miercuri, 8 iulie 2009

Scandaluri publice

Publicat de FLORIN la 13:13
‚ Scandaluri publice – orientarea sexuală şi legea penală în România’ este un raport elaborat de Human Rights Watch şi International Gay and Lesbian Human Rights Commission este poate cea mai apropiată privire asupra comunităţii gay din ultimii 100 de ani. De la istoria legislativă până la cazuri concrete ale abuzurilor, poveşti ce sunt în stare să dărâme orice tip de zid. E un document pe care de altfel vi-l recomand să-l spicuiţi, cel puţin.

Iată 3 cazuri prezentate acolo.

I.B., acum o activistă gay îşi aminteşte viaţa de dinainte de 1989:

Eu nici nu stiam ca exista termenul de 'lesbianism' sau 'homosexualitate'. Intr-o societate atat de inchisa ca Romania de dinainte de 1989, in care subiectul acesta era mai mult decat tabu, nu exista asa ceva. M-am intrebat atunci ce se intampla cu mine. Si atunci s-a intamplat urmatorul fenomen: existau targurile acelea, unde se gaseau multe lucruri pe piata neagra, si astfel mi-a picat o revista in mana, in care apareau doua femei facand dragoste. Aveam vreo 10 ani si nu pot sa va spun ce revolutie s-a petrecut in mine - stateam cu revista in mana si-mi ziceam: Doamne, nu se poate, asta vreau de fapt. Dar am realizat ca asta e greu de obtinut intr-o societate in care trebuie sa platesti cu libertatea daca esti atras de cineva de acelasi sex ca tine.


Cazul Ciprian Cucu si Marian Mutascu - 1992

In 1992, Ciprian Cucu, un tanar de 17 ani, era in ultimul an de liceu in Sinnicolau Mare, un oras aproape de granita cu Ungaria. Fiind izolat si singur, Cucu a dat un anunt intr-un ziar din Timisoara in noiembrie 1992. Anuntul se intitula "Vis de noiembrie" si cerea "prietenia pe termen lung" a unei alte persoane; limbajul in care era redactat anuntul indica subtil homosexualitatea semnatarului. Marian Mutascu, un tanar de 22 de ani din Timisoara, a raspuns la anuntul lui Cucu. Ulterior, Mutascu a marturisit despre intalnirea lui cu Cucu: "Am stiut de indata ca el este omul potrivit pentru mine si ca acesta este stilul meu de viata".32 Cucu si Mutascu au locuit impreuna aproape doua luni, intai acasa la Mutascu, impreuna cu mama acestuia; la sfarsitul celor doua luni, Cucu si Mutascu s-au mutat in casa parintilor lui Cucu, in Sinnicolau Mare. Cei doi au fost nevoiti sa-si ascunda relatia de rudele lor. Cu toate acestea, sora lui Cucu si sotul ei au inceput in cele din urma sa suspecteze natura relatiei dintre Cucu si Mutascu; finalmente, sora lui Cucu i-a denuntat la politie. Cei doi au fost arestati in ianuarie 1993. Cucu povesteste:
"Eu am fost interogat primul. Anchetatorii s-au purtat foarte urat cu mine, numindu-ma 'tarfa' in repetate randuri [...] Marian a recunoscut totul la interogatoriu. Eu nu am recunoscut nimic, pana cand mi-a fost pus pe masa jurnalul meu intim care fusese adus la politie de sora mea. Atunci mi-am dat seama ca voi pierde totul".33
De la Sinnicolau Mare, cei doi au fost transferati la Timisoara.
"In biroul in care am fost anchetati se adunasera foarte multi politisti care radeau de noi", spune Cucu. Apoi am fost dusi in arestul politiei judetene. Inca de la intrarea in arest, cand a aflat motivul pentru care fusesem arestati, ofiterul supraveghetor (cunoscut sub porecla "karatistul") s-a napustit asupra lui Marian, lovindu-l cu picioarele in gura, in stomac, chiar si dupa e Marian a cazut la pamant si si-a pierdut cunostinta. Eu am fost doar insultat in repetate randuri. In celula in care am fost dus erau sase paturi in care dormeau pana la 16 suspecti. Inainte de intrarea mea in celula, seful de camera34 a fost informat in legatura cu faptul ca urma sa fie adus inauntru un homosexual. Drept urmare, mi-a spus de la bun inceput ca, daca doresc sa-mi mearga bine, trebuie sa intretin relatii sexuale cu el. La inceput nu am acceptat, dar, dupa cateva lovituri, am fost fortat sa cad de acord. In cursul lunii care a urmat, am fost fortat de seful de camera sa intretin relatii sexuale si cu alti detinuti in vreme ce ceilalti colegi priveau 'spectacolul'.
Mutascu a fost si el violat si batut in repetate randuri. Dupa 30 de zile de arest preventiv, Cucu a marturisit procurorilor ca in sectiile de politie se petrec adeseori violuri. "La intoarcere, seful arestului politiei m-a batut in prezenta a circa 20 de detinuti pentru ca 'am facut arestul de rusine'". Mutascu a fost acuzat de relatii homosexuale cu un minor, pe baza alineatul 2 al articolului 200.35 Cucu a fost acuzat conform alineatul 1 al articolului 200 i a fost judecat ca adult. Un articol publicat in ziarul politiei din Timisoara in perioada cand ancheta era inca in desfasurare descrie cazul in detaliu, incluzand numele, adresele complete si chiar si pozele celor acuzati. Tratand vinovatia celor doi ca un fapt deja dovedit, articolul il invinovateste pe cel mai tanar dintre cei doi, Cucu, un "pericol social":
ancheta a zguduit orasul datorita cazului delicat si oarecum iesit din comun. Deruland faptele si tinand cont de varsta invinuitilor, veti ramane consternati de abilitatea lor. [...] Initial ei nu au recunoscut invinuirea adusa, adica raporturi sexuale intre persoane de acelasi sex. Dar, prin probele administrate si in urma raportului medicului legist, s-a constatat ca este vorba de un caz tipic de homosexualitate. Ciprian Cucu, "fetita", era pasivul, iar Mutascu Milorad, activul. Halal activitate! E trist ca se intampla astfel de lucruri, ca tinerii nostrii cad in dezmat, departe de controlul social. Ce o sa urmeze? Reforma sau sfarsitul tragic, caderea in viciu?
36 Unul dintre ziarele nationale a preluat stirea si a facut numele celor doi de notorietate nationala.37 In cursul primei luni in arest, atat Cucu cat si Mutascu au fost siliti sa se supuna la un examen medical genital dureros si umilitor. "Expertiza medico-legala mentioneaza ca nu s-a putut stabili daca am intretinut sau nu relatii sexuale cu persoane de acelasi sex", spune Cucu. "Atat procurorul cat si medicul legist au insistat sa afle 'cine a fost pasivul si cine a fost activul' in relatia mea cu Marian". Amnesty International si Comitetul Helsinki Roman au actionat in apararea celor doi. Cucu a fost eliberat din arest preventiv dupa doua luni. Mutascu insa a fost detinut pentru inca doua luni. Pe 22 mai, dupa ce a fost diagnosticat cu o grava si desfiguranta infectie a pielii bratelor si picioarelor, Mutascu a fost si el eliberat. Procesul celor doi a inceput pe 9 iunie. Mutascu a fost condamnat la doi ani de inchisoare, iar Cucu la un an. In principal datorita presiunilor comunitatii internationale, aceste sentinte au fost suspendate. Calvarul celor doi insa nu s-a incheiat aici. Cucu a fost exmatriculat din liceu pentru ca "profesorilor le era frica de efectul pe care orientarea mea sexuala l-ar fi avut asupra celorlalti elevi". Alertati de notorietatea cazului, toti patronii carora Mutascu li s-a adresat au refuzat sa-l angajeze. Cand, in cele din urma, Mutascu a reusit sa-si gaseasca o slujba, hartuiala continua a colegilor l-a fortat sa paraseasca postul. In mai 1995, Mutascu s-a sinucis. Cucu scrie:
S-a sinucis din pricina presiunilor si izolarii la care a fost supus. Traisem cu speranta ca intr-o zi vom putea fi din nou impreuna. L-am iubit enorm de mult si nu puteam concepe ideea ca l-am pierdut. Dar destinul mi-a smuls in final si ultima speranta. Marian nu mai exista. O parte din mine a coborat alaturi de el in pamant; cealalta a continuat sa traiasca in ura si dizgratia celor ce ma inconjoara. Este enorm de greu sa traiesti intr-o societate bolnava de prejudecati care te condamna pentru lucruri de care nu esti vinovat.


Cazul Gheorghe Murariu, Constantin Pirvu si Mircea Rusu – 1997 ( după introducerea “scandalului public”)

In mai 1997 in Constanta, trei barbati fara domiciliu - inclusiv un baiat de 16 si unul de 17 ani - au fost arestati pentru incalcarea articolului 200, fiind acuzati de a fi intretinut relatii homosexuale in adapostul in care locuiau. Acest caz exemplifica aplicarea articolului 200 impotriva unor grupuri care sunt considerate indezirabile de catre cei chemati sa puna in aplicare legea--in acest caz, este vorba de copiii strazii si alte categorii de vagabonzi.102
Human Rights Watch si IGLHRC au intervievat procurorul responsabil de acest caz, d-na Mariana Vutcovici, care l-a acuzat pe Gheorge Murariu, nascut in 1958, de a fi fost "homosexual pasiv" de la varsta de 14 ani. Un veteran al orfelinatelor si scolilor corectionale, Murariu a fost eliberat din inchisoare in 1996, dupa ce fusese condamnat pentru furt. Din acel moment, Murariu a inceput sa locuiasca in strada, mutandu-se din localitate in localitate. In spatele Teatrului Fantasio din Constanta, Murariu a descoperit un numar de containere din metal, cu usi, incercuite de un gard inalt din beton. In mai 1997, Murariu s-a mutat intr-unul din aceste containere.103 Containerul de alaturi era ocupat de un numar de copii ai strazii de diferite varste. Conform procurorului, unul dintre acestia, Constantin Pirvu, de 16 ani, l-a abordat pe Murariu si i-a propus sa intretina relatii sexuale. Murariu a dat curs acestei invitatii in containerul lui, de doua ori, in vreme ce, conform procuraturii, ceilalti copii ii priveau pe cei doi printr-o gaura in zid.
Pe 26 mai 1997, in acelasi loc, Murariu a intretinut relatii sexuale cu Mircea Rusu, de 17 ani, identificat de procuratura ca "copil al strazii". De data aceasta , cei doi au fost surprinsi de doi membri ai garzii civile, care i-au dus la sectia de politie, impreuna cu Pirvu. Murariu a fost acuzat de a fi intretinut relatii sexuale cu un minor, conform articolului 200, alineatul 2, insa pentru ca minorul actionase "de buna voie si nesilit de nimeni", procuratura a decis sa-i puna pe amandoi si sub incidenta alieatul 1 al articolului 200. Procuratura a acordat mare atentie detaliilor: din moment ce Pirvu intretinuse relatii sexuale cu Murariu de doua ori, el a fost acuzat de doua fapte distincte; si mai mult, Pirvu a fost considerat complice la fapta lui Murariu si Rusu, fiindca statuse de garda in afara containerului lui Murariu. "Pentru toate astea", a spus procurorul, "o sa primeasca sase ani, si poate ca o sa-i petreaca pe toti in inchisoare."104
In rechizitoriu si intr-un interviu cu reprezentanti ai Human Rights Watch si IGLHRC, procurorul a spus ca actele comise nu au fost numai comise "in public", ci au si creat "scandal public". Semnificativ insa este faptul ca procurorul nu a vrut sa discute daca un container este spatiu "public" din punct de vedere legal, conform articolului 152 din Codul Penal, preferand sa explice ca actele sexuale fusesera fie vazute fie stiute de ceilalti copii ai strazii, care fusesera astfel "scandalizati".
In iunie 1997, Human Rights Watch si IGLHRC au obtinut o intrevedere cu fiecare dintre detinuti in arestul Politiei din Constanta, unde cei trei fusesera tinuti de la momentul arestarii. Intrevederile au fost supravegheate de Maiorul Minea, seful arestului, care a intrerupt interviurile in repetate randuri, refuzand sa permita raspunsuri la anumite intrebari si hartuindu-i pe cei doi minori in legatura cu raspunsurile lor. "Nu puteti trata acesti copii ca si cand ar fi nevinovati", a spus el. "Nu aveti dreptul sa-i incurajati. Daca ar fi eliberati, ar merge inapoi in container si ar face acelasi lucru." Pirvu si Rusu au plans pe intreaga durata a interviurilor. Pirvu a marturisit ca fugise de acasa cu numai trei saptamani inaintea arestului. Rusu, in ciuda celor declarate de procuratura, nu este un copil al strazii; el domicilia cu parintii si cunostea familia Pirvu, care locuise in vecini. Rusu ajunsese in containere pentru ca in seara cu pricina il intalnise pe Pirvu langa Teatrul Fantasio. Parintii lui nu au fost lasati sa-l viziteze in arest. "Am facut-o de buna voie, dar daca as fi stiut ce inseamna, n-as fi facut-o", a spus el, plangand incontrolabil.
Murariu a fost adus descult si cu hainele rupte. In prezenta Maiorului Minea, el a declarat ca toti trei fusesera batuti imediat dupa arest, atat de garzile civile, cat si de un maior de la politia municipala. Murariu a mai sustinut ca are dificultati de respiratie din pricina acestor batai. Murariu este analfabet. Ne-a spus ca la politia municipala semnase trei declaratii sub amenintarea bataii, dar nu fusese informat de continutul acestor declaratii. Procesul celor trei nu s-a desfasurat inca.


Într-un fel, asta e istoria homosexualităţii în România din păcate. Asta a făcut articolul 200. La vremea întocmirii raportului, acesta era încă în vigoare, una din recomadări fiind înlăturarea lui. Din fericire, acest lucru s-a întâmplat, altfel nu am fi putut trăi în România. Cum am fi putut?
Întregul document îl puteţi citi aici.

8 comentarii on "Scandaluri publice"

kriptmelody on 8 iulie 2009, 16:01 spunea...

mi-e greata de societatea in care traim :( asta e sentimentul cu care am ramas dupa ce am citit ce scria in acest articol...

Pinocchi0 on 8 iulie 2009, 16:18 spunea...

Daca ati vazut "Stonewall" (vedeti aici: http://pinocchiomuc.blogspot.com/2009/07/gay-pride-40-de-ani-de-la-stonewall.html), la fel de gretoasa era (acum exact 40 de ani -- nu stiu cum e acum) atitudinea politiei americane. Asta este "mindria" care se sarbatoreste la gay pride -- iata raspunsul la o intrebare despre care multi, inclusiv din comunitate, nu stiu mare lucru.

Mat sint multe de facut...

2q2Bstr8 on 8 iulie 2009, 20:02 spunea...

citisem acest raport atunci cand a aparut in romania. noaptea tarziu cu lanterna ascuns sub plapuma. si eram ingrozit de ceea ce citeam colo. eram un pustan. ce bine ar fi ca cei mau multi sa reciteasca acest raport. pare demult dar daca te gandesti bine... sunt 10-15 ani. multi dintre acei politisti sunt inca in functie...multi din acei ziaristi scriu inca... nu e chiar atat de demult... pacat ca nu putem scrie o istorie cu trebuie pe termen lung. pacat ca nu adunam marturiile gay-ilor in varsta. sa cunoastem istoria asta.. pacat.

FLORIN on 8 iulie 2009, 23:07 spunea...

@ kriptmelody: şi alte poveşti asemănătoare, dar care devin din ce în ce mai dureroase, poţi citi urmând link-ul. ăsta e un document ce ar trebui să devină baza mişcării gay din România, zic eu.

@ Pinocchio: poate scriu şi un articol ;))

@ 2q2bstr8: eu am citit o parte din raportul ăsta acum un an şi m-a buşit. repet, un document ce ar trebui să stea la baza mişcării gay din România.

wannabegay on 8 iulie 2009, 23:14 spunea...

mie mi-a venit sa plang cand am citit povestile alea... si ma intreb: daca noua, astazi, ni s-ar intampla asa ceva, am sti cum sa ne aparam, cum sa reactionam, cum sa NU cedam presiunilor?!

FLORIN on 9 iulie 2009, 13:37 spunea...

eu nici nu vreau să îmi pun o astfel de întrebare. lucrurile la nivelul ăla s-au schimbat. cel puţin să sperăm.

enervant on 9 iulie 2009, 17:49 spunea...

Zguduitor!!! Ecxelent articolul. Totuși, deși situația homosexualilor în România pare să se fi îmbunătățit, cel puțin în vorbă, sunteți sigur că practicile din anii 90 nu continuă și în prezent? Doar oamenii au rămas aceiași. Sau se tem de noua legislație și au devenit cel putin toleranti, dacă nu respectuoși, vizavi de gay.

FLORIN on 9 iulie 2009, 21:22 spunea...

probabil că sunt locuri unde se mai întâmplă astfel de lucruri, din păcate. şi spun că se mai întâmplă, în sensul că în unele zone unii încă îşi permit să se creadă stăpânii lumii. sunt persoanele aflate în posturile de acum 10 ani şi cărora nu le-a bătut nimeni la uşă. dar există diferenţa că homosexualitatea nu mai e infracţiune, deci nimeni nu se ocupă de asta în special, cum se făcea atunci.

 

gay in romania Copyright 2009 Reflection Designed by Ipiet Templates Image by Tadpole's Notez