Extremisti exista oriunde, in orice tara ai fi, asa ca nu stiu daca ce am patit acum cateva zile pe strazile Bucurestiului are neaparat deaface cu faptul ca ma gaseam in Romania. Cred ca la un moment dat intalnirea cu un homofob tot trebuia sa se produca si nu cred ca mai conteaza ca s-a produs acum.
Pot spune ca nu cred in biserica, ca nu inteleg de ce se aduna atat de multi oameni intr-un lacas pentru a auzi ce spune un preot, ca de facut stiu si ei ca pana nici preotul nu le face cum scrie la carte. Nu ii inteleg pe acesti oameni, dar nu ma apuc sa strig dupa ei cand ii vad iesind din biserica, pentru ca inteleg ca e decizia lor.
A fi gay nu este ceva ce astept sa inteleaga toata lumea. Nici nu mi-am pus problema astfel. Dar cred ca asa cum nici eu nu am vreo problema, desi poate imi ridic semne de intrebare, legate de mersul la biserica al unora, asa si altii au dreptul sa isi puna aceste semne de intrebare legate de alegerea mea, dar sa nu inceapa sa ma injure pe strada.
Intalnirea mea cu un homofob s-a produs intr-o zi de week-end undeva cu doua ore inainte de miezul noptii. Data fiind mai ales ora tarzie, in drumul nostru, eu si iubitul meu am ezitat cand treceam pe langa cineva sa ne mai tinem de mana. De fapt eu eram cel care lasam mana lui, apoi iar o cautam. Intr-un final am simtit ca exagerez cu mersul asta si desi am vazut ca ne apropiem de un baiat "de cartier" (hai sa ii zicem barbat) am lasat un deget unit cu degetul lui. Si atunci s-a intamplat. "Bai, voi sunteti homosexuali?" cand treceam pe langa el. In secunda doi ne-am despartit degetele si am continuat sa mergem cand ne trezim ca el ca vine dupa noi. "Bai, voi nu auziti?...Ia spuneti bai poponarilor, va f**eti cu morti si cu raniti?". Inima a impietrit intr-o secunda in mine, desi probabil as fi ras daca nu ar fi spus astea in ceafa iubitului meu. De fapt nu stiu exact unde se afla, dar il simteam chiar in spate.
Cred ca ne-a urmarit vreo 10 secunde si ne-a lasat. Si totusi aceste 10 secunde au produs o sumedenie de trairi negative in mine. Ajuns acasa inca eram afectat de un "nimeni". Intalnirea cu un homofob este categoric neplacuta, dar chiar ar trebui sa ma las eu afectat de acest necunoscut? Categoric nu. Si nici nu o voi face. E libertatea mea de a imi tine iubitul de mana pe strada si o voi folosi in continuare, fiindca asta simt. Nu ma voi cenzura pentru ca un derbedeu e in stare sa intre peste libertatea mea. Voi v-ati intalnit cu vreun homofob?
marți, 14 octombrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii on "Intalnire cu un homofob"
off...si mie mi-e frica..noi nu ne tinem de mana pe strada :(..ma gandesc ce-o sa patesc cand o sa-mi fac parul rosu :))
of, Florin, in Bucuresti nu trebuie sa fii poponar ca se strige un idiot dupa pe tine "poponarule". li s-a intamplat asta la doi prieteni hetero, dupa o bauta pe centru, cand plecau acasa. au inceput niste cheliosi sa strige dupa ei ca sunt poponari si etc. si astia mai aveau putin sa se ia la bataie. pur si simplu in Bucuresti exista dobitoci care se iau de toata lumea. si atat. iti garantez eu ca nu a observat ca tu il tineai de mana.... pentru ca in cazul asta v-o luati rau :)) btw...suna-ma si pe mine cand mai ajungi in Bucuresti :))
Mare grija in Bucuresti, trebuie sa fiti atenti, are mare dreptate daniel mihai...asa este, nu e de gluma in Bucuresti....se iau de tine in orice circumstanta, trebuie multa precautie.
Inca o treaba, iti dai seama ca omul cu care v-ati intalnit nu avea nici o leg cu Biserica sau asa ceva, este doar unul din multii frustrati care nu isi pot deloc rezolva problemele interioare si atunci le varsa pe ceilalti...pur si simplu nu le rapundeti, dar nu are deloc leg cu Biserica si extremistii de acolo, deci nu ii incurca.
eu nu cred ca altundeva in tara e mai bine decat in bucuresti. mai degraba cred ca de vina este ora destul de intarzie, altfel mie ploiesti-ul nu mi se pare mai sigur decat bucurestiul.
mayo:homofobul peste care am dat categoric nu are legatura cu biserica. era doar o paralele legata de asteptarile pe care le am oarecum de la nume. poate trebuia sa fiu mai clar. sper ca m-ai inteles.:)
Prefer sa nu le dau apa la moara homofobilor,asa ca nu imi arat afectiunea,nu ma tin de mana cu iubitul pe strada....pana la urma gesturile de tandrete nu-si au locul pe strada,ci in intimitate.cand eram copil si vedeam doi indragostiti care se tineau de mana, ma intrebam de ce,le e teama c-o sa se piarda??? lololol
anonim: cred ca esti ipocrit. da de ce doi indragostiti se tin de mana cand dorm sau in brate sau cand se uita unul la celalalt. sunt gesturi simple care nu implica nimic deplasat. si apoi, eu nu ma tin de mana cu el ca sa dau apa la moara homofobilor, ci pentru ca asa simt.
Mie imi este foarte frica cand o sa-mi fac un iubit, am fost si sunt distrus din mai multe motive din cauza ca sunt gay, spre exemplu ca nu pot sa ma tin de mana cu iubitul, sa ne pupam pe strada, ca nu o sa am copii, etc. As vrea macar sa ajung bisexual daca nu se poate doar hetero.
Trimiteți un comentariu