Nu m-am mai gandit de mult la tine, ai disparut aproape si conceptual pentru mine!Acum mult timp in urma ti-am aruncat o ultima privire si nu credeam ca ma voi mai gandi serios la tine...
Dar iata ca a aparut el si unele lucruri se schimba. Eram aproape de a ne termina o lunga plimbare intr-o seara de septembrie, ne pregateam sa iesim din parc si sa ne indreptam spre casa. Atunci l-am tras usor aproape de mine si am vrut sa il sarut din nou.’’Aici langa biserica…’’am auzit vocea lui usor incurcata insa urmata imediat de buzele lui moi si dulci.Apoi am iesit din parc, ne tineam mainile imbratisate asa cum facusem in toata plimbarea din acea seara ‘’oare ce crede despre noi?’’ dar apoi stropi izolati de ploaie ii distrag atentia, il privesc amuzat cum cauta spre cer sa vada daca vor urma si altii, il strang in brate si inaintam in noapte nepasatori de evolutia vremii.
Insa gandul nu m-a parasit si a revenit in aceasta dimineata: Desigur daca esti acolo, mai general, mai cuprinzator decat te arata dogmaticii, asa cum as fi fost dispus sa te accept, atunci cu siguranta ne poti vedea oricand… nu trebuie sa fim langa o biserica.Daca ai fi liber de lanturile ingraditoare ale religiilor, daca ai fi asa cum a spus Constantin ‘’un singur Dumnezeu’’ sunt sigur ca nu ne-ai blama asa cum o fac ei…cei numiti ’’intermediarii’’ tai.Nu avem nevoie de ei!
Biserica ta…cat de dezamagit trebuie sa fi de ea…de decadenta ei, chiar de ura si cruzimea ei, cei arsi pe rug de Sfanta Inchizitie, copiii tineri considerati prea puri pentru a fi ucisi au cazut fara avea macar o sansa in fata musulmanilor!E adevarat ‘’cine te poate face sa crezi absurditati, te poate face sa comiti atrocitati!’’ Le-ai lasat liberul arbitru iar ei il folosesc fara a-l intelege!
Stii ca eu nu te-as numi nici Dumnezeu nici Alah…dar daca e sa ma adresez tie Divinitate as vrea sa te intreb: Oare nu suntem tot creatia ta? Oare nu ne iubesti la fel? Nu cred ca poti fi suparat pe afectiunea pe care i-o port LUI doar pentru ca nu o port EI.Nu fi serios, nu fi atat de sever…pe mine nu ma vei induce in eroare stiu ca iubesti iubirea…stiu ca daca e un raspuns in spatele norilor…daca te ingrijesti de lumea asta de multe ori cuprinsa de anarhie…atunci stiu ca ne iubesti si pe NOI…pentru ca stii, suntem fericiti impreuna!
vineri, 26 septembrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii on "Reintalnirea"
Trimiteți un comentariu