În loc de Twitter 1

Nu mai e nimic nou. Acum ceva timp era myspace-ul. La noi a prins hi5-ul. Acum, cea mai în vogă chestie de pe net e Twitter-ul. Dorinţa de a mini-blogui a prins pe toată lumea, inclusiv blogurile. Cum eu nu înţeleg asta, m-am gândit să rămân pe propiul blog şi să vă ţin la curent cu anumite evenimente din ultima săptămână.

Luni, 15 iunie
M-am apucat să citesc ‘Doamna din lac’ de Raymond Chandler, din colecţia Adevărul. Până la urmă ce au făcut băieţii ăştia e un lucru foarte bun care, oricum l-am lua, nu cred că nu e educativ. Unii spun că e o modă şi că nu are nicio legătură cu cititul şi cunoaşterea. Lumea ia cărţile şi le ţine nedeschise. Eu cred că e bine să ai o carte la îndemână întotdeauna. Nu ştii când apare curiozitatea, dorinţa. Cartea de faţă mi s-a părut la început medie. Nici nu mă aşteptam la mai mult.

Marţi, 16 iunie
M-am tuns. Era şi timpul. Nu îmi place cum arăt cu părul mare. Mediu întotdeauna e acceptabil. Nu îmi petrec prea mult timp în oglindă, dar cel puţin atunci când o fac nu îmi place să nu ajung la niciun rezultat şi să mă mai şi chinui. Acum e bine.

Miercuri, 17 iunie
Am terminat de citit ‘Doamna din lac’. Da, nu este o carte medie, dar nu a stricat. Iar de la un moment dat m-a prins întregul mister. Cine e criminalul? Cine, ce legătură avea cu fiecare personaj? M-a prins. Mi-e uşor frică de mărimea ‘Idiotului’, dar poate că voi acorda o şansă.

Reţeaua Vodafone nu a mers vreo patru ore. Reţea supraîncărcată. Voi păţiţi astfel de lucruri în alte reţele?

Înainte de a reveni la Bucureşti, am făcut o plimbare cu mama. I-am spus că am luat câteva poze pentru a i le arăta lui Ionutz. Mi-a mai pus şi câteva întrebări.

Am ajuns la Bucureşti. Am ajuns acasă. Ionutz a văzut pozele.

Joi, 18 iunie
M-am reapucat de ‘Crash of the Titans’. A treia oară când îl joc. Nu mă prind pe mine prea multe jocuri, dar când mă prind ... Am ajuns la un nou record. Sub 5 ore. Asta înseamnă că l-am depăşit şi pe Ionutz. La altele mă prinde privitul la Ionutz.

Vineri, 19 iunie
Am reuşit într-un final să schimbăm meniul. În primul rând am făcut ciorba de toamnă ca la carte, cu toate ingredientele care în urmă cu două luni nu se găseau pe piaţă, ceea ce a schimbat puţin gustul. Apariţia unui singur ingredient chiar schimbă gustul per total. Bine, ştiu asta de când am pus prea mult pătrunjel şi de când am pus oţet direct din sticlă. Rămân la lingură de acum.
Apoi, am făcut o nouă reţetă de pe proaspăta revistă trimisă de mama lui Ionutz. Se numeşte cartofi cu pui şi am folosit 3 cartofi medii, 1 ardei gras jumate, 1 ceapă, 2 linguri ulei, usturoi, sare, piper şi bineînţeles pui. A ieşit delicios. Chiar mai bun decât pieptul de pui mediteranean. Ce mai, un adevărat succes culinar.

Şi astfel a sosit sâmbătă. Vara şi-a intrat total în drepturi, ceea ce nu e rău.

Voi ce mai jucaţi/gătiţi/iubiţi?