“Nora” de Henrik Ibsen

În literatura naţională drama de idei îl are ca reprezentant pe Camil Petrescu. Acesta a abordat această temă atât în piesele de teatru cât şi în romanele sale. Invariabil, în opera scriitorului bărbatul este cel frământat, cel ce are „sufletul mărit, căci a văzut idei”. Pe de altă parte femeia nu se bucură de o mare apreciere motiv pentru care Camil are reputaţia unui autor cu înclinaţii misogine.

Astăzi vă prezint o piesă de teatru a celui care este cosiderat părintele dramei de idei. „Nora” sau „Casa cu păpuşi” ne dezvăluie un moment din viaţa unui cuplu, care la prima vedere pare perfect. Diferenţa faţă de opera lui Camil Petrescu constă în faptul că de această dată femeia este cea superioară bărbatului, atât prin mentalitate cât şi prin forţă şi determinare. Însă Nora este prizonieră într-o lume a bărbaţilor. Atunci când va realiza că locul ei nu este acolo, va putea ea să se smulgă din acea închisoare, va putea să îşi creeze lumea ei, bazată pe un cu totul alt set de principii?

În liceu am fost şi am rămas un admirator al operei lui Camil Petrescu. Citind „Nora” nu am fost mai puţin impresionat, deoarece trăim într-o lume în care există în aceeaşi măsură, femei superficiale, barbaţi ignoranţi dar şi femei ori barbaţi cu „cu ochi halucinanţi şi mistuiţi lăuntric.”