Bine, poate ca multi dintre voi inca sunteti adolescenti ( la propiu sau la figurat).
De unde vine intrebarea asta? Pai, blogul meu se numeste "un adolescent gay se plimba prin Romania". Chestia este ca indiferent cat de mult mi-as dori ( sau nu) sa raman adolescent, varsta incepe sa nu ma mai ajute. Am 19 ani. Teoretic inca mai pot fi numit un adolescent. Practic, toti se asteapta deja sa stea de vorba cu un adult. Bineinteles ca nu e chiar asa, dar se mai intampla. Chipul inca ma mai ajuta sa par un adolescent, ce pana la urma sunt, dar unul care cica e in faza finala de transformare (asta e mai greu de deslusit).
Cat de mult m-am transformat fata de cine eram acum 5 ani? De schimbat m-am schimbat, dar de identificat poate ca este mai greu. Am insa un ajutor ( sau doua) ... cateva caiete pe care obisnuiam sa imi mai astern gandurile ( metaforic sau direct). Ei bine, m-am gandit ca e o idee buna sa crestem impreuna ... sau sa mai facem odata asta daca deja suntem niste adulti, stabiliti la casele noastre. Iar pentru asta, o noua rubrica se deschide " Adolescentul gay".
Nu stiu exact cum va evolua aceasta rubrica. Nu stiu unde va ajunge, dar pleaca de aici. Eu ii urez sa aiba parte de cat mai multe postari. Revin la intrebare ...
Mai stiti cum era cand erati adolescenti?
miercuri, 22 aprilie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii on "Mai stiti cum era cand erati adolescenti?"
Inca sunt adolescent, fiindca indiferent de majoratul abia trecut, eu sunt inca un copil...
Cat despre 'adolescenta' 12-16 ani, nu a fost chiar foarte placuta fiindca am trecut printr-o perioada foarte grea... negarea...
Negam ceea ce sunt, negam atractia mea involuntara fata de baieti... am avut o relatie str8 aproape 2 ani... trebuia sa arat ca sunt normal...
La 16 ani... am acceptat, fiindca ma saturasem sa ies in oras, sa fac sex, sau pur si simplu sa joc teatru cu o persoana fata de care nu simteam nimic... poate doar mila...
Prima relatie (cuplu) cu un baiat a fost la 17 ani, cand mi-am dat seama ca asa e mult mai bine... apoi am iubit, am plans de nervi(ca tot veni vorba de asta)... si iata-ma in prezent... singur si nelinistit :-j
Cam asa arata adolescenta mea, dar ea continua, deci...
Eu nu mai sunt adolescent de multi ani asa ca nici nu mai stiu ce sa zic. A trecut de prea mult timp. Era in anii 90 si eram un naiv ca sa nu zic altceva, ma indragosteam de cine nu trebuia, adica de tipi str8
Eu, teoretic, nu sunt adolescenta (am 26 de ani), dar practic voi pastra mereu in suflet o parte din adolescenta de ieri. Uneori ma comport asa ( adica asa cum eram eu atunci), naiv... alteori simt ca imbatranesc pentru ca ma obosesc anumite copilarii. Totusi pot spune ca am observat ceva uimitor acum vreo 3 ani. Pe vremea mea era o revista numita Salut. Apoi a aparut Bravo. Le citeam pe amandoua cu sufletul la gura. Si deodata, nu stiu cand, am incetat sa le mai citesc. Iar intr-o zi, am "confiscat" unei eleve revista Bravo. Din nostalgie am deschis-o si am ineput sa o ciesc. In momentul acela am realizat ca nu mai aveam ochii unui adolescent. Mi s-a parut groaznic de simpla, puerila, banala. Si am zambit cand mi-am amintit ca aceleasi articole ma incantau acum 10 ani.
Tot legat de revista, dar de Salut (tot un fel de Bravo) apare si o amintire cu prietenul meu transsexual (acum e baiat). Cineva ii facuse o gluma proasta si trimisese o scrisoare la psihologul revistei afirmand acolo detalii despre "ea" pe atunci. Problema e ca aparuse scrisoarea in revista si el a crezut ca eu o trimisesem. Lucrurile s-au calmat apoi cand am inceput sa investigam "cazul"... lucrul asta ne-a apropiat si mai mult (la nivel platonic)...Intr-un fel cineva care a vrut sa faca rau ne-a facut un bine.
sa inteleg ca inca va mai amintiti de adolescenta. ;)) eu cred ca atunci cand vine vorba de adolescenta nici nu ne dam seama cand naivitatea si alte astfel de insusiri sunt depasite. docica dadea exemplu cu bravo. si eu m-am lasat de mult de revista asta (care, pana la urma nici nu mai stiu daca mai e la moda). cand o mai prindeam si o rasfoiam nici mie nu mai mi se parea prea interesanta, dar cand eram la inceputul adolescentei o cumparam in permanenta.
important e ca putem sa pastram cateva lucruri in sufletul nostru, dar asta nu stiu daca tin neaparat de adolescenta cat despre ceea ce suntem noi.;)
emy: prin negare am trecut cu totii. it sucks.;)
cred ca adolescenta e undeva intre 14-18 ani, sper sa nu ma insel.
in prezent am 23 de ani, deci chiar daca luam in considerare varsta de 18 ani, tot vorbim la trecut.
cu toate astea eu am ramas din unele puncte de vedere, un copil. ma uit la desene animate, ma joc pe orice tip de video game (un adevarat viciu inca de la varsta de 4 ani)etc.
ce pot spune in rest, am fost un copil retras care nu prea interactiona cu colegii si nici cu cei de varsta lui. prietenii mei adevarati au fost in numar de doi si au avut cu 4-5 ani mai mult decat mine. cu ei aveam pasiuni comune si puteam discuta lucruri pe care cei de varsta mea nu le-ar fi inteles. niciodata nu m-am identificat cu generatia mea, pornind de la muzica si terminand cu literatura.
in facultate aveam doi prieteni, unul era in intregime un copil iar celalalt sobru si serios. am fost intodeauna fericit la gandul ca am jumatate de la fiecare din ei.
legat de sexualitatea mea, nu cred ca a fost o asa mare drama pentru mine, am acceptat-o ca fiind o parte persoanei mele. au existat gandurile specifice, nu zic nu, dar nu am zabovit mult asupra lor.
am primit aprecieri de la oameni care erau considerati intangibili si asta mi-a dat incredere in fortele mele si mai ales, in ceea ce sunt ca om!
eu am 17 ani si cred ca m-am indragostit de cel mai bun prieten.si sufar mereu:( si el nu stie....desi uneori imi da senzatia ca si el e gay.pffff
any advice?
Trimiteți un comentariu