Adopţia: o variantă lipsită de interes?

Din sondajul care tocmai s-a încheiat pe blog rezultă ca adopţia este ultimul lucru la care v-aţi gândi dacă aţi putea alege un drept pe care noi nu îl avem acum în România. Pe primul loc s-a situat legislaţia europeană şi e normal să fie aşa având în vedere că datorită acesteia lucrurile ar putea să se schimbe şi în această ţară. Următorul lucru care vă preocupă este posibilitatea de a vă căsători. Pentru mine are doar o valoare simbolică.

Adopţia este probabil cea mai delicată problemă, implicaţiile fiind mult mai delicate decât cele privind căsătoria. Chiar dacă nu ar părea, având în vedere sondajul, există cupluri care ar prefera să poată adopta un copil decât să se poată căsători. Îmi amintesc şi de clipul de promovare pus acum ceva vreme pe blog, în el apăreau imagini cu copii ai căror părinţi adoptivi făceau parte din minorităţiile sexuale.

Un prim motiv pentru care adopţia este ultima voastră opţiune ar fi acela conform căruia, având o altă orientare sexuală decât cea ce conduce la procreare nu aveţi nicio înclinaţie spre paternitate respectiv maternitate.

Unii spun că am „alege” să fim gay tocmai pentru a duce o viaţă „a plăcerii” şi pentru a fugi de responsabilităţi, inplicit de răspunderea de a creşte un copil. Sincer această teorie îmi pare idioată şi chiar dacă nu aveam o părere bună despre „tanti” care a zis acest lucru pe postul TV, nu mă aşteptam să judece atât de simplist.

În ceea ce priveşte opinia publică aceasta este reticentă faţă de problema adopţiei. Potrivit unor sondaje unele dintre persoanele care ar fi de acord cu parteneriatul civil sau cu căsătoria între persoane de acelaşi sex, nu sunt de acord cu adopţia unui copil de către minorităţile sexuale.

Chair şi aşa eu nu cred ca această problemă ar trebui lăsată la sfârşitul drepturilor pe care le pretindem de la restul societăţii, eu încă sunt de părere că printre noi sunt suficiente cupluri care ar adopta un copil!

Chiar mă înşel?!