Poveste pentru critic

E bun titlu? O sa ma mai gandesc. Ar putea fi mult prea simplu ori prea banal precum titlul ultimei mele povestiri. Ar arata intentiile mele inca de la inceput si ar putea indeparta publicul care ma citeste de obicei, dar in aceeasi masura dedicatia mea catre critic l-ar face sa roseasca, daca bineinteles nu i-ar fi indiferent si m-as insela in privinta legaturii puternice nascute in jurul cuvintelor noastre. Dar de nu, s-ar putea inrosi. Doar gandul la modul in care cartea ii va fi adusa, iar el o va evita doar pentru ca servitorul sa nu aiba parte de imaginea lui sarind pe o carte oarecare, desi stie ca nu este o carte oarecare, si de a afla despre ce e povestea mea ... modul in care se va roti in jurul ei, cantarind fiecare detaliu al copertii in timp ce sperantele ca va fi doar o noua povestioara usor de criticat a caror defecte vor fi atat de vizibile precum fusesera in ultima carte vor creste ... modul in care degetele lui vor incerca sa o deschida cu o atingere usoara, ca a unui fulg, pentru a nu brusca paginile povestii ce urmeaza sa i se prezinte ... modul cum acest prim paragraf ii va crea impulsul de a lasa cartea jos ... toate aceste moduri de a-si incepe lectura ma fac ... Dar sa nu marturisesc. Ma intreb daca am fost destul de manipulator in acest prim paragraf, caci cu tilu inca mai am dubii? Ce spui criticule?

Dar hai sa trec la al doilea paragraf. Sa inteleg ca inca ma citesti? Ma intreb? Nerabdator? ... Ma bucur. Dar hai sa mergem inainte cu povestea, caci daca te-as invita sa ne reintoarcem spre noi, cred ca nu ar fi pe placul tau. Sa vorbim despre ei. Si da, sunt de acord sa incepem cu el ... cu personajul principal. Dumnezeu stie cat imi doresc sa il construiec cum trebuie pe acest prim personaj principal. Ca sa fiu clar de la inceput, e unul din personajele principale, dar primul este mai important cu putin ori ar trebui sa fie. Sa iti spun de ce vreau ca el sa fie descoperit cum trebuie?, fiindca de nu ar insemna ca toata povestea asta nu ar mai avea sens, semnifica faptul ca eu sunt un scriitor de mana a doua si mai ales un om ce nu numai ca nu are talentul de a scrie, dar mai ales un ins care nu are calitatea de a descoperi lumea ... personajele. Vreau sa zic persoanele pe care urmeaza sa le transform in personaje. El se numeste C. De ce i-am dat numele de "C"? Adevarul este ca indiferent de am reusit sa descopar persoana dupa care acest personaj de carte va fi scris, am siguranta ca de voi folosi alt nume decat cel al persoanei din viata reala poveste are de pierdut. Insa, nu pot nici sa public numele persoanei in cauza, fiindca ar insemna sa fiu formatorul urmatoarei mari barfe din societatea asta in care ne tot invartim si apoi de nu voi reusi sa transpun acest personaj, de nu reusesc sa iau din calitatile, dar si defectele persoanei in cauza, si sa le transpun in personaj astfel incat C. sa nu fie o problema, nu cred ca ma face un scriitor mai bun. Nu stiu de iti va place sau nu asta, dar o zic inca de la inceput ca sa clar : ESTE HOMOSEXUAL. Poate ca totusi daca nu ti-a placut, voi recupera pe parcurs ... bineinteles daca mai ai rabdarea de a citi acesta carte care este foarte posibil ca pana acum sa ti se para destul de insignifianta. Acest homosexual C. are pe undeva pe la 33 de ani. Este un om binerealizat, ale carui pareri sunt ascultate de oamenii in jurul carora se invarte. Pana si eu, care nu prea ascult de oamenii care par peste masura de inteligenti si care bineinteles arata asta fara vreun pic de modestie, il ascult si ... bineinteles, fara ca el sa aiba la cunostinta, le pun in aplicare. De exemplu, foarte de curand a recomandat un vernisaj foarte interesant. Inca imi mai amintesc de o mata, care as fi vrut sa o vad in viata reala, si care e a lui, dar niciodata nu am calcat in locuinta lui. Nu sunt deranjat de asta. Este un cerc inchis. Trebuie sa fii prieten cu unul din domnii din acest cerc inchis, ori cu sotiile respectabile ale lor, pentru a avea acces la a vizualiza animalul lui de casa de aproape. Nu stiu de regret sau nu, dar hai sa nu ma implic pe mine emotional in aceasta povestire si nici sa nu fiu prea moral, dandu-ti detalii despre ce anume inseamna de fapt acest cerc inchis, caci si asa ... toata presa stie deja ca nu sunt tocmai persoana a carui moralitate nu se discuta. Aruncand o privire la observatiile tale, am observat ca din nou am folosit "bineinteles" in text, dar vreau sa stii ca este doar defectul meu de scriitor si ca nu am facut asta din propie initiativa, pentru a-ti ingreuna citirea acestei povesti. Sper sa ma iei ierti. O sa trec la paragraful trei.

Pentru a nu spune paragraful trei, voi spune ca acest nou paragraf nu va include povestirea celui de-al doilea personaj ori nu il va dezvolta pe primul. Pana la urma, calitatile precum si substantivul antonim al calitatilor lui ar putea reiesi mult mai bine din actiunea povestii. ( De mentionat ca aici nu am stiut unde se pun sau nu virgule. Cred ca mi s-a mai intamplat asta de cateva ori de-a lungul primelor doua paragrafe si sunt sigur ca se va intampla sa le mai gresesc din punct de vedere ortografic si la sfarsit. Inca nu m-am hotarat daca povestea va avea parte de recorectare, fiindca ma gandesc ca daca nu am reusit sa spun ceea ce imi doream sa spun arata din nou defectul meu de scriitor, iar sa pun propozitii si fraza intre idei cred ca ar putea la citire sa ingreuneze si mai mult citirea povestii. Apoi, ar putea deveni mult prea lunga si indiferent de subiect, o povestire mult prea lunga facuta de un amator ca mine are toate sansele sa nu fie citita pana la capat si astfel as putea pierde si putinele aprecieri pe care le primesc privind mesajul transmis de povestile mele. Iar asta e categoric ceva ce nu vreau, caci in momentul in care ma apuc sa scriu o poveste pentru mine mesajul care va reiesi din ea este cel mai important lucru care ma indeamna sa continui povestea. Bineinteles ca nu am pretentia ca povestea mea va schimba vieti, cum probabil nu s-a intamplat mai ales pentru ca povestile mele nu sunt bineconstruite din punct de edere al artificiilor de limbaj, al modului cum aleg sa scriu povestea, de modul in care se intampla actiunile. Ca sa nu ma lungesc, o sa evit sa mai spun despre modul de prezentare al personajelor si ale altor astfel de nimicuri si o sa spun ca de vina pentru faptul ca povestea mea nu a schimbat nicio viata pana acum este faptul ca inca nu scriu destul de bine ca astfel de lucruri sa se intample. Trebuie neaparat sa inchid paranteza, asa ca acesta este urmatorul pas. Bineinteles mai este si punctul). Acum ca am spus ca acest paragraf (al treilea, nu au fost mai multe pana acum) nu se va ocupa de lucrurile de mai sus, iti spun de ce anume se va ocupa. De micile interactiuni ( sau cel putin de una) dintre personajul C. si cel de-al doilea personaj despre care voi spune mai tarziu. Nu am avut niciodata probleme cu homosexualii, caci doar fac parte dintre ei, dar acest C. este un homosexual de neinteles care te scoate din minti si care e rau daca il scoti din minti. Obisnuieste sa cantareasca fiecare detaliu la persoanele fata de care are o aversiune provenita din anumite nimicuri, iar in momentul in care o persoana intra pe acesta lista a lui, gasirea detaliului nu este un lucru prea greu pentru el. SI atunci sa vezi. Cum a ajuns pe lista neagra acest al doilea personaj? S-a intamplat la opera. De fapt s-a intamplat la un teatru amarat pe care ciudat ambele persoanje, desi C. stim ca este mandru si nu accepta invitatiile oricarui director de teatru, opera sau editura, se gaseau la premiera acestei povesti de teatru. Povestea de teatru surprindea . De fapt ... Conteaza si ce surprindea ( stiu ca existau termeni precum arata, urmarea, dar din nu stiu ce anume motiv am preferat surprindea.), dar inainte vreau sa iti spun ce a surprins acest al doilea personaj, inca neintrodus, la C. O lacrima pe obraz la sfarsitul piesei, lucru care bineinteles ( stiu, nu trebuia, dar folosirea termenului este facuta pentru a arata curajul acestui personaj de a-si urma impulsurile sau cel putin asta se doreste) l-a intrigat pe S. ( nu ii folosesc numele real, nu pentru ca nu se stie si nu se vorbeste despre homosexualitatea acestei persoane publice, ci pentru ca datorita atentiei care i se acorda acestei persoane de catre presa cu siguranta marea barfa s-ar porni oricum) si l-a facut sa intre in vorba cu el la iesirea din teatru. O sa raman la teatru. In final nu cred ca este un detaliu atat de puternic incat sa fie inlocuit cu opera, caci ambele pot duce sentimentul uman pe culmi neatinse. Asta s-a intamplat si in cazul lui C. in acea seara. Cum deja paragraful a devenit neincapator, am speranta ca voi reusi, precum un scriitor reusit ce incerc sa devin in viitor, sa redau subiectul piesei de teatru adaugand anumite replici care nu s-au spus intre cele doua persoane in conversatie ce va reprezenta paragraful urmator.

Dialogul:
- Reusita piesa sau cel putin mie mi s-a parut reusita. Dumneavoastra?
- Daca m-as opri sa analizez aceasta piesa de teatru jucata in aceasta paragina probabil ca nimeni nu mai mi-ar asculta sfaturile. Opiniile mele ar deveni nule.
- Si totusi ati aparut in aceasta paragina? Trebuie sa spun ca eu sunt printre cei mai surprinsi ca v-ati facut aparitia aici.
- Surprins? Nu cred ca ai de ce sa fii. Dar bineinteles, exista o explicatie pentru prezenta mea in aceasta seara in aceasta paragina. Lumea vorbeste despre talentul cuiva, despre povestea spusa de altcineva si chiar daca ei nu stiu despre ce este vorba tot vorbesc. Sunt teatrele centrale, acolo unde actorii nu sunt atat de penibili precum cele din teatrele mici si unde regizorii nu alearga dupa tarfe amatoare si homosexuali asumati, ci dupa tarfe imbracate precum mari doamne si homosexuali casatoriti cu copii acasa pusi in centrul tuturor discutiilor despre educatie si cultura, despre modul cum sunt educati intr-un mod extravagant, liberal, desi adevarul e ca multi nu au habar care este definitia liberalismului.
- Eu insusi am fost aratat cu degetul ca nu stiu aceasta definitie. ( S. vru sa povesteasca mai departe, dar C. isi arata dezinteresul oprind povestirea.)
- Sunt convins ca stii ce inseamna si ca probabil ca si pui in aplicare definitia foarte bine in viata personala. Dar lasa-ma sa-mi termin idea.
- Va rog...
- Ideea este ca unele din aceste tarfe amatoare vor fi maine tarfe de mana intai. Trebuie sa le cunosti de pe acum, ca maine ele sa isi deschida zambetul fals cand te zaresc la bratul amantului sponsor. E o treaba care se stie.
- Dar trebuie sa recunoasteti talentul si neconventionalismul genial as putea spune al acestor opere.
- Neconventionalism genial? Neconventionalismul e neconventionalism. De ce e genial? E neconventional ca sunt doi barbati aceea care sunt personajele principale in aceasta opera. E neconventional sarutul dintre ei pe scena. E neconventional nudul de pe scena. Dar ce este asa genial? In final, nici nu mai stiu cat de neconventional sau conventional este.
- Dar mi s-a parut ca ati fost emotionat de aceasta opera... ( S. astepta ca si C. sa isi spuna povestea, fiindca C. este o persoana care are darul vorbitului si care nu are vreun conventionalism de modestie in a-l folosi). ( Iata partea care nu a existat de fapt in conversatie: ... cel putin asa am crezut la finalul operei cand A. isi saruta iubitul ucis de propiul tata. Si cand te gandesti ca toate astea cand acestia de abia renuntasera la conventionalismul societatii, renuntand la sotiile lor.) Iar daca ati fost emotionat la final, nu pot exista decat doua motive. Opera ori a fost emotionanta prin puterea pe care a emanat-o, ori a surprins un sentiment, un fapt intamplat in viata dumneavoastra. (C. ramase un moment pe loc, uimit de cuvintele lui S. dupa care incercand sa repare greseala facuta reporni la drum fara sa tradeze vreun anume sentiment, care ma gandesc ca aparuse oricum, dar S. nu putu sa il recunoasca, sa fie sigur pe vreunul, fie ca acesta era de fericire, de tristete, de teama ori de ori altceva. Ma gandesc ca tocmai asa faceti si dumneavoastra domnule critic, nu lasati sa se vada vreun sentiment cand cititi o carte. Indiferent de care este. Intotdeauna daca finalul oricarei carti ajunge sa ma emotioneze eu cred ca acea carte este una buna si va voi spune si de ce anume. Daca am ajuns pana la sfarsit si nu am renuntat la ea, chiar daca pe parcurs se poate sa fi fost un pic cam greuta, poate chiar mai mult, iar la final a reusit sa ma emotioneze, sa imi creeze acel sentiment ca stiu despre ce e vorba ori sa ma impresioneze finalul original, atunci cred ca este o carte buna, indiferent de ce un critic are sa spuna despre acea carte, indiferent daca defectele pe care el pretinde ca le-a observat, invocand de cele mai multe ori falsa impresie ca numai el ar fi putut sa gaseasca acele greseli sau cel putin sa le redea, sunt recunoscute si de catre mine. Cartea este una buna si a meritat sa o citesc. C. tocmai asta incerca sa ii ascunda lui S., dar bineinteles ca nu i-a reusit - am zis bineinteles pentru a i se arata superioritatea vizibila a lui S. fata de C.-. Acum mai fac o paranteza ( Asta e impresia pe care de multe ori observatiile dumneavoastra mi-o creeaza. Poate ca la un moment dat, veti putea sa imi oferiti si raspunsul. " Va temeti ca aceasta carte va va impresiona?") si acum inchid si cealalta paranteza.)
- Va invit in camera mea de hotel.
- Camera de hotel?
- Da. Cred ca o asemenea discutie merita incheiata acolo. ( Am deschis din nou paranteza pentru a imi cere scuze daca aceasta replica nu va para credibila, daca intreaga situatie nu va pare credibila. Nu este doar dorinta scriitorului, nu e doar dorinta mea, e un lucru care s-a intamplat si a trebuit sa o las astfel chiar daca vi s-ar putea parea mai mult o intorsatura care probabil in viata reala nu s-ar fi intamplat. Fiindca si eu as crede la fel. De cele mai multe ori, persoanele precum C. daca ar fi facut stangacia de a se opri tocmai cand un anume S. ii spunea ce ii spunea, se scuza, ii promitea ca discutia avea sa isi gaseasca o anume concluzie cu o alta anume ocazie si ar fi disparut zile, poate ani, ori indiferent daca a disparut sau nu, concluzia din camera de hotel nu ar fi existat ori orice altfel de concluzie care sa fii avut esenta adevarului. Dar aceasta intamplare s-a produs in realitate si trebuie sa o reproduc intocmai. Poate ca insusi faptul ca incerc s-o reproduc va fi o alta critica adusa calitatilor mele de scriitor, dar scriu astfel pentru ca nu cred sa am talentul de a scrie o opera a carei grandoare sa o faca iubita de public, alegand varianta in care consider ca exista posibilitatea ca si alti cititori sa fii avut un astfel de dialog.)

Am impresia ca daca voi merge mai departe in a povesti ceea ce s-a intamplat in acea camera de hotel, pentru ca trebuie sa spun ce S. a acceptat invitatia facuta de C. ar fi o capcana in a desconsidera cartea, asa ca o sa iti spun cateva lucruri despre S., fara sa imi dau seama daca aceste cateva randuri din acest al cincilea paragraf vor adauga povestii un plus de poveste sau doar un paragraf in care sper ca voi putea sa alimentez asteptarea cititorului. Astfel, adevarul este ca lui S. C. nu ii era tocmai indiferent. Il vazuse la mari intalniri, ii descoperise gesturile, dar parerea lui C. despre S. nu era tocmai secreta. Stia ca il desconsidera sau cel putin stia ca desconsidera ceea ce realizeaza el, iar pentru S. asta inseamna ca il desconsidera pe el ca persoana, fiindca actiunile sale erau urmarile calitatilor si defectelor pe care le detinea, dar cu toate astea se simtea atras de privirea lui rece. De multe ori vruse sa intre in vorba cu el, de cateva ori si reusise, dar conversatia ramanea rece si distanta, chiar daca de multe ori era insotita de o parca prea vizibila relaxare a limbajului. Intr-o perioada chiar devenise obsedat de acest C. care ii arata disgratia, iar podul de la curiozitate la obsesie parea ca fusese trecut. Desigur, obsesia ar fi putut fi inlocuita cu iubire neimpartasita. O iubire neimpartasita de multe ori este considerata obsesie de cei din jur, tot secretul este ca aceasta obsesie sa fie fardata cu imaginea unui conflict de idei, caci daca nu, imaginea ta in ochii societatii nu poate decat sa aiba de pierdut, fapt care intr-un final l-a facut pe S. sa se retraga din acest presupus conflict intelectual, ce acum putea avea ocazia sa il dezvolte si sa si il rezolve.

Paragraful 6: Ma gandesc ca paragraful anterior ar putea parea un pic prea scurt si ca personajul a ramas un pic in ceata. Sper insa ca nu s-a intamplat astfel si ca vei intelege pana la final sentimentul numit de mine obsesie. Ramane alegerea fiecaruia cum vrea sa il numeasca. Nici eu nu stiu cum inca il voi numi sau daca il voi numi intr-un anume fel. Mai bine, te invit in camera hotelului, caci stim noi ... C. l-a invitat in acea camera de hotel. Poate daca ar fi ales alt loc, ar fi fost mai multe de povestit, dar stim cum e o camera de hotel. E banala si nu are cum altfel sa fie. Asa e in realitate. Cel putin camerele de hotel obisnuite, caci nu vorbim nici despre o camera de hotel pe care si-o aleg doi proaspat casatoriti, foarte usor putem sa ii numim si instariti, cand fac voiajul de luna de miere, dar nu povestesc aici nici despre o camera a unui hotel in paragina, in care trecatorii prin oras cauta sa isi gaseasca adapost pana la plecarea de a doua zi. Era o camera de hotel normala, cu cearsafuri albe, draperii curate, aranjate frumos. C. il invita pe S. sa intre primul in camera, aratandu-i prin acest gest un anume respect si in acelasi timp dorinta de control a lucrurilor in permanenta. Nu cred ca te va uimi ce s-a intamplat in acea camera de hotel. Dar pentru a nu exista nelamuriri, voi incerca sa imi folosesc talentul in a descrie ora de amor petrecuta intre cei doi barbati. C. a controlat intregul act sexual, iar S. nu a avut nicio obiectie in a se lasa controlat. Precum tu atingi foaia de la carte uneori usor pentru a nu o mototoli, alteori rapid pentru a afla cum se continua fraza la intorsatura de pagina, asta bineinteles daca acesta carte e una buna, care sa iti provoaca astfel de emotii, astfel il atingea si C. pe S., aratandu-i dorinta existenta in el de a il face al lui, aprecierea momentului de a-i putea atinge frumusetea, dar si nerabdarea de a simti reactia zgomotoasa a lui. C. era al lui S., S. era al lui C. Un astfel de moment stim insa cu totii ca trece, iar de multe ori realitatea incepe sa te inconjoare din toate partile, facandu-te sa uiti de persoana care tocmai ti-a daruit un moment intr-o viata si care ti-ar mai putea oferi si altele daca i-ai acorda atentia, protectia si nu ai incerca sa te protejezi pe tine. Sa fii homosexual, indiferent ce declara unii si altii, e greu, dar nu mai greu decat sa fii oricare alt om din Univers. Umanitatea este insusirea pe care o ai, pe care alegi sa o urmezi sau nu, indiferent daca esti homosexual sau nu. Stii, criticule ce vreau sa spun. Stim cum ai ales sa fii cand imi critici povestea. Dar, poate ca ...

Ultimul paragraf. Finalul. Acum as putea realiza un final bun, dar in acelasi timp patetic, invechit. Nu fac altceva decat sa iti folosesc propiile cuvinte. Finalul acestei povesti insa, il stie doar o persoana, criticule. O sa fac o lamurire pentru cititori, pana voi citi parerea ta despre aceasta poveste neinsemnata.

C.- criticul
S.- scriitorul