E ciudat. Ultima oară când mi-am verificat barometru de conservatorism, el era pe minus, un anti-tradiţionalist convins. Numai că azi, în secolul 21, lucrurile sunt atât de complexe încât label-urile nu mai ne sunt de niciun folos, ceea ce e chiar foarte bine, dacă stau să mă gândesc.
Am intrat în luna dragostei. Bine, fiecare lună ar trebui să fie luna dragostei, dar Valentine’s Day pică numai într-o lună pe an, şi aceea este luna februarie, luna în care abia ce am intrat.
Iar dacă se apropie Ziua Îndrăgostiţilor, se apropie şi Dragobetele. Dincolo de comercialul sărbătorii în sine, recunosc că mă enervează un lucru : dorinţa de neamericanizare a românului tradiţionalist. În general, acesta este românul care nu ar fi auzit de Dragobete ( cum nu a auzit de multe alte tradiţii de prin satele româneşti) fără ajutorul dat de această ultra-respinsă zi. Totul este încărcat de o falsitate mult mai mare decât comercialismul mărfii de import refuzată.
Şi nu din o zi pe an ( sau două) ar trebui să ne facem inamici. Dragostea are propiile sale bătăi de cap.
De exemplu, luna viitoare se va face public un studiu care arată că 50% dintre cuplurile openly gay nu practică monogamia. Cosmopolitul din mine s-a retras şi a pus piciorul în prag. Ideea de dragoste oferită de aceste cifre pare inexistentă pentru un tradiţionalist ( în acest subiect) ca mine. Sunt convins că astfel de relaţii pot funcţiona, dar nu şi pentru mine. Indiferent de cât de mare e dragostea, sunt convins că ea nu poate fi împărţită.
Se poate cere schimbarea tendinţelor în modă, revoluţionarea tehnologică, inovaţie în artă, un nou Valentine’s Day, poate o înlocuire a Valentine’s Day, dar nu şi reinventarea dragostei. Cel puţin din punctul meu de vedere, dragostea se întâmplă în doi.
Din punctul vostru ...?
luni, 1 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii on "Dragostea între tradiţie şi secolul 21"
sa stii ca ai dreptate cu Dragobetele. Nu ar fi fost reinviat daca nu exista Valentine's Day. Eu fac parte din genul ala de oameni care nu sarbatoresc nici Valentine nici Dragobetele, dar profita de unele lucruri de pe urma lor. Consider ca nu am nevoie de o zi pe an in care sa-mi exprim iubirea si am noroc de un sot care sa fie ca mine. Putem fi romantici oricand (si suntem), nu avem nevoie de o zi speciala. Nu-mi place americanizarea, iar traditiile romanesti imi plac in general, dar macar am scuza ca le cunosc si le studiez inca din liceu (am avut obiecte speciale la care am invatat despre ele). Ziceam ca profit de unele lucruri... in sesnsul ca prefer sa plec in vreo excursie in perioada asta, caci sunt oferte mai bune sau daca am nevoie de ceva anume s-ar putea sa-l gasesc la promotie (de ex. lumanari). Iar cu dragostea ai dreptate: se intampla in doi!
mulţumesc pentru comentariu Docica.
Treaba cu poligamia si nefidelitatea mi se pare rãu cântãritã. Nu stiu cine si în ce împrejurãri face sondaje din alea, si de unde culege cuplurile întrebate. Noi suntem monogami si în fidelitate deplinã, si toate cuplurile de prieteni gayi sunt la fel. Or pe noi nu ne aflã nimeni în discoteci si baruri ca sã ne punã întrebãri.
Mai degrabã un asemenea sondaj serveste cauzelor opuse, si tovarãsii par a cunoaste "rezultatul" înainte de vreme.
studiul s-a făcut pe 556 de cupluri, un număr foarte mic după mine.
Trimiteți un comentariu