Interviu cu un bărbat travestit

C.R. este un bărbat de 60 de ani, care locuieşte în România şi care se travesteşte. A trecut prin comunism, peste comunism şi a ajuns la această vârstă într-o Românie în care comunitatea gay îl discriminează. Despre viaţa în comunism, dar şi după 1989 a lui C.R., dar şi despre România de azi în interviul de mai jos.

Când ai descoperit că îţi place să te travesteşti?
C.R.:Eram la şcoală în clasa a doua. Aveam 8 ani şi de atunci mă pudram cu foiţe de pudră chinezească, îmi dădeam cu hârtie creponată în obraji şi îmi puneam băsmăluţele mamii pe cap.

Părinţii tăi cum au aflat şi cum au reacţionat?
C.R.:Părinţii mă vedeau că mă comport ca o fetiţă, dar erau aşa de buni şi sensibili că nu mi-au reporşat niciodată. Din păcate mama a decedat la 48 de ani şi tatăl la fel. Nu au avut timp de mine fiindcă erau foarte bolnavi şi obosiţi.

Cum ai descrie adolescenţa ta?
C.R.:Frumoasă. Am fost bine crescut, educat şi arătam foarte bine. Mi-am completat studiile. Am avut un servici, dar şi foarte multe probleme pe motivul că eram gay. Nu era nevoie să mă travestesc. Arătam ca o fată.

Au existat şi aspecte negative tocmai pentru că semănai foarte mult cu fetele?
C.R.:Sigur. Am fost tot timpul în atenţia lui C., şeful serviciului român de moravuri.

Cum a fost viaţa ca bărbat travestit înainte de 1989?
C.R.Grea. Nu se putea ieşi pe stradă sau în alte locuri. O făceam numai în casă, altfel riscam închisoarea. Printre noi mai existau şi celebrele C.H. şi R., care colaborau cu ei şi în schimbul libertăţii lor, eram noi turnaţi şi arestaţi.

Ai fost vreodată arestat? Dar condamnat?
C.R.:Am fost reţinută la poliţie, la moravuri, dar am avut tot timpul norocul să nu fiu închisă datorită relaţiilor pe care le aveam la timpul acela. Oricum, dosar, poze şi declaraţii au existat.

Ce a însemnat pentru tine căderea comunismului?
C.R.:O speranţă a libertăţii, dar m-am înşelat.

Cum a fost după 1989?
C.R.:Imediat am plecat în Germania, unde am stat 3 ani, după care am fost expulzat cu acordul de readmisie. A fost şi atunci un abuz, după care am rămas aici, dar cu părere de rău. Nu mă simt în siguranţă şi nu simt civilizaţia de afară.

Pe ce motiv ai fost expulzat din Germania?
C.R.:S-a semnat un acord de readmisie, în urma căruia s-au făcut expulzări forţate.

Unde s-au simţit schimbările faţă de perioada dinainte de 1989?
C.R.:Nu am simţit nicio schimbare cu adevărat.

Ce ai fi vrut să se întâmple şi nu s-a întâmplat?
C.R.:Să fie înţeleasă democraţia.

Cum văd românii bărbaşii travestiţi?
C.R.:Din propia experienţă, nu suntem bine văzuţi de toţi. Excepţie fac foarte puţini oameni. Suntem marginalizaţi chiar şi de gay-i.

În ce fel te simţi marginalizat de gay-i?
C.R.Nu sunt apropiaţi de noi. Le este ruşine cu noi.

Te-ai simţit discriminat pentru că te travesteşti?
C.R.:Nu am luat în considerare şi nu mă interesează părerile nimănui. Trăiesc aşa cum îmi dictează inima.

Ce părere ai despre Naomi? Crezi că este un exemplu bun pentru travestiţii români?
C.R.:Am o părere bună. Luptă singură pentru tranformare. E singura din România care a avut curajul să apară în mass media şi să susţină toate categoriile. E bună, nu bârfeşte şi iubeşte cu adevărat comunitatea lgbt.

Cunoşti travestiţi tineri? Ce diferenţe există între tine şi ei? Au mai multe şanse? Suferă mai puţin? Există mai puţine abuzuri?
C.R.:Cunosc câţiva de pe site-uri, dar toţi se feresc. Vor să apară ca travestiţi, dar se tem de oamenii din jur, de familie. Mulţi sunt încă întreţinuţi de familie. Sunt de înţeles.

Un mesaj de încheiere?
C.R.:Să îşi asume identitate fiecare, să nu le fie ruşine de ei şi nici teamă de cei din jur pentru că ăsta le e destinul şi soarta.