Primul fulg de nea

Primul fulg de nea

Cred ca fiecare asteapta luna decembrie din considerente diferite. El nu avea niciun motiv. Sau cel putin asa credea el. Se transformase in "omul care ura Craciunul". Nu se lasa impresionat de nicio luminita. Comercializarea lui era punctul slab in care dadea, nu ca ar fi apreciat mai mult sarbatoarea in sine. Gasirea masinii inghetate in gramada de zapada reprezenta un alt motiv. Dar de fapt, era multumit ca nu ajungea mult prea devreme la servici pentru a da de aceeasi colegi zambitori, dar falsi, si ca nu statea mai mult intre aceeasi patru pereti frumos decorati, dar atat de stati. Il scotea din rutina sa si cu toate astea el se dovedea ipocrit.

Din nou decembrie venea, gasindu-l acum la fel de ipocrit(ranit). Frigul aparea si disparea. Fulgii nu veneau. Masina nu era inghetata si nici blocata. Asta nu il ajuta prea mult. In schimb reducerile incepusera, lumea isi facea planuri peste planuri, avea de ce se lua, cel putin in sinea sa. Se linistea tratand superficial lucrurile din jurul sau si oferind intregului peisaj insusirea falsitatii. Dar el era cel singur. El cobora acum din masina privind spre lumina stinsa de la apartamentul sau, la copiii ce zambeau din departare, neintelegand de ce il urmaresc pe el. Pasind un pas, el aluneca si observand rasetele copiilor intelesese, si atunci se vazu pe jos inconstient.

Astfel porni in calatorie si redeveni brusc Andrei de 11 ani. Acel Andrei care nu mai credea in existenta lui Mos Craciun, dar care nu se lasa impiedicat de acest inconvenient pentru a ornamenta bradul, pentru a pune steaua in varful lui, pentru a se piti si incerca sa afle ce cadou de la Mos a ajuns in geanta mamei si pentru a se bucura de zambetul parintilor in dimineata de 25. Si isi aminti de o dimineata de 25 in care prietenul sau de langa il vizita cu cadoul ajuns la el. Avea sa fie pentru prima data cand cadoul din mana vecinului palea in comparatie cu interesul pe care propiul amic il provoca.

30 de ani mai tarziu, se afla la geamul acelorlasi patru pereti, privind spre cerul care nu dadea niciun fulg. De dincolo de el, se auzea vecinul si familia acestuia sarbatorind Craciunul. An de an vecinul ce ii atrasese atentia acum mai bine de un sfert de secol, il invita sa sarbatoreasca cu familia sa, dar Andrei il refuza. Acum se simtea batran, desi nu era cazul. Era insa obosit(ranit). Privind spre cerul gol isi aminti de cerul din care picau zeci de fulgi de zapada in acea dimineata de 25 de acum 25 de ani. A crezut ca e momentul, dar nu a spus. Doua zile mai tarziu nu avea sa le mai poata spune.

10 ani mai tarziu se ridica incet, privind la copiii din departare. Vru sa strige la ei, dar aluneca din nou, oferindu-le acestora un nou prilej de a rade. Atunci, incepu sa rada si el. Si atunci, cineva se oferi sa il ajute. Atunci isi aminti, ca in vis il refuzase. Stia ca un minut mai tarziu nu va mai putea sa faca asta. Ii intinsese mana, si incercand sa se ridice, il adusese langa el si pe cel ce se oferi sa il "salveze". Pe muzica rasetelor copiilor, cei doi incepura sa rada si ei zgomotos. Si atunci din cer aparu primul fulg de nea ce ateriza pe chipul necunoscutului. Andrei zambind, bucurandu-se din nou de micul cadou din cer.

Pana sa se ridice, copiii disparusera de acolo. Andrei intinsese mana si se prezenta.
- Eu sunt Razvan, adauga necunoscutul.
- Multumesc Razvan pentru ajutorul acordat...
- ...neacordat, intrerupt de Razvan. Dar daca vei avea nevoie de un altul, zambind.
- Cine stie? zambi Andrei. Fulgii coborau si se lasau pe umerii lor, in timp ce se desparteau.

In ajun de Craciun, se auzi suneria. Si deschizand usa, Andrei il descoperi pe Razvan si nu pe vechiul vecin. Cei doi se uitara uimiti unul la celalalt.
- Vroiam sa ma prezint, dar cred ca ma cunosti deja. Eu sunt noul tau vecin... de deasupra.
- Deci, te-ai mutat aici?, vrand sa afle mai multe.
- Nu stiu cat de mare bucurie va fi maine pentru tine, dar... daca tot tu m-ai convins.
- Eu??? zambind larg.
- Pai vecinii conteaza.
- Cred ca eram doar intr-o stare mai buna decat de obicei. Copiii au fost de vina.
- Care copii?
- Copiii... dupa care Andrei ramase pe ganduri.
- In fine, vroiam sa iti spun ca maine s-ar putea sa fie putin mai multa lume sus si sa iti spun ca voi face tot posibilul ca sa nu deranjez.
- Sigur ca nu, Andrei inca gandindu-se la copii.
- Multumesc, dupa care vru sa plece, dar se intorsese din drum. Stii, daca ai vrea, ai putea veni.
Atunci, Andrei descoperi in privirea lui, stralucirea pe care a intalnit-o pentru prima data pentru celalalt vecin si o urma.
- Sarbatori fericite. Te astept maine.
- Sarbatori fericite.

Cred ca fiecare asteapta luna decembrie din diferite motive. Pentru un fulg de nea, pentru cadoul de sub brad, pentru ridicarea bradului, pentru un ultim fulg de nea, pentru o luminita. Andrei aparent nu avea niciun motiv, dar poate astepta niste ingeri.

Sarbatori fericite.