Au trecut mai bine de 6 luni de cand m-am intalnit pentru prima data cu Ionutz, de cand formam un cuplu. Au trecut si 3 luni de cand mama mi-a aflat orientarea sexuala, iar zi dupa zi, incep sa imi dau seama ca mama reprezinta exemplu perfect legat de schimbarea mentalitatii. Sa va fac o scurta istorie, sa vedem de unde am plecat si unde am ajuns si poate tragem concluziile impreuna.
Inceput de decembrie - Ii marturisesc mamei mele ca sunt gay. In socul initial a trecut prin diferite faze, s-a ajuns la lacrimi, desi s-a plecat de la sustinere, s-a vorbit despre experiente, de cand, cum, despre regretul ca nu am spus mai devreme pentru a putea schimba ceva, s-a sperat ca se mai poate schimba ceva.
Decembrie - Prima vizita la Ionutz dupa recunoastere. Desi initial se aratase impotriva plecarii mele, mama accepta si chiar pare destul de amiabila.
Sfarsit de decembrie - Mama accepta sa ma lase aproape 10 zile, pe timpul sarbatorilor, la Ionutz.
Inceput de ianuarie - Mama ma intreaba "Ce am de gand sa fac cu viata mea? Am de gand sa fiu homosexual pentru tot restul vietii?". Eu ii raspund ca "da".
Ianuarie - Poate ca luna in care mama a inteles ca homosexualitatea nu este ceva tocmai trecator.
Februarie - 3 saptamani la rand merg la Ionutz, inclusiv de Ziua Indragostitilor. Mama vede fotografia lui Ionutz. Mama imi pune mai multe intrebari legate de Ionutz.
Martie - Ii vorbesc mamei despre Ionutz fara niciun fel de retinere. Nici vorba de a evita sa ii rostesc numele, sa ii aduc la cunostinta vreo intamplare pe care as vrea sa o povestesc, iar mama nu pare deloc afectata ca ii vorbesc despre un baiat, si nu despre o fata. Eu chiar cred ca a inceput sa il simpatizeze pe Ionutz de la distanta.
E adevarat ca totusi nu am mai avut nicio discutie foarte precisa legata de acest subiect. Ar putea insemna o relaxare, dar poate, niciodata sa nu spui nu, ceea ce se intampla ar putea fi numit la fel de usor evitare. Si totusi, ma simt sustinut. Sau cel putin nu am sentimentul ca ar vrea sa ma opreasca din aceasta poveste in niciun moment. Poate ca totusi intalnirea mamei cu Ionutz nu e atat de departe. Voi ce credeti?
marți, 10 martie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
16 comentarii on "Evolutia relatiei cu mama de cand a aflat ca sunt gay"
cu mama te intelegi intotdeauna mai bine decat cu tata, ea te va accepta asa cum esti mereu indiferent de situatie ea te va iubi vesnic, spre deosebire de tata care nu intelege nimic....
P.S. voi doi nu locuiti in acelasi oras??
Oricum, esti bine. La mine e mai greu...si la prietenul meu e mai greu. prietenele noastre sunt asteptate de parinti. Si la mine nu numai parintii, rudele, unchi, matuse, nasi, muuuulta lume asteapta sa vada cine e prietena mea
raducu: pentru a iti raspunde, eu stau in Bucuresti iar Florin in Ploiesti. Chiar daca distanta nu e foarte mare, exista totusi. Momentan asa stau lucrurile, inca... :D
chestiunea asta cu mama e cea care intelege iar tata cel care nu pricepe nimic incepe sa ma puna pe ganduri. eu mereu m-am inteles mai bine cu tata! :)
Tu esti exceptia care intareste regula!!
deci voi nu va vedeti in fiecare zi??? OH boy,,cum rezistati??? as muri :(
cu greu !!! multe ore la telefon si weekenduri (prelungite, cand e posibil) in doi!
E cumplit sa ai o relatie la distanta
Mihai: deocamdata fata de mama aceasta asteptare nu mai exista, dar sora cea mare intreba inca pe mama "Si nu ti-a prezentat-o?". ;))
"Ce ai de gind sa faci cu viata ta, tot homosexual vrei sa ramii?" Geniala intrebare,n-am mai auzit-o pina acum. (N-ar fi mai simplu sa iti spuna ca te iubeste, pur si simplu?)
haha... mama mea era la vreo 500 km departare cand a aflat de mine... si cand ne-am vazut fatza in fatza m-a intrebat de sex, d epozitii, de lubrifiant, chestii :))
...esti un norocos din mai multe puncte de vedere: ca ai o mama care chiar daca no sa te intrebe de pozitii, lubrifiante si atele, te accepta asa cum esti si logic si instinctual simte datoria sa incerce sa te schimbe, dar ezita sa o faca prea direct pt ca te iubeste si crede ca daca asa esti tu bine si fericit, atunci asa sa fii, esti norocos pt ca ai un iubit de ceva timp si cred ca o sa mai dureze, multa bafta; esti un norocos pt ca ai inceput aceasta relatie la distanta si o sa vezi ca pe viitor o sa conteze foarte mult asta, va leaga distanta atat de mult ca atunci cand veti fi zilnic impreuna, no sa va fie greu si no sa va plictisiti...asa suna teoria mea, practica la voi, sper sa iasa bine. si eu am avut relatie la distanta de 2 ani aproape, dar din pacate nu a mai ajuns si la punctu ala de vazut zilnic ca...na fost sa fie. in fine, esti un tip norocos, dar cum norocul il face omu cu mana lui, esti si un tip intelgient, ai o mama pe masura, zi mersi si...traieste viata ca se duce cam repede:P bafta la amandoi!
multumim george.;)
Pai, in legatura cu mama/tata.
Din cate stiu eu mamele accepta mai usor un fiu homosexual in timp ce tatii accepta mai usor o fiica lezbi. E ceva psihologic. :p
Ce pot zice...eu tineam in mine aceasta latura si ma minteam ca nu e asa...asta pana am ajuns pe blogul tau...de atunci am reusit sa aflu multe despre ce inseamna sa fi gay...am avut si cateva aventuri...si pentru prima data am fost apreciat...pentru ceea ce sunt,pt felul meu de a fi,pt felul cum arat...etc...ma bucur ca am citit blogul tau si iti multumesc k m-ai facut sa vad adevarul:sa fi gay nu e ceva anormal...e ceva minunat...va doresc o lunga relatie...pup pe toti...
ohh, uite de ce noi, uram gay-i?n-am nimic impotriva ca sunteti Gay, poate chiar ne bucuam, ca voi daca va cuplati intre voi, ne lasati noua femeile...
DAAAAR, e atat de scarbos sa dai despre relatari din astea...
Daca io as fii gay, mama s-ar omori, dar chestia e ca si io m-as omori daca as afla ca as fii asa...
Chestia e ca a fii homosexual inseamna a suferii de o mutatie genetica, sau a fii bolnav psihic, altfel nu-mi explic...
oricum nu va judec io pe voi, dar cum puteti sa nu iubiti o femeie?
...eu sincer mama a aflat de mine pe la 17 anii,nici acu la 23 de anii nu ma accepta... nu e anomalie numai ne mai judecaty,nu noi vrem sa fim asa,dar nu trebuie sa dam explicatie la nici un heteroii,fiecare avem dreptul sa iubim
uneori este usor, alteori mai greu. maicamea se intelegea foarte bine cu iubitul meu. nu stia k sunt cu el, avea anumite banuieli dar nu era 100% sigura, cand a aflat...vai... imi vorbea de parca nu era maicamea, si sincer sa fiu ma cam distrus aceasta experienta. mai am momente cand imi amintesc ceea ce sa intamplat si nu imi vine sa cred. cat despre iubit... am mai vorbit cu el pe ascuns... dar cred ... e mai complicat la noi dar ideea este ca nea distrus relatia fara sa se gandeasca lasentimentele noastre, fara sa se gandeasca k isi distruge copilul, fara sa se gandeasca la ceea ce gandesc...
Trimiteți un comentariu