Au fost momente în care v-aţi simţit singuri, în care nu aţi ştiut unde să mergeţi, cu cine să vorbiţi, ce să faceţi cu acest ceva de neînţeles? Au existat momente în care aţi crezut că sunteţi singurul din această lume sau cel puţin din oraşul vostru? La mine, da.
Vine un moment în care nişte trăiri îţi ies în cale, chiar dacă până atunci ai fost capabil să le eviţi, tocmai pentru că nu cunoşteai modul cum ar trebui să procedezi cu ele, ce să faci cu ele. Să te uiţi în jur şi să ai impresia că eşti singurul gay din zonă, nu e ceva greu de întâlnit în România. Mai ales, dacă astea se întâmplau acum 5 ani, ca să mă dau exemplu pe mine. Prima oară când am descoperit că nu sunt singurul a fost când am avut pentru prima dată acces la Internet acasă. A fost un adevărat boom, să pot vorbi despre lucrurile care mi se întâmplau, despre ce sunt. Mi se lua ceva de pe suflet, cred că era groaza singurătăţii. Pe Internet descoperi un adevărat număr de persoane cu care poţi vorbi, ce luate împreună reprezintă acea comunitate despre care ai auzit vorbindu-se, dar care până la acel moment nu aveai nimic palpabil care să probeze.
Apoi, există cluburile, cu care recunoscut că nu am nicio legătură din lipsă de această pasiune. Despre ele, am aflat mai multe la prima întâlnire cu un băiat de pe net. Îmi descria atmosfera din Queens ca prietenoasă, dacă ştii pe cine să eviţi. Tot de la această persoană am aflat de o mai veche comunitate, care la dezvoltarea Internetului s-a cam risipit, cea a parcurilor. Existau vremuri când acesta era singurul mod prin care puteai să cunoşti lume.
Dezvoltată din cea a cluburilor, mai nou, au apărut şi oamenii care merg la baruri/terase. Totul e în curs de dezvoltare. Lucrurile se întâmplă. Comunitatea există şi încet se dezvoltă.
vineri, 3 iulie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii on "Există o comunitate"
Salut! Nu e grozav sa fii gay, in Romania, si nici in multe alte locuri de prin lume. Oamenii ne percep prin prisma multor prejudecati, si ne judeca in mod gresit... sau nu ? In general, in site-urile de profil, majoritatea scriu vor sex, rapid, si fara complicatii. Se citeste printre randuri o disperare, o goana nebuna dupa sex. Ici-colo, mai vezi ca sunt oameni care si-ar dori si o relatie. Nu stiu si cati dintre ei vorbesc serios. Gay-ii sunt acuzati de societate ca sunt nebuni, anormali, contra naturii, anti-religiei, ca nu fac copii si atenteaza la extinctia populatiei planetei etc. Sunt si unii care cred ca e doar o "boala" care se ia, si te poti "molipsi", daca ai vecini sau prieteni gay, sau daca discuti cu asemenea persoane. Marsurile gay din ultimii ani cred ca nu ne-au facut decat rau, parada travestitilor accentuand teama, repulsia, ura si frustrarea unora. Oamenii tind sa ne considere pe toti niste paparude proaste, imbracate colorat, machiate strident, care vor doar sex anal, si care fac de ras casatoria traditionala, ducand omenirea spre pierzare. Fireste, sunt stereotipuri vechi, de care oamenii nu se pot debarasa usor, mai ales ca nu se face aproape nici un fel de educatie vis-a-vis de asemenea subiect. Rar se mai aude cate ceva prin media, si doar atunci cand e un subiect senzational sau trivial, ceva care poate face... o stire. Nu ma deranjeaza travestitii sau transexualii, ci ma deranjeaza faptul ca majoritatea societatii percepe gresit minoritatea gay ca insemnand doar asa ceva. Intr-o societate in care sunt definite clar doua modele, masculin/feminin, si asta de mult timp, e firesc sa nu prea aiba loc si un model al unui barbat travestit in femeie, sau al unei femei-barbat. Oamenii nu sunt educati asa, si nu inteleg un asemenea comportament. In conceptia generala, un barbat e cel dominant, puternic, stapanul femeii [teroretic], indraznet, neinfricat, care nu plange etc, iar femeia trebuie sa fie supusa, sa asculte, si sa inghita tot. Drepturile moderne ale omului si emanciparea femeii din secolul XX au mai schimbat atitudinea barbatilor fata de femei, dar... e tot o lume a barbatilor [teoretic]. Si atunci, cum poate fi perceput un barbat care iese din tipare, si sustine ca ii place un alt barbat ? E perceput ca un barbat care vrea sa fie cumva, femeie, pentru ca e judecat prin prisma modelului dominant, masculin/feminin. Foarte aiurea, si asta o stiti si voi. Inainte de 1989, eu nici nu stiam ca exista asa ceva. In adolescenta, aproape de Revolutie, am gasit prin casa o carte comunista despre sexualitate, si, fiind curios, mai ales ca nimeni nu imi explicase ce si cum, am citit... si am aflat de faptul ca, daca te masturbezi, poti sa ajungi... gay [asta era o tampenie, dupa cum am aflat mai tarziu]. Se spunea acolo ca homosexualiatea poate sa apara la persoanele care sunt in inchisoare, sau care fac serviciu militar lung. Oricum, o lectura nu prea placuta, pentru ca doar mi-a acentuat temerile vis-a-vis de faptul ca ma masturbam, si cartea aia m-a facut sa ma simt vinovat si mai rau. Pe la 17-18 ani am constatat cu stupoare ca imi plac... barbatii, si nu oricare, ci doar cei in jur de 50 de ani, masivi, cu burta, chelie, parosi, cu barba si mustata. Era imediat dupa Revolutie, si nu stiam nimic despre asa ceva. A fost un soc destul de mare, pentru ca se contrazicea cu toata educatia mea si cu tot ce stiam eu. Mi-a fost foarte greu, pentru ca nu aveam incredere sa vorbesc cu nimeni despre asa ceva, mai ales ca in mass-media apareau doar "stiri" senzationale despre crime din mediul gay, gen Ioan Luchian Mihalea. Nu puteam insa sa scap de atractia asta, si nici nu stiam cum sa o scot la capat. Cert e ca mi-a fost teribil de greu in anii de facultate, cand nu am gasit raspunsurile pe care le cautam. Informatiile pe care le voiam erau extrem de putine, nu prea aveai de unde sa afli ce inseamna cu adevarat ceeea ce simteam... doar ca depresia mea se adancea, si cercul incepea sa ma stranga tot mai tare.
La un moment dat, m-am prabusit, nu am mai putut sa ma lupt cu chinul asta interior, cu nesiguranta de a sti cine sunt, cu faptul ca nu am putut vorbi cu nimeni. Am ajuns pe marginea haului, si am fost tentat sa ma arunc. Pana la urma, am mers la un psiholog, care m-a ajutat sa ma inteleg, si sa trec peste.... dar a fost greu. In cele din urma, am inteles ca sunt un om ca oricare altul, in fond, si mi-am spus ca important e sa iubesti pe cineva, ce conteaxa sexul ? Stiu ca mi-am dorit de la inceput o relatie cu un barbat. Si am tot visat la cum ar fi, si ce am face, anticipand, si imaginandu-mi. Prin 2006 am descoperit internetul, si am cautat sa intru in conact cu cei pe care ii cautam. I-am gasit, destul de repede. Dar tot asa au aparut si dezamagirile... Am discutat cu destul de multi, le-am impartasit sentimentele, dorintele, visele mele, si i-am intrebat despre ale lor, ca sa ma inteleg mai bine si pe mine, si ce inseamna lumea gay. In disperare de cauza, am acceptat sa ma intalnesc cu barbati casatoriti, desi realizam oarecum ca nu e ceva bun, avand in vedere ca eu nu imi doream aventuri, ci o relatie. Pentru mine, o relatie presupunea sa fim impreuna, sa locuim sub acelasi acoperis, multa tandrete, lucruri pe care sa le facem impreuna. Intalnirile pe care le-am avut nu au facut decat sa imi provoace o stare foarte neplacuta. Mi s-a intamplat de doua ori sa ma indragostesc, si mai mult nu s-a putut face, barbatii respectivi fiind casatoriti. Unul nici nu isi dorea mai mult decat sex, celalalt, ar fi vrut, dar era sotia lui la mijloc. M-am lasat dus de val, si m-am mai vazut cu cate cineva, insa la un moment dat, nu am mai putut. Nu vedeam care e rostul. Pentru mine, nu sexul era placerea pe care o cautam, ci tovarasia, tandretea, prietenia, dragostea unui om. Si intr-un final, am avut sansa sa il gasesc pe barbatul cu care sunt acum, de aproape doi ani. Lucrurile intre noi au mers de la sine, pentru ca amandoi ne-am dorit foarte mult o relatie, cu tot ce presupune ea frumos. De ce am scris toate astea ? Pentru ca, pe site-urile de la noi nu gasesti aproape pe nimeni care sa vrea doar prietenie, doar sa discute, toti parca au pe umeri ce au si in pantaloni. Chiar nu e nimeni interesat sa vorbeasca despre o carte, un film, muzica sau alte lucruri ? Avem prieteni cateva cupluri, doar din afara tarii, cu care ne intalnim si cu care putem sa discutam, sa mergem intr-o excursie, sau sa stam la un pahar. Nu pot sa ii inteleg pe toti oamenii astia care se comporta doar ca niste masculi, si atat. Adica, altceva decat sex nu incape ? Sexul e placut, sigur, dar ce poate insemna cand il faci cu oricine ? Ce sunt oamenii pentru voi, doar gauri, bucati de carne, mobila ? Imi place sa dorm cu prietenul meu, sa facem baie impreuna, sa gatim si sa mancam amandoi, sa discutam, sa ne tinem in brate dupa ce am facut dragoste. Ne uitam la filme si imi place mult sa il tin in brate, sa fiu lipit de el, asa incat sa ii simt cat mai mult din corp, si sa il mangai pe burta, sau pe parul de pe piept, si sa ii ciugulesc urechea. Pentru mine, astea sunt lucruri foarte placute, lucruri la care am visat cand eram singur. Nu sexul in sine m-a facut sa il vreau. Sexul e important, insa nu sta la baza unei relatii, ci e doar o parte din ea.
Citeam mesajul al unui barbat de cca 50 de ani care spunea ca nu poate avea nimic in comun cu un tanar de 22, decat sexul, si mi s-a parut aiurea. Sigur ca nu poti avea nimic in comun, daca te gandesti doar la sex, sau pornesti de la premisa ca ala e tanar si nu are nimic in cap. Nu m-am gandit niciodata ca nu as avea ce sa discut cu un barbat matur [eu am acum 35 de ani]. Sigur, pana acum, impresia facuta de "lumea gay", e ca multi nu vor mai mult decat sex. Si cat de aiurea ma simteam cand se intampla sa ma intalnesc cu cineva, si dupa ce faceam sex, ca dragoste nu pot sa ii spun, ne priveam stanjeniti, si simteam ca vrea sa scape cat mai repede de mine. Si cat as fi vrut sa il tin in brate, sa stam in pat, si sa il ating usor, pe umeri, pe piept si pe burta. Unul mi-a spus ca a stat sa il mangai doar pentru ca ii spusesem eu ca imi place sa fac asta, desi el nu era incantat. Tot la tipul la asta, am ramas special peste noapte ca sa dormim impreuna, si am dormit separat. Un altul cu care discutam pe web spunea ca vrea sex anal dur, si i-am explicat ca nu imi place nici un fel de duritate cand e vorba de dragoste, dimpotriva, tandretea si mangaierile, si mi-a spus ca daca il las sa mi-o traga dur, ma lasa sa il mangai !!! Bun, sex de dragul sexului, dar nu lipseste ceva acolo ? Sufletul lor nu are nevoie si de altceva ? As vrea sa spuna oamenii astia ce reprezinta pentru ei cei cu care fac doar sex. Si apoi, sunt unii care ajung sa se intrebe de ce sunt singuri. Mie mi se parea ca urla peretii cand ajungeam acasa, si nu ma astepta nimeni acolo.
De obicei, cu cei cu care am discutat, am incercat sa ajung la nivelul ala, in care sa ne povestim experientele, sentimentele care ne-au incercat... stiind, inconstient, ca asa cladeste o prietenie. Uneori, poate ca e mai usor sa vorbesti cu un strain, decat cu parintii tai [asta o spun din experienta proprie]. Faptul ca el e gay, iti da speranta ca intelege prin ce treci, si te poate ajuta sa te simti asa cum de fapt esti, un om normal, ca oricare, cu vise si dorinte, dornic de prieteni, respect si de dragoste. Vezi insa ce poate sa faca o societate impietrita in stereotipuri, prejudecati, si auto-multumire... "Noi suntem foarte toleranti, ii primim pe toti cu paine si sare" [din vremuri imemoriale, daca ne gandim la toate popoarele migratoare]. Un amic avea un raspuns foarte fain la asta : "Da, paine si sare in ochi." Nu stiu cati din aia care ii infiereaza pe gay au un prieten sau macar o cunostinta gay, ca sa poata sa emita judecati de valoare vis-a-vis de cum e un astfel de om. Pai, cum poate sa fie, ca doar e un... om, cu bune si cu rele. Parca am fi in Evul Mediu, cand inca nu fusese explorat pamantul, si se credea ca in alte parti ale lumii sunt tot soiul de ciudatenii umane, cu urechi pana la pamant, trei ochi, mai multe maini sau picioare si tot felul de alte orori. Asta ne spune ca e vorba de teama... teama de ceea ce nu cunosti. Bun, dar suntem langa voi, de ce nu intrebati, de ce nu incercati sa ne cunoasteti ? Si cum poti sa judeci un om doar prin prisma sexualitatii ? Pe de alta parte, cu ce te deranjeaza ca doi barbati fac sex, daca lor le place asta ? Cum poate asta sa iti afecteze tie viata ? Si imi mai plac aia care se dau foarte religiosi, "iubeste-ti aproapele" etc. Pai aici, cum e, ati uitat ? Sau se aplica numai cand va convine, in functie de interes ? E interesant cum imaginarul uman tinde sa proiecteze toate temerile, nelinistile, neplacerile asupra lucrurilor despre care nu se stie prea mult. Si fiecare epoca istorica are particularitatile ei. Un exemplu : filmele cu extraterestri din anii 50-60. De obicei, in ele, extraterestrii erau agresivi, si voiau sa faca rau pamantenilor.
Si Romanica noastra are niste chestii particulare si neplacute ale ei, care ma deranjeaza, si care se vad si in mentalitatea unei parti a gay-lor autohtoni. De asta am si pus titlul "Traim in Marlania". La nivel destul de general, Romania e caracterizata de marlanie, nesimtire, lipsa de respect pentru reguli, pentru valoare, de tupeu, de infumurare, prostie nesimtita si sigura de ea, de lipsa de educatie, de toleranta... De acolo rezulta si goana asta doar dupa sex, ideea ca l-am fraierit pe ala, i-am mai tras-o inca unuia. Nu cred ca mentalitatea ca viata e scurta ii face pe unii sa vrea doar sex. E lipsa de educatie, egoism dus la extrem, si comportament animalic. Nu pot sa ii intelg pe aia care beau, fumeaza si fac sex cu oricine au ocazia, si toate cat mai mult, care cred ca astea sunt frumoase si bune in viata, si ca, daca nu faci astea, ai trait degeaba. Cum poti sa crezi ca asta inseamna viata, sa te culci cu cati mai multi din aia care iti plac ? Ii consumi de parca ar fi o mancare, sau ii porti si ii arunci ca pe o haina care nu iti mai place... de fapt, sunt ca o hartie igienica, o folosesti, si o arunci, dar asta te face pe tine un... cur.
Nu numai la noi sunt barbati gay care vor doar sex, ci si in alte parti din lume. Poate ca si pe ei ii caracterizeaza lucrurile care ii caracterizeaza pe ai nostri, dar cred ca mai e ceva. Masculii, in general, asa sunt construiti, la toate speciile de pe Terra, sa isi doreasca sexul, si sa vaneze toate ocaziile [ca doar masculii sunt vanatori ; la alte specii animale, si femelele]. E ceva genetic, instinctul de inmultire. Interesant, cum se aplica asta la barbatii gay care... nu se inmultesc facand sex intre ei. Totusi, in cazul oamenilor, sexul presupune si placere. Oamenii, se pare ca sunt printre putinele creaturi de pe pamant, care fac sex de placere [mai sunt delfinii], dar poate ca or mai fi si altii si nu stim noi. Pe de alta parte, e interesant ca societatea impune masculilor umani sa fie fideli unei singure femele... lucru care intra in contradictie cu instinctul, care il face sa isi doreasca multe femele. Si atunci, cand se intalnesc doi masculi, gay... pai, ce sa vrei mai mult ? Sex pe gratis, si fara nici un fel de obligatii. Asta daca vrei sa fii doar un mascul. Daca esti barbat, cred ca simti nevoia de ceva mai mult de atat.
Nu stiu cum ar rectiona majoritatea hetero daca i s-ar aminti mai clar, si de mai des, ca multe din marile personalitati culturale au fost gay [Leonardo da Vinci, Michelangelo, Ceaikovski, Hans Christian Andersen, Socrate, Balzac, Platon, Rimbaud, Shakespeare, Sartre etc]. La scoala nu se invata despre sexualitatea lor, ci despre lucrurile prin care ei au dus omenirea mai departe. Si, daca te gandesti, sexualitatea lor nu i-a impiedicat sa creeze lucruri extraordinare. La fel, as vrea sa li se spuna ultra-religiosilor care sunt impotriva evreilor, ca Iisus s-a nascut evreu. Insa e mai usor sa intorci spatele [!!], si sa te ascunzi in spatele prejudecatilor si intolerantei. Prietenia presupune sa dai ceva, dezinteresat, de la tine, sa faci un efort de a cunoaste un om... si puterea si altruismul de a-l ajuta, atunci cand are nevoie.
Tot ceea ce trebuie sa faci, ca sa fii acceptat, ca om, in societate, e sa ii respecti regulile. Pentru "noi", e complicat, pentru ca sunt inca niste mentalitati si prejudecati care ne sunt contrare. Daca arati ca esti un om civilizat, si de bun simt, daca nu ii deranjezi pe altii prin lipsa de respect, cred ca poti sa ajungi sa capeti increderea oamenilor, chiar daca esti gay. Pana acolo insa, mai este.
Rituri de trecere
Ai grija ce iti doresti, ca s-ar putea sa se implineasca
Alaturi de mesajele generice “esti a/p, cat o ai, ai loc ?”, mai descoperi unele gen “tanar, nu am mai facut sex cu un barbat, doresc sa fiu initiat”. Ma intreb la ce fel de initiere se gandesc ei. Isi inchipuie ca e ceva ca la ameri-indieni, pieile rosii, sau ca la francmasoni ? Lucrurile de care ai nevoie sunt civilizatie, bun simt, curatenie, si restul vine de la sine. Nu trebuie sa “inveti”, sa fii “initiat” in nici o arta speciala. Este “Just A Question Of Love”[Doar O Chestiune Legata De Dragoste]. Inainte sa faci ceva cu un barbat, nu poti decat sa visezi la ce poate fi, sa iti inchipui sentimente sau senzatii. E foarte placut, in general, mai ales daca faci dragoste. Ideea e ca nimeni nu le spune multor oameni sa nu se joace cu sufletul lor. Nu o face doar din curiozitate. Sexul nu e un lucru pe care il practici, sportiv, ca pe o disciplina. E ceva mult mai mult, parte a unui lucru extraordinar, foarte frumos, si deosebit, care se numeste… dragoste. Daca il scoti de acolo, il golesti de foarte mult continut si semnificatie, si devine doar ceva trivial, o descarcare fizica, si atat. Au fost situatii cand m-am intalnit cu cate cineva, si apoi, dupa ce actul se termina, simteam un gol din partea lui, si o lipsa de interes pentru altceva, sau o stanjeneala, si intelegeam ca ar fi vrut ca sa plec mai repede. Si cat de placut e ca, dupa ce faci dragoste, sa ramai in bratele iubitului tau, sau sa il tii in brate, si sa continui sa il mangai usor, pe umeri, pe piept sau pe abdomen…
Am discutat cu oameni care au spus ca au inceput o relatie doar pentru ca erau interesati de sex, si au sfarsit prin a se indragosti, lucru foarte bun, insa dezastruos deoarece unul din ei era casatorit. Si simteau ca innebunesc, stiind ca nu pot sa faca nimic, ca sa ramana impreuna.
De asemenea am discutat cu oameni tentati sa se casatoreasca, si sa duca o viata dubla. Nu am facut pasul asta, pentru ca nu am vrut sa stric viata nimanui, inclusiv pe a mea. Cum ar fi daca ea ar afla ? S-ar simti mizerabil, tradata, si cu greu ar mai avea incredere in cineva. Sufletul unui om e un lucru cu care nu trebuie sa te joci, nici cu al tau, nici cu al altcuiva.
Prietenul meu a fost casatorit inainte, si a facut-o la presiunea parintilor, si a societatii care era inainte de ’89. Si i-a parut rau tot timpul dupa aceea. Nu numai el mi-a povestit asa ceva, ci si alti amici cu care am mai discutat.
Asadar, aveti gija ce va doriti, si pe cine alegeti. Nu e deloc gresita zicala aia veche, “Cum iti asterni, asa dormi”. Hmm, si depinde cu cine te bagi in pat.
M-am gandit, dupa ce am acceptat ca imi plac barbatii, ca nu are importanta pe cine iubesti, important e sa poti sa iubesti pe cineva, fara sa mai conteze ce sex are, si ca nu sunt singurul din asta, pe lume. Si apoi, atunci cand am observat ca majoritatea celor ca noi cauta doar sex, mi-am spus iarasi ca nu are cum sa fiu eu singurul care isi doreste mai mult de la un barbat.... trebuie sa mai fie si altii, dar ca trebuie sa ai rabdare sa ii gasesti. La fel cum si prietenii adevarati, sunt rari. Nu trebuie sa ai un grup mare de prieteni, ca sa te simti sociabil, ci cativa, insa pe care sa stii ca te poti bizui. Eu, in general, sunt destul de sincer vis-a-vis de mine, si uneori le spun celor pe care ii consider prieteni, ceea ce simt.... lucru care nu e bun, intotdeauna. Ceea ce as vrea sa spun e ca, nu conteaza orientarea sexuala... e doar o caracteristica, printre altele; calitatea de OM poti sa o ai, indiferent cine te atrage, o fiinta umana e o suma de caracteristici. Din pacate, oamenii au tendinta sa te judece doar prin prisma asta, si sa anuleze tot ceea ce insemni. Si cand se scrie despre tipi gay, se simte nevoia neaparata sa se precizeze asta, desi, cand e vorba de hetero, nu scrie nimeni "Fotbalistul hetero David Beckham s-a casatorit cu cantareata hetero Victoria etc"
Superficialitatea care caracterizeaza oamenii, in general, se regaseste si in "lumea gay". Si, in fond, de ce sa fie o surpriza? Pana la urma, nu suntem diferiti de nimeni, nu suntem o "categorie",
suntem, in fond, tot oameni. Ceea ce constati, cand te maturizezi, e ca oamenii, in general, vor sa se foloseasca de tine, intr-un fel sau altul, si atunci, simti ca iti moare un pic sufletul. Tu vii cu sperante imense, naive si prostesti, gen, vrei sa faci bine tuturor oamenilor, sa te porti frumos cu toata lumea, si apoi, dai de unii care te terfelesc, te folosesc, si te arunca fara regret, si e extrem de neplacut. La fel de neplacut a fost cand am aflat ca nu exista Mos Gerila [asa se numea Mos Craciun inainte de 89; de inspiratie ruseasca, ca Mos Craciun era prea... crestin].
Multi sunt educati asa, sa ia tot ce pot, si sa nu dea nimic...."Ce, esti prost, de ce sa il ajuti pe ala? Ce iti iese tie de acolo? Daca iti da, ii dai". E o lume egoista, si urata, de multe ori, foarte superficiala si indiferenta. Nu generalizez, insa... dar trebuie sa fii atent cui ii oferi prietenia, insa nu poti sa alegi corect, intotdeauna.
Sigur ca o dragoste adevarata, reciproca, iti aduce foarte multe lucruri bune... echilibru, un om in care sa te regasesti, iti da siguranta, si iti umple nevoia de tandrete, de a iubi si de a fi iubit. Ce drept are cineva sa iti spuna tie pe cine sa iubesti? Tu singur l-ai ales, pentru ca simteai ca de el ai nevoie. Sufletul tau pereche doar tu simti care poate fi.
Nu cred ca vreo experienta sexuala te poate determina sa alegi un sex sau altul. Banuiesc ca, pur si simplu, simti atractie pentru fete [femei], baieti [barbati], sau ambele. Nu am ales eu sa imi placa barbatii maturi. Nu a facut nimeni vreun gest, vreodata, ca sa ma determine in directia asta. Si nici nu cred ca vreun barbat il poate determina pe un altul sa se culce cu un barbat, doar spunandu-i ca e foarte placut.
In 2004 am avut pc, insa abia in 2006 am avut net. Pana atunci, am incercat sa suplinesc nevoia de barbati cu pozele de prin ziare si reviste], sau cu ce mai vedeam prin filme si pe strada... cu totul insuficient, insa.
In aprilie 2006 am avut, efectiv, internet acasa, si am inceput cautarea... organizata. Am descoperit "Gay Bucuresti" si "Accept", si apoi cred ca mi-a spus cineva de "Noi2" si de "Sentimente", si am descoperit eu "Simpatie". O data ce am descoperit ce cautam, treptat au venit si dezamagirile. Momentan, eram multumit ca am intrat in contact cu "ei"... desi nu realizam prea bine ca, fiind casatoriti, nu o sa putem face prea multe. Atunci eram foarte curios cum poate sa fie cand tii un barbat in brate, cand il saruti si il mangai. Am stat de vorba cu cativa, le-am povestit despre ce simteam eu, si am observat ca se "deschideau" si ei. Cand le spuneam ca mie imi plac mai mult tandretea, mangaierile, atingerile, prietenia, decat sexul propriu-zis, ramaneau un pic contrariati. Ceea ce nu stiam eu sa exprim cum trebuie era ca eu imi doresc o relatie, nu doar aventuri. Insa, in lipsa de altceva, am acceptat si aventuri... insa nu a fost o idee buna.
M-am mai intalnit cu mai multi barbati in decurs de un an... insa a fost din ce in ce mai aiurea. Ei voiau sex, eu voiam tandrete si o relatie. M-am lasat dus de val... si la un moment dat m-am oprit, ca nu simteam decat cum se adanceste o noua depresie. Nici macar nu mai puteam sa fac sex. Ma bloca total faptul ca stiam ca ne intalnim doar pentru sex.
Trimiteți un comentariu