Naomi - în adolescenţă şi acum

Chiar pe la începuturile adolescenţei mele Naomi a ajuns să apară la televizor şi să facă multe din lucrurile pe care astăzi le găsim familiare. E interesant însă că părerea de atunci s-a schimbat faţă de părerea pe care o am acum. Voi încerca să o reprezint pe Naomi, nu prim ultimile ştiri de cancan luate din tabloide, ci prin prisma propiilor trăiri din adolescenţă până în prezent.

Mi-a plăcut de Naomi la început. De ce? Greu de spus ( mai ales acum), dar voi căuta să îmi ofer un răspuns destul de satisfăcător pentru mine. Naomi a reprezentat una din primele prezenţe ale comunităţii lgbt la televizor. Pe atunci nu cunoşteam ce e aia lgbt şi încă făceam confuzia între gay si travestit. Nu mă gândeam la diferenţe, ci vedeam asemănările, punctul comun fiind că eu ca şi gay în România eram inclus în aceeaşi categorie cu Naomi ( nu că acum ar fi mult mai diferit). Primele apariţii ale lui Naomi erau destul de respectabile sau cel puţin nu ajungeau la mine cele mai puţin nerespectabile. Oricum, probabil că era mult mai multă decenţă în presa din momentul respectiv. Aşa că apreciam orice persoană prin intermediul căreia găseam vreun răspuns sau cel puţin auzeam pusă o anumită întrebare pe care mi-o puneam şi eu. Acest lucru m-a făcut să apreciez apariţia lui Naomi, după care ...

9595. Nu a durat mult şi am început să înţeleg că sunt mult mai multe deosebiri între mine şi ea. Îmi dădeam seama că exagerează, dar căutam să invoc motive pentru care ea reacţiona la modul cum o făcea, precum prezentatorul emisiunii respective, tensiunea puternică şi alte astfel de lucruri. Într-un final, cred că m-am dat bătut şi nu am putut decât să fiu dezamăgit de apariţiile ei la televizor, tocmai fiindcă vedeam cum discuţia asupra problematicii gay se făcea în jurul unui caz "Naomi", în care ea nu accepta nicio conversaţie şi în care nu avea un minim control. Totul picase în derizoriu. Apoi, ...

... încă un adolescent destul de incoştient, cu treceri destul de bruşte de la o stare la alta, am privit cu amuzament totul. Ştiam că nu voi primi vreun răspuns de la o emisiune în care este prezentă Naomi, dar priveam la ea din curiozitate. O priveam ca pe o persoană dornică de apariţii tv cu orice preţ, încă un motiv să nu mai îmi placă. A urmat bineînţeles revolta. În una din primele conversaţii cu un gay, în care el îmi explica despre lumea gay din Bucureşti, m-a cam bucurat că, după spusele lui, " Naomi nu e primită în Queens". Dacă aş fi mers în Queens nu mi-aş fi dorit să dau peste Naomi.

După ce mult timp mi-am păstrat revolta faţă de Naomi, am zis "Hai să îi acord o şansă". S-a întţmplat în perioada participării la Mamaia de anul trecut. Deja primisem majoritatea răspunsurilor cu privire la orientarea mea sexuală, iar apariţia ei ( care nu prea mai exista) i-a adus o bilă albă. Am ţinut cu Naomi la Mamaia. Nu ştiu dacă am considerat că reprezintă comunitatea gay, dar am simţit dorinţa ei de a îşi repara imaginea, de a arâta o altă faţă a ei. Aş zice că schimbarea a ţinut şi de maturizare. Mi-am dat seama că nu pot să o judec pe Naomi. Nici nu doream. Am ţinut cu ea poate şi pentru că exista alăturarea asta între ea şi comunitatea gay. Adică, dacă tot ştiam că ea urma să apară la televizor, cel puţin îmi doream o apariţie într-o lumină bună. Exact cum se întâmplă şi acum. Nu dorec ca Naomi să reprezinte comunitatea lgbt din România, dar nici nu doresc ca visul ei să se stingă. Dacă visul ei e de a cânta, nu văd de ce nu şi-ar urma visul. Sper să atingă steaua. Doresc asta pentru toţi.

Naomi s-a schimbat sau m-am schimbat eu? Voi ce părere aţi avut de Naomi de-a lungul timpului?