, deschide-te cui merita pentru ca, din cate imi dau seama, esti un om deosebit! Hugs!
Trimiteți un comentariu