Tocmai am vazut zilele astea ‘Twilight’. Apoi am vazut ca s-a lansat si a treia carte din serie si in Romania intr-un mod cum mai vezi decat pe la Harry Potter. Ce pot spune? Pe mine nu ma da pe spate, dar dragut filmul. Robert Pattison, insa … exista sperante.
Dar nu intr-una din cele 3 continuari la ‘Amurg’, ci in viitorul film al sau, intitulat ‘Little Ashes’, unde tanarul actor il va interpreta pe nimeni altul decat Salvador Dali, care daca nu stiati era gay.
Ce spune el despre noul sau rol. Pai, daca luam cateva portiuni din interviul pentru GQ iata ce aflam:
“Credeam ca nu voi mai primi niciodata un rol. Asa ca mi-am spus ‘De ce sa nu incerc ceva mai ciudat?’. Erau toate scenele astea de sex gay. Si eu, care nu am mai filmat o scena de sex nici cu o fata in intreaga mea cariera acum … iata-ma aici, cu Javier, care il interpreteaza pe Lorca, facand o scena extrema de sex, in care am o cadere nervoasa. Si fiindca amandoi suntem heterosexuali, ce faceam noi arata cam ridicol.”
“Din multe puncte de vedere, am trecut peste bariere intr-un mod confortabil in legatura cu scenele nud.”
“Niciodata nu am mai avut un rol atat de greu.”
Mai jos aveti si trailer-ul la Little Ashes. Interesant?
miercuri, 18 martie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii on "Robert Pattinson din Twilight ( Amurg ) rol gay in ‘ Little Ashes ’"
Din entuziasm exagerezi uneori... pe langa heterosexuali si homosexuali exista si bisexuali! Sincer iti spun ca nu stiam ca Dali sa fi avut si pasiuni pentru barbati. Imi place pictura, iar dintre curente, prefer expresionismul. Am citit cateva lucruri despre S. Dali (din pacate nu am citit cartea Viata secreta a lui Salvador Dali, despre care am auzit ca este superba), dar nicaieri nu am gasit aplecarea lui catre homosexualitate. Totusi te cred pentru ca fara foc nu iese fum, astfel filmul nu ar fi fost produs asa daca era doar o minciuna. Cu toate acestea este foarte cunoscut faptul ca Dali facuse o obsesie pentru Gala, sotia lui. O iubea atat de pasional incat nu poti afirma: Dali a fost homosexual! La cat de excentric a fost se prea poate sa fi avut legaturi cu barbati... dar homosexual nu a fost. E ca si cum ai spune despre mine ca sunt lesby pentru ca m-am sarutat cu o fata... sau am facut o pasiune puternica pentru una... in final tot un barbat am ales... asa ca...
nu stiu daca din entuziasm, ci mai degraba astfel mi s-a intiperit mie dali prin intermediul unui film vazut acum cativa ani care vorbea despre aceasta parte a vietii sale, altfel as fi mentionat.;)
scuze....cum se traduce titlul filmului???
depinde cum va considera casa de productie romaneasca. ma gandesc ca e cam greu sa adapteze titlu.
Il placeam pe Robert si inainte, dar acum chiar ma fascineaza :D...
Vive la Révolution!
Little Ashes sau despre pulberea imortalităţii
http://www.alexandru.ulea.ro
alexandru on Octombrie 22nd, 2009
Debutând cu întâlnirea unora dintre cele mai mari personalităţi artistice spaniole ale secolului al XX-lea, Little Ashes prezintă mai ales interacţiunea dintre Federico Garcia Lorca, catolic, comunist, anarhist, libertarian, tradiţionalist şi monarhist, poet şi prozator şi dramaturg, pe de o parte, şi Salvador Felipe Jacinto Dalí Domenech, dadaist, anarhist, constructor de geniu, excentric, megaloman, freudian, scatolog, pictor suprarealist, pe de altă parte.
Detaliind perioada lor de formare artistică, cu lungi crize spirituale şi emoţionale, accentul cade pe relaţia celor doi care-şi caută depăşirea propriilor limite, trecerea dincolo de bine şi rău. Ca orice viaţă de artist adevărat, depăşirea convenţionalului şi martiriul pentru propria creaţie determină faima artistică şi, în parte, recunoaşterea societăţii. Progresul artistic mânat de un ideal de continuă depăşire a graniţilor şi a naturalului îi determină pe cei doi să se despartă, unul trecând graniţa firescului şi devenind homosexual declarat, celălalt, divinul marchiz obsedat de moarte şi libidou, se va deda unor purtări excentrice, la limita patologicului.
Incapabil de a trăi într-o lume limitată, circumscrisă la legi mărunte sau neînţelese, artistul îşi depăşeşte propria condiţie, timpul şi starea pentru a ajunge la nemurire, pentru a fi mai presus de toate. Dacă moartea va surveni oricum, măcar să rămână ceva în urmă. Pe de altă parte, similară cu viaţa artistului, dar cu impulsuri de altă natură, se află viaţa sfântului. Acesta îşi depăşeşte propria condiţie umană, a limitelor fireşti nu împotrivindu-se normalităţii şi naturii, ci schimbându-şi-o cu alta, cu firea Celui ce a dat legea naturală şi morală, Cel ce este mai presus de bine şi de rău. Ajungând dumnezeu prin participarea la puterile lui Dumnezeu, sfântul îşi depăşeşte condiţia, împlinindu-şi în acelaşi timp şi condiţia umană. Astfel, pentru el moartea vine ca o trecere în imortalitate, viaţa nefiind orientată spre istorie şi dezintegrare, ci spre viitor şi nemurire.
Trimiteți un comentariu