Conversatie cu mine insumi

Cine sunt eu?
Probabil mai mult decat uneori imi spun si mai putin decat mi se intampla sa imi imaginez ca as putea fi vreodata. Sunt un tanar ce iese din adolescenta.

Ce vreau eu?
Niciodata nu stiu daca am stiut ce vrea sa devin, catre ce ar trebui sa ma indrept. Viata m-a purtat pana in acest punct, cu toate ca nu pot spune ca nu am partea mea de raspundere.

Cum am descoperit ca sunt gay?
Nu a fost cine stie ce sau cum. Inca de foarte mic am fost atras de lucrurile pe care obisnuit le observai in activitatile fetelor, gen sa ma joc cu papusi, sa sar coarda. Azi m-am cam lasat de lucrurile pe care le fac de obicei fete, gen gatit sau alte din astea. In fine, acolo mi-am gasit locul, iar la adolescenta nu a fost greu sa imi dau seama ca imi fug ochii dupa baieti.

Cum am reactionat la faptul ca sunt gay?
Nu foarte bine. Initial, poate ca am reusit sa evit, sa nu acord prea multa importanta, dar cu timpul a fost de neevitat. Am reactionat putin mai dramatic, am trecut prin destule depresii. Practic, nu imi puteam trai viata pentru ca aceasta "problema" imi ocupa intreg timpul. Acum sunt la stadiul in care incerc sa recuperez tot ceea ce nu am trait.

A fi gay in Romania ...?
Este mai greu decat a fi gay in alta parte din lume. Au existat momente in care puteam alege sa fiu sincer, dar societatea romaneasca mi-a dat de inteles ca probabil mi-as crea mai multe probleme. Cu timpul, am speranta ca falsa moralitate se va diminua.

Am vreun sfat de dat?
Nu sunt bun la dat sfaturi, dar cred ca singurul mod prin care as putea ajuta pe cineva ar fi acela de a o asculta. La un moment dat, fiecare sie ce trebuie sa faca. Ramane doar sa hotarasca.

Ce parere am de ACCEPT?
Nu o parere foarte buna, dar nici foarte rea. Sunt convins ca la inceputuri, a reusit sa faca foarte multe lucruri bune pentru comunitatea gay din Romania, dar am ajuns la concluzia ca in ultima perioada lucrurile s-au intamplat tocmai pe dos. Cred ca nu sunt in stare sa participe la o dezbatere cu NOUA DREAPTA in care sa nu se lase calcati in picioare de acesti extremisti, chiar daca cei din urma ofera minciuni pe post de adevaruri.

Care este scopul blogului meu?
Am inceput sa scriu din dorinta de a-mi face cunoscuta povestea, de a scrie ceva in care si ceilalti sa se regaseasca. Stiu ca pe mine intotdeauna m-au ajutat lucrurile de acest gen. In prezent, nu stiu daca am vreun anume scop. Pur si simplu, m-a prins chestia asta si sunt foarte bucuros cand primesc feed-back si cand ajung sa comunic cu persoane noi.

Planuri pentru viitor?
Eu zic ca e mai bine sa stau in prezent.