„Viaţa pe un pereon”- de Octavian Paler

Am ajuns şi la ultima postare a acestei rubrici, cel puţin în această formă. Înainte de a vă prezenta cartea de azi aş vrea să mulţumesc celor care au comentat articolele postate antrrior!

Cartea am primit-o cadou de la Florin şi trebuie să spun că a fost inspirat în alegerea făcută. Viaţa nostră se poate compara, cred eu, cu aşteptarea pe un peron. Viaţa este un tranzit permanent, ea ne duce de la o gară la alta fără să îi pese prea mult de pasagerii ei. Din acest punct de vedere consider că autorul a ales perfect titlul lucrării sale.

Personajul prin care ni se adresează autorul ne vorbeşte direct, ne spune povestea vieţii sale etapă cu etapă. Ne descrie energia de neoprit de care dăm dovadă atunci când descoperim o nouă pasiune şi cum toată forţa noastră interioară se concentreaza asupra acestui unic lucru, care din acel moment şi pentru o perioadă mai mică sau mai mare, ne va acapara întreaga atenţie. E greu să nu te regăseşti printre aceste rânduri ştiind bine cum şi în viaţa ta au existat astfel de momente.

Ulterior sriitorul, pentru a-şi transmite mesajul apelează la un simbolism violent care te face să te cutremuri prin autenticitatea sa. Printre filozofări despre religie, om şi societate apare numele ei, cea pe care autorul o aşteaptă pe acel peron. Iniţial aşteptaseră împreună, îşi împărţiseră singurătatea cu o complicitate oarecum stranie. Însă el greşise iar acum aştepta singur reântoarcerea ei.

Ce final va avea această aşteptare învăluită în meditaţii şi, de ce nu, în regrete? Sau mai bine spus, va avea ea un final?

Un ultim gând pentru cei ce au citit până acum, nu uitaţi că uneori merită să lăsăm mouseul ori telecomanda din mâna pentru a deschide o carte!