„Zgomotul si furia” de W. Faulkner

S-a intamplat macar o singura data sa va doriti sa vedeti lumea prin ochii unei alte persoane? Sa stii cum percepe aceasta oamenii si mai ales care ii sunt gandurile sau simtiriile? Daca raspunsul vostru este afirmativ atunci cartea lui Faulkner va da oarecum ocazia sa faceti acest lucru.

Fiecare parte a cartii ne este prezentata din perspectiva altei persoane, acesta fiind si unul din aspectele originale ale lucrarii. Chiar daca romanul este unul de familie, nu este neglijata nici situatia persoanelor de culoare din Sudul Americii, statutul lor iesind la iveala pe masura ce interactioneaza cu personajele aflate in centrul naratiunii.

Vom incepe prin a fi partasi la lumea lui Benjamin. Aceasta ne apare vie, colorata si imbibata in senzatii. Insa in acelasi timp, o forta nevazuta pare sa rupa legatura acestuia cu ea, facand-o sa para indepartata si incriptata. Acest prim capitol poate fi putin greoi insa este demn de toata aprecierea pentru modul in care este redat.

Capitolul urmator ne prezinta lumea lui Quentin care ne aduce un plus de claritate. Cred ca trairile acestuia, precum si prezenta sa, ambele aproape fantomatice, reusesc macar sa atraga interesul oricaruia dintre noi, asta daca nu ne cuceresc intru totul. Quentin duce o lupta cu el insusi pe care pare sa o piarda in fiecare clipa, pentru a reusi apoi sa recastige, pentru un moment, un echilibru fragil, dar oare si suficient?

Jason este cel mai mare fiu al familiei si intr-o oarecare masura as spune ca reprezinta omul vremii sale. Acest barbat este cel putin dur cu membrii familiei, incapabil de intelegere fata de problemele lor, cu atat mai putin de sensibilitate. Este rasist, avand un comportament oribil cu servitorii de culoare ai casei. Cu toate astea ceva din relatia pe care o are cu ipohondra lui mama m-a emotionat, trezindu-mi chiar putina compasiune fata de acest om, in general primitiv.

„Zgomotul si furia” este un roman care a avut parte de mai multe adnotari pe masura ce a fost publicat, acest lucru datorand-se tocmai stilului sau. Intr-o ultima editie, insusi autorul, ne da unele explicatii cu privire la personajele sale. Rezultatul este, dupa parerea mea, un roman care intruneste toate cerintele pentru a ocupa un loc intre cartile de referinta ale literaturii universale.