Baiatul cu chibrituri

Se intampla in fiecare an la fel. Frigul se cobora asupra tinutului odata cu fulgii de nea. In sufletul sau insa frigul se pastra de-a lungul intregului an. Luminitile se aprindeau de-a lungul orasului, exceptie facea locuinta sa. Bucuria si zambetele celorlalti apareau odata ce intalneau caldura casei, la el ea nu exista. Era uitat.

Craciunul era aproape. El il vedea, dar nu il putea simti. Era prea ingandurat la masa goala, la soba neincalzita. Astepta cumparatori pentru obiectele sale, dar oamenii il evitau din varii motive.
- Aveti brighete?
- Nu, dar avem chibrituri. Va dau?... Lumea pleca fara sa se oboseasca in a mai oferi un raspuns. Iar el pleca spre casa, cu marfa aproape neastinsa. Dintre toate obiectele, se auzea mai ales sunetul scos de chibrituri si isi promitea ca nu va mai cumpara niciun altul.

Dar apoi, se oprea in fata pomului de Craciun si isi cauta chibritul. Nu vroia sa ii dea foc. Chiar daca era luminat, doar flacara chibritului ii putea oferi imaginea iubitului sau candva surprinsa.
- S-a stins lumanarea.
- Unde sunt chibriturile? Si atunci el aprindea chibritul, il a carei flacara se reflecta imaginea sa.

Atunci, stingea chibritul. Acum, astepta ca flacara sa il arda, dar tot nu il stingea.

In noaptea de Ajun, urmarea stele si cand vedea una stralucind mai puternic, se gandea ca era Mosul cu blete dalbe, si isi punea repede dorinta " Fa sa isi aminteasca si sa se intoarca." In fiecare an astepta, dar nu se intampla, dar el isi punea dorinta. Asta il tinea in viata.

Vedeti, candva, undeva, ura altora i-a lovit iubitul, lasandu-l fara memorie. Fara amintirea lui, parintii au crezut ca au gasit solutia si l-au dus departe, intr-un loc nestiut, foarte departe, dar nu atat de departe incat baiatul cu chibrituri sa nu creada in intoarcerea lui.

Baiatul cu chibrituri se intorcea acum cu spatele la stele. Era inghetat. Soba era inca rece. Colindatorii ii evitau casa. Se ghemui in patura rupta, amintindu-si de el. Ii era frig si era intuneric, dar stia ca de el va aprinde chibritul in casa, va observa lipsa lui. Incet, adormi, chiar si in frigul acela.

Insa, il trezi...zgomotele de afara. Frigul altora vroia sa fie impartit baiatului cu chibrituri. Baiatul era impacat. Susotelile si rasetele lor nu il mai speriau. Nici macar mirosul. Nici macar bricheta.

Il vedea pe cel pe care il iubi acum multi ani chemandu-l. Se simtea in siguranta sa isi dea ultima rasuflare. Se simtea implinit sa faca asta inainte de a se lasa cuprins de frigul altora.