joi, 23 aprilie 2009

Tocilar sau fetita?

Publicat de FLORIN la 16:06
V-am promis ca incep sa povestesc despre adolescenta mea. Iata-ma azi la start. Cred ca inceputurile adolescentei mele vin pe la sfarsitul gimnaziului. Cum eram atunci? Ei bine, un baiat timid, dar inca neatins de gandurile negarii absolute, care isi petrecea timpul mai ales printre fete. Cred ca in cazul meu mitul functiona. Eram mai apropiat de fete, imi gaseam mai usor loc printre ele. Intotdeauna s-a intamplat asa, inca de cand ma pregateam sa merg la scoala. Chiar si atunci ma jucam cu fete, saream coarda cu fetele, imi petreceam timpul alaturi de fete, iar baietii de la scara blocului observau asta, numindu-ma "fetita", mai tarziu gasind si alti termeni.

Bineinteles ca apropierea mea de fete nu a fost greu de observat nici de colegii mei, colegi, care majoritatea, se credeau "stapanii cartierului" (ca sa zic asa). Am facut gimnaziul intr-o scoala in care te intalneai cu destul de multi baieti "de cartier". Eu ii ocoleam pe cei care erau de ocolit si pe care puteai sa-i ocolesti, dar peste cei din clasa mea vrand nevrand tot dadeam. Din toti acesti colegi, pastram legatura cu foarte putini, in general cu cei care mai dispuneau si de cativa neuroni functionali prin capuletele lor si cu care puteam gasi un subiect de conversatie neutru, care sa nu aiba legatura cu fetele.

Apropiat de fete si doar de cativa baieti, cu note frumoase si dragute, dar in acelasi timp un temator, ma gaseam intre doua mituri : tocilar sau "fetita"? Imi amintesc destul de amuzat aceste intamplari, dar cred ca nu este un zambet intreg, fiindca in perioada aceea am tras ceva. Aveam deja mari dificultati in ceea ce priveste propia mea sexualitate, dadusem peste negare. Ma uitam dupa baieti, pe vremea cand ceilalti baieti intorceau capul dupa fete, un fenomen neinteles pentru mine. Cautam solutii ca sa am o viata "normala", dar punctul cel mai important atins in acest plan de a avea aceasta viata "normala" a fost incercarea de a avea o relatia cu o fata, lucru care nu s-a intamplat, ceea ce a dat puterea necesara celor doua mituri pentru a merge mai departe. Imi amintesc ca am mai incercat sa ma uit la fete cu dorinta, dar mi se pareau cel putin neinteresante. Pur si simplu nu functiona.

Eram omul perfect dupa care se copiau temele, dar si baiatul-fetita care gasea de 1 martie pe banca sa foarte multe martisoare. Toate astea pana cand s-a incheiat clasa a8a. Apoi negarea m-a prins si mai mult, desi am scapat de mitul "fetitei". Cred ca aici am devenit pur si simplu un ciudat. Cat despre mitul tocilarului, nu am fost niciodata tocilar, pur si simplu ma gaseam intr-o clasa mai slaba.

Am asteptat sa termin clasa a8a, cu speranta ca acest final va insemna si un nou inceput. Imi facusem multe planuri, planuri bazate pe negarea mea, care n-au avut timp nici sa intre in actiune. Toate astea au dus la ceva ce se numeste 'depresie'. In fine, despre asta alta data. Revenind la sfarsitul clasei a8a, atunci cand inca visam la schimbare. E ciudat cum reusim sa cream o speranta, uneori din nimic, atunci poate din naivitate, de care tinem ani la rand. Iata cateva randuri scrise de un adolescent visator:

"Asculta ... asculta sunetul, sunetul scos de o chitara neatinsa. E ... nou.
Asculta ... asculta ritmul, ritmul pasilor facuti de noi. E ... grabit.
Asculta ... asculta linistea dinaintea sunetului. E ... calda.
Asculta ... asculta pasul tau pasind. E ... nerabdator."


Cred ca eram nerabdator, indiferent de toate, nicidecum tocilar sau "fetita". Voi cum erati la inceput?

4 comentarii on "Tocilar sau fetita?"

kiddo on 23 aprilie 2009, 16:35 spunea...

Imi place ca ai inceput sa scrii despre trecutul tau si despre amintiri. Astept sa citesc si alte episoade, ca sa te cunosc mai bine. Cred ca si altii vor acelasi lucru.

Eu, initial eram atras de fete, pana pe la 14 ani, cand am inceput sa ma uit si dupa baieti. Atunci nu realizasem ca e o schimbare, mi se parea ok atata vreme cat ma simteam ok.

Apoi au inceput sa imi vina in minte intrebari si situatii de genul...nu o sa am familie? Nu o sa am copii? Cum o sa se uite familia si rudele la mine daca nu o sa ma casatoresc si nu o sa pot duce neamul mai departe?

Nici acum nu sunt prea linistit oricum...

Cred ca tocilar si fetita am fost si eu, dar in alte sensuri. "Fetita" pentru ca nu injuram si nu injur si nu ma omoram cu fotbalul, cel mult stateam si stau in aparare.

Tocilar...nu chiar. Reuseam sa invat din clasa si imi faceam temele in fuga, motiv pentru care aveam note bune. Si de la mine copiau colegii, mai ales la matematica,romana, engleza si germana.

Odata luasem un patru la chimie, in clasa a 8-a, [cea mai mica nota din gimnaziu] si toata clasa incremenise...Un coleg, care ramasese de doua ori repetent, a inceput sa rada si sa-mi faca semne de "ciu-ciu", la care profa zice: "Dar tu ai deja note, nu-ti mai trec nota asta". Norocul meu a fost ca eram la inceputul catalogului, si la ceilalti colegi a facut la fel, acolo unde se strica media. Celor care le marea media le-a trecut nota.

Sa revenim...Prin clasa a 7-a si a 8-a ma uitam si dupa baieti si dupa fete, si de exemplu ma uitam la meciul de duminica intre militari. [locuiam langa unitatea militara, si muzeul armatei]. Admiram trupurile lor dezbracate pana la brau, alergand dupa minge.

Apoi m-am 'lansat' pe net...initial pe site-uri-fantoma, mi-am facut apoi un alt ID de mess [pe care il am si acum si il folosesc] si am inceput sa cunosc persoane ca mine. Am invatat cum sa citesc persoana din spatele monitorului [laptop-urile si LCD-urile erau rare atunci,doar ce incepeau sa apara in masa] si am invatat ce inseamna apv. Apoi treptat am invatat mai multe si cred ca inca mai am muuulte de invatat.

P.S. Sper ca nu v-am plictisit, asta sunt eu si asa am fost eu, acesta mi-e drumul. Bye.

Pinocchi0 on 23 aprilie 2009, 22:39 spunea...

Mda, cam tot asa. Nu e o placere sa-mi amintesc, dar mi s-a spus si mie "Fetita". Tocilar -- nu aveam nevoie sa tocesc, eram oricum printre primii. Se simte numai diferenta de timp -- povestea mea a fost intr-o perioada cind nu se putea pune problema altfel decit cu familie si copii. Ceea ce s-a si intimplat, pina la un anumit punct.

FLORIN on 24 aprilie 2009, 11:13 spunea...

voi continua sa mai scriu de evolutia mea in perioada urmatoare. ma bucur ca povestiti si voi experientele voastre. ;)

Emy on 24 aprilie 2009, 11:45 spunea...

Pai cum spunea si kiddo... nu cred ca am fost 'fetita', dar nu suportam fotbalul. Defapt nici acum nu-l suport. Eram singurul baiat din clasa care nu juca, care prefera voley-ul cu fetele :-j...
Probabil ca pe la spate tot mi s-a spus 'fetita' sau eu stiu ce...

Cat despre tocilar... in gimnaziu eram al doilea pe clasa, dadeam teme si ajutam in stanga si-n dreapta. Dat fiind ca am ales mate-info, concurenta a fost(este) mare si toata lumea merge la olimpiade si concursuri. Astfel 'tocilarii' nu pot spune despre altii ca sunt 'tocilari', asta daca matematica e un obiect de tocit.

Totusi datorez astea dirigentei mele care a stiut cum sa ne uneasca si sa ,e sprijine, pe care o venerez 8->...

Cam asta e:p...

 

gay in romania Copyright 2009 Reflection Designed by Ipiet Templates Image by Tadpole's Notez