sâmbătă, 28 februarie 2009

Taiko de Eiji Yoshikawa

Publicat de Ionutz la 11:34 2 comentarii
Aceasta carte este putin diferita de cele pe care le-am prezentat pana acum si cred ca pentru a o indragi e necesara putin pasiune pentru istorie in general si pentru cultura japoneza in special.

Romanul prezinta cu fidelitate evenimentele din Japonia secolul al XVI-lea. Odata cu prabusirea shogunatului Ashikaga, tara se transforma intr-un urias camp de lupta. Seniorii rivali concurau pentru suprematie. In aceasta perioada de anarhie trei oameni au iesit in evidenta prin rolul pe care aveau sa il joace pe tabla de sah a istoriei. Acestia au fost Oda Nobunaga, un barbat hotarat insa uneori repezit si brutal, Tokogawa Ieyasu, calm si mereu dispus sa astepte si nu in cele din urma Hideyoshi Toyotomi, cel ce considera ca prin abilitatea sa poate determina chiar si cel mai inversunat dusman sa ii devina aliat. In cele doua volume ale cartii este prezentata evolutia lui Hideyoshi din vremea copilariei si pana aproape de amurgul vietii sale magnifice.

Firul isoriei este respectat cu strictete, lucru pentru care autorul merita o plecaciune plina de respect. Descrierile sunt sublime. Ele te fac sa ai senzatia ca te afli in mijlocul campului de lupta intr-un capitol dar cu aceeasi maiestrie te aduc martor in fata ritualului de preparare a ceaiului. Cartea aceasta a fost o adevarata delectare pentru mine reusind sa depaseasca in opinia mea, romanul bestseller "Musashi" de acelasi autor. Destinele celor trei barbati s-au impletit intr-un mod uluitor, fiind aproape greu de crezut ca asemenea personalitati au trait in aceeasi epoca. Chiar daca metodele lor au fost diferite, scopul final a fost acelasi: unificarea Japoniei. Daca la prima vedere ar parea un paradox, totusi reusita nu ar fi fost posibila doar cu fortele unuia dintre cei trei, impreuna se poate spune ca au reusit.

Daca doriti o calatorie in timp pana in Japonia medievala, aceasta carte va reusi sa puna in miscare masina timpului si va va darui clipe de neuitat.

joi, 26 februarie 2009

Obstacole intr-o relatie

Publicat de Ionutz la 13:19 8 comentarii
Ce trebuie sa avem in vedere cand vine vorba de asa ceva? Mai intai ar fi conflictele de proportii rezonabile. Am in vedere o cearta pe o anumita problema. Chestiunea in sine nu este extrema insa nici nu se poate trece peste ea, este ceva ce a deranjat vizibil. In cazul asta avem de infruntat cateva momente tensionate dar in urma lor problema se rezolva si ambii parteneri se simt mai bine. Nu prea ma tem de genul asta de obstacole.

Apoi avem asa zisele chestiuni marunte. Scarbele astea mici pot fi o pacoste. In general sunt aspecte de o intensitate relativ redusa si care il deranjeaza pe unul dintre cei doi. Problema e ca respectivul prefera de cele mai multe ori sa nu vorbeasca despre asta, crezand ca nu e suficient de important. Insa problema nu dispare de la sine, asta de cele mai multe ori, si in general capata proportii. Cel mai bine e sa spui ce ai pe suflet si mai ales sa iti dezvolti o abilitate din a observa ce l-ar putea deranja pe cel pe care il iubesti.

Sper ca nu mai e cazul sa vorbim despre orgolii si alte asemenea sentimente. Chestiunea aici se reduce la un singur aspect: dozarea. Pe principiul: ce e mult strica! Personal cred ca intr-o relatie orgoliile trebuie, pe cat posibil, lasate ceva mai departe de cei doi.

Mai avem obstacolele exterioare. Intervin independent de vointa cuplului si asta te face sa “le iubesti” la modul cel mai serios. Solutia poate necesita putin timp si e gasigta doar daca se lucreaza in echipa. Asa ca suflecati mancecile si la treaba!

Daca evitam situatiile de mai sus si reusim sa ne reinventam din cand in cand, apreciind lucrurile minunate pe care le avem, nu vom ajunge sa vorbim despre ultimul tip de obstacole: absenta iubirii – infidelitate. Daca ai ajuns aici e de rau, daca cel de langa tine nu mai are sentimentele de la inceput inseamna ca undeva pe drum te-ai indepartat, ai dato-n bara cum se spune. Cat priveste infidelitatea, eu sunt genul de persoana care nu accepta “griul” in aceasta problema. Daca as fi inselat, sunt convins ca nu ar mai exista remedii pentru relatia respectiva.

Ei bine, cam asta am vrut sa va spun. Ce tipuri de obstacole cunoasteti si mai ales de care va temeti cel mai mult?

miercuri, 25 februarie 2009

Renato Zero – a doua iubire in muzica

Publicat de Ionutz la 12:58 5 comentarii
Tocmai cand as fi putut spune cu certitudine ca nu va mai fi un alt barbat pe care sa il “iubesc” asa cum l-am iubit pe Freddie Mercury, tocmai atunci a aparut el, Renato. A mai existat un articol despre el, postat cu ceva timp in urma, iar acum, dupa cateva luni, vi-l mai aduc o data in atentie.

Il ador pentru vocea lui unica, pentru versurile sale atat de pline de miez, pentru expresivitatea lui, stil vestimentar, si lista ar putea continua…

V-am ales o melodie dintr-o emisiune televizata din anul 2000. Emisiunea a avut patru parti si i-a fost dedicata desigur lui Renato. Toate piesele sunt cantate live. Melodia aleasa de mine, “Nei giardini che nessuno sa” – “In gradinile necunoscute”, este una din preferatele mele, al carei refren imi revine pe buze involuntar, in diferite momente ale zilei.

Renato este un perfectionist, la minutul 1,53 se poate sesiza cum vocea ii ezita vizibil atunci cand unul dintre figuranti crede ca este momentul sa se ridice si sa plece ( lucru ce trebuia sa se intample spre finalul piesei), in acelasi timp el ii indica ferm cu mana ca trebuie sa ramana in continuare asezat.

Adaug la final si traducerea refrenului, ce incepe la minutul 1,37: “Ti-as da si ochii mei pentru a putea vedea ceea ce nu poti, energia si bucuria, pentru a-ti mai putea smulge zambete. Ti-as spune da, mereu da, pentru a reusi sa te fac sa zbori…acolo unde iti doresti, acolo unde stii tu dar fara aceasta povara pe suflet!”

Deci ce nota primeste Renato de la voi? Astept parerile voastre!

marți, 24 februarie 2009

Orele - 25 februarie pe TVR 1

Publicat de Ionutz la 22:20 10 comentarii
Miercuri, ora 22:15, in cadrul rubricii "Filme soc", putem viziona filmul "Orele" (The Hours) - 2002.

Acest film ne aduce in prim plan nume cu greutate precum Nicole Kidman, Julliane Moore, Meryll Streep. Filmul a castigat premiul Oscar in 2003 pentru cea mai bună actriţă în rol principal - Nicole Kidman, premiul Ursul de Argint la Festivalul Internaţional al Filmului de la Berlin, pentru: cea mai bună actriţă - Nicole Kidman, Julianne Moore, Meryl Streep precum si doua premii Globul de Aur pentru: cel mai bun film, categoria dramă, pentru cea mai bună actriţă - Nicole Kidman. La acestea se adauga inca opt nominalizari la Oscar.

În anii `20, în apropierea Londrei, scriitoarea Virginia Woolf se luptă cu o grea boală psihică si incearca sa termine romanul "Mrs. Dalloway" (care a avut titlul provizoriu de "Orele"). După 20 de ani, la Los Angeles, Laura Brown citeşte această carte. Romanul are o influenţă atât de puternică asupra sa, încât Laura decide să-şi schimbe radical existenţa. La New-York, în zilele noastre, Clarissa Vaughn, versiunea modernă a eroinei din romanul Virginiei Woolf, îşi ajută un prieten bonav de sida, să treacă peste cele mai grele momente. Ce uneşte destinele celor trei femei, care au trăit în epoci atât de diferite? Este literatura atât de puternică încât să poată modifica vieţile celor ce deschid paginile unei cărţi?

luni, 23 februarie 2009

Cel mai bun actor in rol principal - Sean Penn pentru Milk

Publicat de FLORIN la 12:41 4 comentarii
Sean Penn a castigat Oscarul ( al treilea din cariera) pentru ' Milk ' asa cum merita.
A fost momentul de sarit in sus al serii, mai ales pentru ca avea asa o mare competitie. Dar Academia a facut ce trebuia de data asta.

Cel mai bun scenariu in 2008 - Dustin Lance Black pentru Milk

Publicat de FLORIN la 12:38 5 comentarii
Poate cel mai emotionant moment gay al serii, a fost momentul in care Dustin Lance Black a tinut discursul de acceptare al premiului Oscar pentru cel mai bun scenariu original.

Cand un om isi spune povestea, toti ar trebui sa asculte si sa invete ceva de la ea. Poate ca promisiunea lui legata de casatoriile gay se va implini tocmai datorita acestui discurs.

Castigatorii Oscar 2009 sunt ,,,

Publicat de FLORIN la 11:57 5 comentarii
Si a trecut si noaptea Oscarurilor. Istoria a fost scrisa in aceasta dimineata inca o data pentru lumea cinematografiei mondiale. Bineinteles, nu am putut lipsi din fata micilor ecrane, luand parte la toate emotiile nominalizatilor. A castigat Kate, a castigat si Seann.

8 premii pentru 'Slumdog Millionaire'.

Iata castigatorii categoriilor:

Cel mai bun film: Slumdog Millionaire
Cel mai bun actor in rol principal : Sean Penn pentru Milk
Cea mai buna actrita in rol principal : Kate Winslet pentru The Reader
Cel mai bun actor in rol secundar : Heath Ledger pentru The Dark Knight
Cea mai buna actrita in rol secundar : Penelope Cruz pentru Vicky Cristina Barcelona
Cea mai buna regie : Danny Boyle pentru Slumdog Millionaire
Cel mai bun scenariu original : Milk
Cel mai bun scenariu adaptat : Slumdog Millionaire
Cea mai buna cinematografie : Slumdog Millionaire
Cea mai buna regie artistica : The Curious Case of Benjamin Button

Lista completa de castigatori o gasiti >aici.

duminică, 22 februarie 2009

Poveste pentru critic

Publicat de FLORIN la 11:13 1 comentarii
E bun titlu? O sa ma mai gandesc. Ar putea fi mult prea simplu ori prea banal precum titlul ultimei mele povestiri. Ar arata intentiile mele inca de la inceput si ar putea indeparta publicul care ma citeste de obicei, dar in aceeasi masura dedicatia mea catre critic l-ar face sa roseasca, daca bineinteles nu i-ar fi indiferent si m-as insela in privinta legaturii puternice nascute in jurul cuvintelor noastre. Dar de nu, s-ar putea inrosi. Doar gandul la modul in care cartea ii va fi adusa, iar el o va evita doar pentru ca servitorul sa nu aiba parte de imaginea lui sarind pe o carte oarecare, desi stie ca nu este o carte oarecare, si de a afla despre ce e povestea mea ... modul in care se va roti in jurul ei, cantarind fiecare detaliu al copertii in timp ce sperantele ca va fi doar o noua povestioara usor de criticat a caror defecte vor fi atat de vizibile precum fusesera in ultima carte vor creste ... modul in care degetele lui vor incerca sa o deschida cu o atingere usoara, ca a unui fulg, pentru a nu brusca paginile povestii ce urmeaza sa i se prezinte ... modul cum acest prim paragraf ii va crea impulsul de a lasa cartea jos ... toate aceste moduri de a-si incepe lectura ma fac ... Dar sa nu marturisesc. Ma intreb daca am fost destul de manipulator in acest prim paragraf, caci cu tilu inca mai am dubii? Ce spui criticule?

Dar hai sa trec la al doilea paragraf. Sa inteleg ca inca ma citesti? Ma intreb? Nerabdator? ... Ma bucur. Dar hai sa mergem inainte cu povestea, caci daca te-as invita sa ne reintoarcem spre noi, cred ca nu ar fi pe placul tau. Sa vorbim despre ei. Si da, sunt de acord sa incepem cu el ... cu personajul principal. Dumnezeu stie cat imi doresc sa il construiec cum trebuie pe acest prim personaj principal. Ca sa fiu clar de la inceput, e unul din personajele principale, dar primul este mai important cu putin ori ar trebui sa fie. Sa iti spun de ce vreau ca el sa fie descoperit cum trebuie?, fiindca de nu ar insemna ca toata povestea asta nu ar mai avea sens, semnifica faptul ca eu sunt un scriitor de mana a doua si mai ales un om ce nu numai ca nu are talentul de a scrie, dar mai ales un ins care nu are calitatea de a descoperi lumea ... personajele. Vreau sa zic persoanele pe care urmeaza sa le transform in personaje. El se numeste C. De ce i-am dat numele de "C"? Adevarul este ca indiferent de am reusit sa descopar persoana dupa care acest personaj de carte va fi scris, am siguranta ca de voi folosi alt nume decat cel al persoanei din viata reala poveste are de pierdut. Insa, nu pot nici sa public numele persoanei in cauza, fiindca ar insemna sa fiu formatorul urmatoarei mari barfe din societatea asta in care ne tot invartim si apoi de nu voi reusi sa transpun acest personaj, de nu reusesc sa iau din calitatile, dar si defectele persoanei in cauza, si sa le transpun in personaj astfel incat C. sa nu fie o problema, nu cred ca ma face un scriitor mai bun. Nu stiu de iti va place sau nu asta, dar o zic inca de la inceput ca sa clar : ESTE HOMOSEXUAL. Poate ca totusi daca nu ti-a placut, voi recupera pe parcurs ... bineinteles daca mai ai rabdarea de a citi acesta carte care este foarte posibil ca pana acum sa ti se para destul de insignifianta. Acest homosexual C. are pe undeva pe la 33 de ani. Este un om binerealizat, ale carui pareri sunt ascultate de oamenii in jurul carora se invarte. Pana si eu, care nu prea ascult de oamenii care par peste masura de inteligenti si care bineinteles arata asta fara vreun pic de modestie, il ascult si ... bineinteles, fara ca el sa aiba la cunostinta, le pun in aplicare. De exemplu, foarte de curand a recomandat un vernisaj foarte interesant. Inca imi mai amintesc de o mata, care as fi vrut sa o vad in viata reala, si care e a lui, dar niciodata nu am calcat in locuinta lui. Nu sunt deranjat de asta. Este un cerc inchis. Trebuie sa fii prieten cu unul din domnii din acest cerc inchis, ori cu sotiile respectabile ale lor, pentru a avea acces la a vizualiza animalul lui de casa de aproape. Nu stiu de regret sau nu, dar hai sa nu ma implic pe mine emotional in aceasta povestire si nici sa nu fiu prea moral, dandu-ti detalii despre ce anume inseamna de fapt acest cerc inchis, caci si asa ... toata presa stie deja ca nu sunt tocmai persoana a carui moralitate nu se discuta. Aruncand o privire la observatiile tale, am observat ca din nou am folosit "bineinteles" in text, dar vreau sa stii ca este doar defectul meu de scriitor si ca nu am facut asta din propie initiativa, pentru a-ti ingreuna citirea acestei povesti. Sper sa ma iei ierti. O sa trec la paragraful trei.

Pentru a nu spune paragraful trei, voi spune ca acest nou paragraf nu va include povestirea celui de-al doilea personaj ori nu il va dezvolta pe primul. Pana la urma, calitatile precum si substantivul antonim al calitatilor lui ar putea reiesi mult mai bine din actiunea povestii. ( De mentionat ca aici nu am stiut unde se pun sau nu virgule. Cred ca mi s-a mai intamplat asta de cateva ori de-a lungul primelor doua paragrafe si sunt sigur ca se va intampla sa le mai gresesc din punct de vedere ortografic si la sfarsit. Inca nu m-am hotarat daca povestea va avea parte de recorectare, fiindca ma gandesc ca daca nu am reusit sa spun ceea ce imi doream sa spun arata din nou defectul meu de scriitor, iar sa pun propozitii si fraza intre idei cred ca ar putea la citire sa ingreuneze si mai mult citirea povestii. Apoi, ar putea deveni mult prea lunga si indiferent de subiect, o povestire mult prea lunga facuta de un amator ca mine are toate sansele sa nu fie citita pana la capat si astfel as putea pierde si putinele aprecieri pe care le primesc privind mesajul transmis de povestile mele. Iar asta e categoric ceva ce nu vreau, caci in momentul in care ma apuc sa scriu o poveste pentru mine mesajul care va reiesi din ea este cel mai important lucru care ma indeamna sa continui povestea. Bineinteles ca nu am pretentia ca povestea mea va schimba vieti, cum probabil nu s-a intamplat mai ales pentru ca povestile mele nu sunt bineconstruite din punct de edere al artificiilor de limbaj, al modului cum aleg sa scriu povestea, de modul in care se intampla actiunile. Ca sa nu ma lungesc, o sa evit sa mai spun despre modul de prezentare al personajelor si ale altor astfel de nimicuri si o sa spun ca de vina pentru faptul ca povestea mea nu a schimbat nicio viata pana acum este faptul ca inca nu scriu destul de bine ca astfel de lucruri sa se intample. Trebuie neaparat sa inchid paranteza, asa ca acesta este urmatorul pas. Bineinteles mai este si punctul). Acum ca am spus ca acest paragraf (al treilea, nu au fost mai multe pana acum) nu se va ocupa de lucrurile de mai sus, iti spun de ce anume se va ocupa. De micile interactiuni ( sau cel putin de una) dintre personajul C. si cel de-al doilea personaj despre care voi spune mai tarziu. Nu am avut niciodata probleme cu homosexualii, caci doar fac parte dintre ei, dar acest C. este un homosexual de neinteles care te scoate din minti si care e rau daca il scoti din minti. Obisnuieste sa cantareasca fiecare detaliu la persoanele fata de care are o aversiune provenita din anumite nimicuri, iar in momentul in care o persoana intra pe acesta lista a lui, gasirea detaliului nu este un lucru prea greu pentru el. SI atunci sa vezi. Cum a ajuns pe lista neagra acest al doilea personaj? S-a intamplat la opera. De fapt s-a intamplat la un teatru amarat pe care ciudat ambele persoanje, desi C. stim ca este mandru si nu accepta invitatiile oricarui director de teatru, opera sau editura, se gaseau la premiera acestei povesti de teatru. Povestea de teatru surprindea . De fapt ... Conteaza si ce surprindea ( stiu ca existau termeni precum arata, urmarea, dar din nu stiu ce anume motiv am preferat surprindea.), dar inainte vreau sa iti spun ce a surprins acest al doilea personaj, inca neintrodus, la C. O lacrima pe obraz la sfarsitul piesei, lucru care bineinteles ( stiu, nu trebuia, dar folosirea termenului este facuta pentru a arata curajul acestui personaj de a-si urma impulsurile sau cel putin asta se doreste) l-a intrigat pe S. ( nu ii folosesc numele real, nu pentru ca nu se stie si nu se vorbeste despre homosexualitatea acestei persoane publice, ci pentru ca datorita atentiei care i se acorda acestei persoane de catre presa cu siguranta marea barfa s-ar porni oricum) si l-a facut sa intre in vorba cu el la iesirea din teatru. O sa raman la teatru. In final nu cred ca este un detaliu atat de puternic incat sa fie inlocuit cu opera, caci ambele pot duce sentimentul uman pe culmi neatinse. Asta s-a intamplat si in cazul lui C. in acea seara. Cum deja paragraful a devenit neincapator, am speranta ca voi reusi, precum un scriitor reusit ce incerc sa devin in viitor, sa redau subiectul piesei de teatru adaugand anumite replici care nu s-au spus intre cele doua persoane in conversatie ce va reprezenta paragraful urmator.

Dialogul:
- Reusita piesa sau cel putin mie mi s-a parut reusita. Dumneavoastra?
- Daca m-as opri sa analizez aceasta piesa de teatru jucata in aceasta paragina probabil ca nimeni nu mai mi-ar asculta sfaturile. Opiniile mele ar deveni nule.
- Si totusi ati aparut in aceasta paragina? Trebuie sa spun ca eu sunt printre cei mai surprinsi ca v-ati facut aparitia aici.
- Surprins? Nu cred ca ai de ce sa fii. Dar bineinteles, exista o explicatie pentru prezenta mea in aceasta seara in aceasta paragina. Lumea vorbeste despre talentul cuiva, despre povestea spusa de altcineva si chiar daca ei nu stiu despre ce este vorba tot vorbesc. Sunt teatrele centrale, acolo unde actorii nu sunt atat de penibili precum cele din teatrele mici si unde regizorii nu alearga dupa tarfe amatoare si homosexuali asumati, ci dupa tarfe imbracate precum mari doamne si homosexuali casatoriti cu copii acasa pusi in centrul tuturor discutiilor despre educatie si cultura, despre modul cum sunt educati intr-un mod extravagant, liberal, desi adevarul e ca multi nu au habar care este definitia liberalismului.
- Eu insusi am fost aratat cu degetul ca nu stiu aceasta definitie. ( S. vru sa povesteasca mai departe, dar C. isi arata dezinteresul oprind povestirea.)
- Sunt convins ca stii ce inseamna si ca probabil ca si pui in aplicare definitia foarte bine in viata personala. Dar lasa-ma sa-mi termin idea.
- Va rog...
- Ideea este ca unele din aceste tarfe amatoare vor fi maine tarfe de mana intai. Trebuie sa le cunosti de pe acum, ca maine ele sa isi deschida zambetul fals cand te zaresc la bratul amantului sponsor. E o treaba care se stie.
- Dar trebuie sa recunoasteti talentul si neconventionalismul genial as putea spune al acestor opere.
- Neconventionalism genial? Neconventionalismul e neconventionalism. De ce e genial? E neconventional ca sunt doi barbati aceea care sunt personajele principale in aceasta opera. E neconventional sarutul dintre ei pe scena. E neconventional nudul de pe scena. Dar ce este asa genial? In final, nici nu mai stiu cat de neconventional sau conventional este.
- Dar mi s-a parut ca ati fost emotionat de aceasta opera... ( S. astepta ca si C. sa isi spuna povestea, fiindca C. este o persoana care are darul vorbitului si care nu are vreun conventionalism de modestie in a-l folosi). ( Iata partea care nu a existat de fapt in conversatie: ... cel putin asa am crezut la finalul operei cand A. isi saruta iubitul ucis de propiul tata. Si cand te gandesti ca toate astea cand acestia de abia renuntasera la conventionalismul societatii, renuntand la sotiile lor.) Iar daca ati fost emotionat la final, nu pot exista decat doua motive. Opera ori a fost emotionanta prin puterea pe care a emanat-o, ori a surprins un sentiment, un fapt intamplat in viata dumneavoastra. (C. ramase un moment pe loc, uimit de cuvintele lui S. dupa care incercand sa repare greseala facuta reporni la drum fara sa tradeze vreun anume sentiment, care ma gandesc ca aparuse oricum, dar S. nu putu sa il recunoasca, sa fie sigur pe vreunul, fie ca acesta era de fericire, de tristete, de teama ori de ori altceva. Ma gandesc ca tocmai asa faceti si dumneavoastra domnule critic, nu lasati sa se vada vreun sentiment cand cititi o carte. Indiferent de care este. Intotdeauna daca finalul oricarei carti ajunge sa ma emotioneze eu cred ca acea carte este una buna si va voi spune si de ce anume. Daca am ajuns pana la sfarsit si nu am renuntat la ea, chiar daca pe parcurs se poate sa fi fost un pic cam greuta, poate chiar mai mult, iar la final a reusit sa ma emotioneze, sa imi creeze acel sentiment ca stiu despre ce e vorba ori sa ma impresioneze finalul original, atunci cred ca este o carte buna, indiferent de ce un critic are sa spuna despre acea carte, indiferent daca defectele pe care el pretinde ca le-a observat, invocand de cele mai multe ori falsa impresie ca numai el ar fi putut sa gaseasca acele greseli sau cel putin sa le redea, sunt recunoscute si de catre mine. Cartea este una buna si a meritat sa o citesc. C. tocmai asta incerca sa ii ascunda lui S., dar bineinteles ca nu i-a reusit - am zis bineinteles pentru a i se arata superioritatea vizibila a lui S. fata de C.-. Acum mai fac o paranteza ( Asta e impresia pe care de multe ori observatiile dumneavoastra mi-o creeaza. Poate ca la un moment dat, veti putea sa imi oferiti si raspunsul. " Va temeti ca aceasta carte va va impresiona?") si acum inchid si cealalta paranteza.)
- Va invit in camera mea de hotel.
- Camera de hotel?
- Da. Cred ca o asemenea discutie merita incheiata acolo. ( Am deschis din nou paranteza pentru a imi cere scuze daca aceasta replica nu va para credibila, daca intreaga situatie nu va pare credibila. Nu este doar dorinta scriitorului, nu e doar dorinta mea, e un lucru care s-a intamplat si a trebuit sa o las astfel chiar daca vi s-ar putea parea mai mult o intorsatura care probabil in viata reala nu s-ar fi intamplat. Fiindca si eu as crede la fel. De cele mai multe ori, persoanele precum C. daca ar fi facut stangacia de a se opri tocmai cand un anume S. ii spunea ce ii spunea, se scuza, ii promitea ca discutia avea sa isi gaseasca o anume concluzie cu o alta anume ocazie si ar fi disparut zile, poate ani, ori indiferent daca a disparut sau nu, concluzia din camera de hotel nu ar fi existat ori orice altfel de concluzie care sa fii avut esenta adevarului. Dar aceasta intamplare s-a produs in realitate si trebuie sa o reproduc intocmai. Poate ca insusi faptul ca incerc s-o reproduc va fi o alta critica adusa calitatilor mele de scriitor, dar scriu astfel pentru ca nu cred sa am talentul de a scrie o opera a carei grandoare sa o faca iubita de public, alegand varianta in care consider ca exista posibilitatea ca si alti cititori sa fii avut un astfel de dialog.)

Am impresia ca daca voi merge mai departe in a povesti ceea ce s-a intamplat in acea camera de hotel, pentru ca trebuie sa spun ce S. a acceptat invitatia facuta de C. ar fi o capcana in a desconsidera cartea, asa ca o sa iti spun cateva lucruri despre S., fara sa imi dau seama daca aceste cateva randuri din acest al cincilea paragraf vor adauga povestii un plus de poveste sau doar un paragraf in care sper ca voi putea sa alimentez asteptarea cititorului. Astfel, adevarul este ca lui S. C. nu ii era tocmai indiferent. Il vazuse la mari intalniri, ii descoperise gesturile, dar parerea lui C. despre S. nu era tocmai secreta. Stia ca il desconsidera sau cel putin stia ca desconsidera ceea ce realizeaza el, iar pentru S. asta inseamna ca il desconsidera pe el ca persoana, fiindca actiunile sale erau urmarile calitatilor si defectelor pe care le detinea, dar cu toate astea se simtea atras de privirea lui rece. De multe ori vruse sa intre in vorba cu el, de cateva ori si reusise, dar conversatia ramanea rece si distanta, chiar daca de multe ori era insotita de o parca prea vizibila relaxare a limbajului. Intr-o perioada chiar devenise obsedat de acest C. care ii arata disgratia, iar podul de la curiozitate la obsesie parea ca fusese trecut. Desigur, obsesia ar fi putut fi inlocuita cu iubire neimpartasita. O iubire neimpartasita de multe ori este considerata obsesie de cei din jur, tot secretul este ca aceasta obsesie sa fie fardata cu imaginea unui conflict de idei, caci daca nu, imaginea ta in ochii societatii nu poate decat sa aiba de pierdut, fapt care intr-un final l-a facut pe S. sa se retraga din acest presupus conflict intelectual, ce acum putea avea ocazia sa il dezvolte si sa si il rezolve.

Paragraful 6: Ma gandesc ca paragraful anterior ar putea parea un pic prea scurt si ca personajul a ramas un pic in ceata. Sper insa ca nu s-a intamplat astfel si ca vei intelege pana la final sentimentul numit de mine obsesie. Ramane alegerea fiecaruia cum vrea sa il numeasca. Nici eu nu stiu cum inca il voi numi sau daca il voi numi intr-un anume fel. Mai bine, te invit in camera hotelului, caci stim noi ... C. l-a invitat in acea camera de hotel. Poate daca ar fi ales alt loc, ar fi fost mai multe de povestit, dar stim cum e o camera de hotel. E banala si nu are cum altfel sa fie. Asa e in realitate. Cel putin camerele de hotel obisnuite, caci nu vorbim nici despre o camera de hotel pe care si-o aleg doi proaspat casatoriti, foarte usor putem sa ii numim si instariti, cand fac voiajul de luna de miere, dar nu povestesc aici nici despre o camera a unui hotel in paragina, in care trecatorii prin oras cauta sa isi gaseasca adapost pana la plecarea de a doua zi. Era o camera de hotel normala, cu cearsafuri albe, draperii curate, aranjate frumos. C. il invita pe S. sa intre primul in camera, aratandu-i prin acest gest un anume respect si in acelasi timp dorinta de control a lucrurilor in permanenta. Nu cred ca te va uimi ce s-a intamplat in acea camera de hotel. Dar pentru a nu exista nelamuriri, voi incerca sa imi folosesc talentul in a descrie ora de amor petrecuta intre cei doi barbati. C. a controlat intregul act sexual, iar S. nu a avut nicio obiectie in a se lasa controlat. Precum tu atingi foaia de la carte uneori usor pentru a nu o mototoli, alteori rapid pentru a afla cum se continua fraza la intorsatura de pagina, asta bineinteles daca acesta carte e una buna, care sa iti provoaca astfel de emotii, astfel il atingea si C. pe S., aratandu-i dorinta existenta in el de a il face al lui, aprecierea momentului de a-i putea atinge frumusetea, dar si nerabdarea de a simti reactia zgomotoasa a lui. C. era al lui S., S. era al lui C. Un astfel de moment stim insa cu totii ca trece, iar de multe ori realitatea incepe sa te inconjoare din toate partile, facandu-te sa uiti de persoana care tocmai ti-a daruit un moment intr-o viata si care ti-ar mai putea oferi si altele daca i-ai acorda atentia, protectia si nu ai incerca sa te protejezi pe tine. Sa fii homosexual, indiferent ce declara unii si altii, e greu, dar nu mai greu decat sa fii oricare alt om din Univers. Umanitatea este insusirea pe care o ai, pe care alegi sa o urmezi sau nu, indiferent daca esti homosexual sau nu. Stii, criticule ce vreau sa spun. Stim cum ai ales sa fii cand imi critici povestea. Dar, poate ca ...

Ultimul paragraf. Finalul. Acum as putea realiza un final bun, dar in acelasi timp patetic, invechit. Nu fac altceva decat sa iti folosesc propiile cuvinte. Finalul acestei povesti insa, il stie doar o persoana, criticule. O sa fac o lamurire pentru cititori, pana voi citi parerea ta despre aceasta poveste neinsemnata.

C.- criticul
S.- scriitorul

sâmbătă, 21 februarie 2009

“Richard III” de W. Shakespeare

Publicat de Ionutz la 09:55 6 comentarii
In aceasta saptamana este randul lui. Unii ii neaga genialitatea, altii sunt adepti ai teoriei conform careia mai multi autori ai vremii au scris acele opere si le-am semnat cu acest nume. Sunt oameni care sunt de parere ca a fost homosexual, teza sustinuta si de Oscar Wilde. Altii merg pana acolo incat sustin ca nici macar nu a existat.

Pentru mine este interesant faptul ca toata lumea a auzit de W. Shakespear dar sunt putini cei care il cunosc cuadevarat. Daca ar fi sa intrebam un trecator, acesta ar raspunde cel mai probabil ca Shakespeare a scris “Romeo si Julieta”, ne-ar mai spune in linii mari si ce se intampla in piesa, chiar daca nu acitit-o efectiv. Veti spune ca nu e rau nici asa si poate aveti dreptate.

Totusi tocmai aceasta stare de fapt m-a determinat acum ceva vreme sa sa lecturez cateva din piesele bardului englez. Am ales intr-o oarecare cunostiinta de cauza: Romeo si Julieta, Hamlet, Richard III, Macbeth, Regele Lear. Romeo si Julieta nu m-a impresionat, poate tocmai datorita “popularitatii” sale. Regele Lear mi-a adus aminte de basmul Sarea-n bucate, Hamlet se situa ceva mai sus, dar preferatele mele au fost Macbeth si Richard III.

Piesa prezinta ascensiunea sangeroasa a lui Richard al III lea spre pozitia de rege al Angliei. Acesta si-a masacrat nu numai inamicii dar si rudele si sotia. Chiar multi dintre sustinatorii sai au avut aceeasi soarta la finele legaturii lor cu acest barbat. Veti intalni si celebra replica “Regatul meu pentru un cal” inainte ca Richard sa fie infrant de cel ce avea sa devina Henry al VII-lea. Piesa m-a cucerit pentru modul in care prezenta lui Richard domina intreg firul epic. Am fost impresionat de claritatea raului sau dar mai ales de modul in care a fost redat acesta. Nu cred ca este exagerat sa spun ca este o piesa inaintea timpului ei.

Va sfatuiesc sa il cunoasteti pe Shakespeare, si nu doar din auzite!

vineri, 20 februarie 2009

Rihanna batuta de Chris Brown - imagine

Publicat de FLORIN la 10:48 3 comentarii


In ultima saptamana, scandalul Rihanna si Chris Brown a tinut prima pagina a ziarelor din intreaga lume. Dar poza de astazi care o arata pe Rihanna astfel, nu cred ca aparea in imaginatia nimanui.

Sunt o persoana care uraste violenta, mai ales daca vorbim despre violenta domestica. Sa vad ca astfel de lucruri i se poate intampla modelului aproape fiecarei adolescente din lume e socant si pentru mine.

Naomi e blonda

Publicat de FLORIN la 10:47 3 comentarii
Sau cel putin asa se lauda lui Mihai Morar, iar Mihai Morar o ia peste picior in timpul emisiunii ' Rai da' buni'. Astfel, conform spuselor omului de televiziune, acesta a primit de la o Naomi pe punctul de a reveni in Romania din Germania un mesaj in care aceasta vroia sa isi arate in exclusivitate pe postul ANTENA2 noua sa coafura.

Numai ca visele unora nu se potrivesc cu planurile altora. Caci, prezentatorul caruia i s-a oferit marea exclusivitate, a preferat sa o ia in deradere pe "asa-numita vedeta" ( ca sa nu zic in ce categorie a bagat-o pe Naomi), facand glume repetate, dar lasand telespectatorii sa aleaga daca vor sa vada noua coafura a lui Naomi sau nu in emisiunea de mare calitate a sa.

Deznodamantul nu il cunosc, dar macar stiu ca Naomi e blonda.

Un mic joculet

Publicat de FLORIN la 10:47 3 comentarii
Nu dureaza mai mult de 30 de secunde. Tare simpaticut l-am primit pe mess de la Ionutz. Incercati-l aici.

joi, 19 februarie 2009

Criza financiara si homosexualitatea

Publicat de FLORIN la 19:18 17 comentarii
Criza financiara loveste pe toata lumea. Chiar si pe homosexuali. Dar bineinteles, ca din ziua in care am ales sa ne insusim termenul de 'gay' in loc de 'homosexual', am luat si decizia de a fi putin mai optimisti decat ceilalti, asa ca nu trebuie sa ne gandim prea mult la criza financiara. Trebuie insa sa ne gandim cum putem sa ii lovim pe heterosexuali si aici vorbim despre heterosexualii homofobi. Trebuie doar sa fim constienti ca si banii homosexualilor sunt buni.

Boicot.

Nu stiu daca v-ati dat seama, dar avem o putere foarte mare. Dupa cum spunea Harvey Milk " Azi facem o strada a noastra. Maine lumea e a noastra." Unde ar putea fi facuta o strada gay in Romania? Cum sa punem in aplicare boicotul in plina criza financiara? Inca nu stiu raspunsul, dar undeva, printre liderii homosexualilor, trebuie sa fie cineva care sa puna in aplicare un boicot de acest gen. Putem de exemplu sa incepem cu o revista gay-friendly si sa renuntam in a mai cumpara alte reviste care chiar daca nu sunt homofobe, evita sa vorbeasca despre homosexualitate, de teama de a nu isi sterge din publicul heterosexual. Putem sa continuam cu o cafenea sau hai bine cu o terasa, ca ma gandesc ca si cafeaua e facuta mai buna in unele locuri. Dar cand iti bei sucul, de ce sa nu mergi la o cafenea unde sa te tii de mana cu iubitul nu e interzis? Putem sa continuam prin a sustine un concurent homosexual la o emisiune de televiziune ( e drept ca acesta inca nu a aparut). Putem sa facem unele lucruri. Si cred ca a venit timpul sa ne aratam sustinerea fata de cei care ne sustin si sa putem sa fim apreciati.

Madonna vine in Romania pe 26 august in Parcul Izvor

Publicat de FLORIN la 19:17 0 comentarii
E oficial. Dupa ce acum cateva saptamani au aparut zvonuri cum ca regina pop ne-ar putea incanta cu 'Sticky&Sweet', saptamana trecuta sperantele multora dintre noi se cam risipisera. Dar zvonurile cum ca artista nu va mai veni s-au dovedit false.

Madonna vine in Romania. Iar acum, este oficial si avem si data si locul unde evenimentul se va intampla, respectiv 26 august, in parcul Izvor din Bucuresti.

Vodafone Romania sunt organizatorii, astfel ca persoanele care se numara printre clientii Vodafone vor putea achiziona in avansa pe www.myticket.ro, intre 23 februarie, incepand cu ora 10:00, si 2 martie, aceeasi ora 10:00.

miercuri, 18 februarie 2009

Premiile Oscar duminica in direct la HBO

Publicat de FLORIN la 21:24 6 comentarii
Am intrat in saptamana Oscarurilor. Se stiu nominalizatii, se pregatesc concurentii, se intinde covorul rosu, fiecare isi scrie multumirile, dar cine va castiga? Raspunsul il veti afla duminica seara ( luni dimineata ) de la 03:00 pe HBO si pe PRO7 in varianta nedublata in limba engleza.

Voi pe cine pariati?

Piesa cea mai enervanta a momentului

Publicat de FLORIN la 21:23 4 comentarii
Ma indoiesc ca nu ati auzit-o. Cica ar fi hitul romanesc al momentului. Dar, daca nu ati auzit-o nu poate fi de rau. E atat de stupida si totusi te prinde atat de usor ... chiar daca te enerveaza. Trebuie sa fie ceva psihologic si cred ca aceste case de discuri din Romania despre care se spune ca nu stiu ele ce fac, sunt chiar foarte bine puse la punct.

Cineva imi spunea ca nivelul meu la ce fac pe aici pe blog este de clasa a cincea. As intreba persoana in cauza de ce nivel este aceasta piesa?

marți, 17 februarie 2009

Prima casatorie gay din Romania la Acces direct la ANTENA1

Publicat de FLORIN la 21:21 9 comentarii
Pai, unde altudeva decat la cea mai tabloidizata televiziune a momentului si cu cine altcineva decat cu omul lor de baza, respectiv domnul Madalin Ionescu?

Astazi, daca in intervalul 17:00-19:00 ati dat pe ANTENA1 ati aflat ca s-a intamplat ca doi gay sa se casatoreasca in Romania. Va mirati? Ei bine, povestea suna in felul urmator. Un cuplu de gay a vrut sa se casatoreasca ... si a gasit un mod cum sa faca asta. Nu, nu s-a schimbat legea din Romania, ci au gasit un preot cu propia parohie care s-a oferit sa le uneasca destinele in fata Lui Dumnezeu.

Nici acum nu intelegeti? Audientele aduc bani in contul televiziunilor, iar modul in care unele televiziuni inteleg sa faca audienta este acela de a pune un titlu senzational care sa atraga romanul lipsit de subiecte de barfa in fata televizorului. Respectiv, se gasesc doi gay care au fost "casatoriti" de un preot mai ... "pacatos" si ii invitam "deghizati" sa ne spuna "intamplarea" filmata. Stim bine ca aceasta casatorie nu e recunoscuta de Biserica Ortodoxa, chiar daca a fost realizata de un preot ortodox ... cu acte in regula. Cat despre cei doi gay, daca ne punem intrebarea "ce au vrut sa faca?", ma indoiesc ca le-a iesit ... sau poate ca da. Poate ca au vrut sa arate ca este posibila casatoria intre persoane de acelasi sex si in Romania, atata timp cat gaseste "intelegere" la un preot, poate ...habar nu am.

Sigur este ca "dezbaterea", adica vreau sa zic CIRCUL, la care nu am putut privi mai mult de 10 minute, a fost mult sub limita penibilului.

Ce s-a intamplat mai exact in cele 10 minute? In centru, cuplu de proaspat casatoriti, un psiholog si un "aparator" ( nu stiu cum altfel sa il numesc, fiindca nu am aflat despre cine e vorba) al Bisericii. Imprejur, de-o parte Tudor Kovacs, castigatorul premiului pentru promovare lgbt la Gala Premiilor Gay din 2008, si inca un aparat al drepturilor lgbt, avand in jur un public platit care avea foite albe de aceeasi marime, puse sub forma de pancarde pe care scria "Bravo". De cealalta parte, Ioana Ciuculete (sper ca nu ii gresesc numele), a inlocuit-o pe cealalta interpreta de muzica populara, caruia mama i-a spus sa se casatoeasca de 3 ori , dar sa fie "barbat", fiind incojurata de acelasi public platit, la care se gaseau pancarde pe care se observau mesaje precum "Rusine". Un anonim mai suna si isi spune si el povestea, respectiv casatoria infaptuita de un preot in anii 1980 cu partenerul de viata. "Aparatorul" mai zice un cuvant ca "degenerati". Restul, nici nu imi amintesc ... ma indoiesc ca altcineva ar fi putut ramane cu ceva din "dezbaterea" in cauza. Dar sa nu uitam rezultatul, adica audienta pentru ANTENA1.

Nu de alta, dar ANTENA1 trebuie sa depaseasca PROTV-ul, respectiv "Happy Hour" ... cumva ( nu conteaza cum). Baga pe gat pe Magda Ciumac, ni-l aduce pe Tolea, o face vedeta pe Sexxy Braileanca, ne punem sa il auzim pe cel mai tare manelist si vorbeste despre cupluri de gay "colorate". Asta e reteta succesului in Romania. OTV-ul s-a generalizat.

' Neveste disperate ' ramane fara Eddie- Nicolette Sheridan

Publicat de FLORIN la 21:20 3 comentarii
Nicolette Sheridan paraseste serialul ' Neveste disperate '. Sau producatorii renunta la serviciile lui Eddie. Nu se stie prea sigur, dar plecarea actritei este sigura.

De-a lungul timpului, rolul interpretat de Nicolette, a facut-o pe aceasta sa primeasca atentia presei precum toate celelalte actrite, dar producatorii au dezvoltat personajul pentru o perioada, ramanand la stadiul de personaj secundar.

Cum va fi ' Neveste disperate ' fara Eddie? Vom vedea.

Final de sezon 4 la ' Anatomia lui Grey '

Publicat de FLORIN la 21:20 0 comentarii
Astazi, TVR1 a difuzat ultimul episod din sezonul 4 al serialului meu preferat al momentului. Aceasta a fost o ocazie perfecta pentru o noua poveste gay ... ce se va dezvolta in sezonul 5.

Mergeti la minutul 1.


duminică, 15 februarie 2009

“Dezamagirea” de Thomas Mann

Publicat de Ionutz la 09:55 7 comentarii
In aceasta saptamana va propun 15 minute de lectura de calitate. V-am mai recomandat acum cateva saptamani si “Moarte la Venetia” de acelasi autor, insa trebuie sa recunosc faptul ca “Dezamagirea” are pentru mine un farmec aparte.

Desi are o intindere mica, aproximativ zece pagini, in functie de formatul cartii, “Dezamagirea” a reusit sa ma cucereasca atunci cand am deschis-o, in urma cu mai bine de cinci ani. Acest lucru se datora poate si varstei mele, sau poate ca pur si simplu ma regaseam in cele spuse in aceste cateva pagini. S-a intamplat oare sa nu fim multumiti de lucrurile care ni se intampla, de oamenii din jur sau chiar de noi insine? Cu siguranta au existat asemenea momente, insa intrebarea este, pot fii ele absolute? Suntem capabili sa gasim frumosul, multumirea, ce se strecoara uneori prin viata intocmai ca un fir de par auriu prin fata noastra?

Pana vom gasi un raspuns categoric putem citi aceasta poveste in care, doi barbati, care nu se cunoscusera pana in acea zi, se aseaja la o masa si intocmai ca doi vechi prieteni isi fac marturisiri. Mai precis unul vorbeste despre momentele cheie ale vietii sale iar celalalt asculta.

La sfarsitul povestirii ultima replica a personajului principal inca va ramane alaturi de voi si dupa ce cartea se va inchide. Va mai ramane si intrebarea: este viata o dezamagire si daca este, putem gasi voluptate in aceasta dezamagire?

Sper sa va placa, astept raspunsurile voastre…

sâmbătă, 14 februarie 2009

Nu ii divortati

Publicat de FLORIN la 13:33 5 comentarii
Ce se va intampla cu zecile de mii de cupluri gay care s-au casatorit in California? Iata un mesaj de la ei.


.

vineri, 13 februarie 2009

Top 10 piese de dragoste

Publicat de FLORIN la 22:41 2 comentarii
Maine e Ziua Indragostitilor. Unii o vor sarbatori, altii noi ... din diferite motive. Dar un mic top cu cele mai frumoase piese de dragoste cred ca nu deranjeaza pe nimeni. Daca uit de cineva, sa ma anuntati.;)

1. Vama Veche - Epilog sau cea mai frumoasa piesa romaneasca din toate timpurile


2. Whitney Houseton - I will always love you sau imnul absolut al dragostei
3. Celine Dion - My heart will go on sau aceeasi emotionanta Celine Dion cu ceva si mai puternic
4. Plain White T's - Hey there Delilah sau niste adolescenti romantici cu o piesa deloc superficiala pentru o Delilah care a si existat
5. Elton John - Sacrifice
6. Bryan Adams - Everything I do I'll do it for you sau piesa pe care toate femeile o iubesc
7. Katie Melua - 9 millions bycicletes sau piesa ce surprinde emotia dragostei
8. Alicia Keys - No one sau promisiunea pe care toti o dorim de la cel drag
9. Jennifer Lopez featuring Marc Anthony - No me ames sau
10. Sophie Ellis Bextor - Today the sun's on us sau o alegere subiectiva, dar deloc de neluat in considerare

Bonus: Din toate lansate anul acesta, baietii de la Plain White T's o aduc pe cea mai stralucita.
Plain White T's -1, 2, 3, 4


Care e piesa voastra preferata?

joi, 12 februarie 2009

Vremea asta ...

Publicat de FLORIN la 23:03 6 comentarii

Cine o mai intelege? Ieri era cald de ma plimbam cu Ionutz in capul gol si cu un pulover. Nici nu mi-as fi dat seama ca suntem in februarie. Acum, frigul s-a intors ... si maine poimaine vom observa ca ninge. Vremea asta nu mai tine deloc cu noi.

Cert este ca daca tot imi amintesc de cele cateva zile de primavara din iarna, m-am gandit sa va las si o fotografie cu o catelusa surprinse de Ionutz cu mine intr-una din acele zile, ce a ajuns si pe desktop la Ionutz.

Acum eu va intreb ... aveti un animal de companie? V-ati lua unul? Pisica sau caine? Anotimpul preferat ... al lor?

Declaratia zilei

Publicat de FLORIN la 22:42 0 comentarii
" Nu cred ca Kanye West este gay. Poate ca este sensibil. Sa ii spunem - try-sexual. Dar stiu ca nu e gay." spune 50 CENT despre Kanye West.
Daca el ne spune, dar ce inseamna "try-sexual"? Si de unde atata siguranta.

Kanye West e primul rapper care s-a dat de partea comunitatii gay, declarand ca accepta si sprijina comunitatea gay si ca se inspira din ea. Interviul il puteti citi aici.

Mama l-a cunoscut pe Ionutz ... de pe desktop

Publicat de FLORIN la 00:25 4 comentarii
" Ce mai Britney Spears? Dar pana la urma de ce doar vrabiute? Ionutz ar trebui sa stea pe desktop ... cumva. " Asa ca m-am gandit ca exista mai multe posibilitati ca Ionutz sa se afle pe desktop fara ca nimeni sa nu bage de seama, dar in final, m-am gandit, ca poate cineva ar trebui sa bage de seama.

Pe vremea cand mama credea ca sunt cu Ana, tot timpul insista la o poza cu "iubita" mea. Sora, care este in continuare in necunostinta de cauza, inca mai asteapta poza ... la 5 luni de la inceputul relatiei cu "Ana". Insa, mama stie de vreo 2 luni de Ionutz. Asa ca mi-am zis "De ce nu?".

Mi-am pus poza cu Ionutz si cu mine zilele trecute pe desktop. Ieri, desi se ivise ocazia sa las sa se vada poza fata de mama, am considerat ca nu e tocmai o zi buna. Astazi, insa am zis ca e ziua potrivita.

Poate credeti ca nu inseamna mult faptul ca a vazut o poza, dar ... eu cred ca incet incet schimbarile se produc. E drept ca ar putea sa mi se para, din dorinta fireasca pe care o am ca asa sa se intample, schimbarile de atitudine ale mamei mele nu ma ajuta nicidecum sa inteleg. Dar dincolo de toate cred ca o poza cu mine si Ionutz pe desktop a fost un bun mod de a prezenta mamei ... nu numai pe Ionutz, ci si cuplul pe care noi doi il formam.

Poate e un pas mic, dar e un pas facut. Poate ca e chiar un pas mai important decat pare. Asta nu poate sa insemne decat "foarte bine". Poate ca doar o incercare nereusita ... dar, fara subiectivism, va spun ca am vazut ca i-a placut de Ionutz. In zilele urmatoare ma voi convinge sau dimpotriva. Cert este ca eu sunt bucuros. Mama l-a cunoscut pe Ionutz ... in poza.

miercuri, 11 februarie 2009

Un citat din ' Falsificatorii de bani '

Publicat de FLORIN la 11:50 1 comentarii
Urmand recomandarile lui Ionutz, saptamana trecuta am reusit sa aflu finalul de la ' Falsificatorii de bani '. Dincolo de faptul ca e o carte excelenta, am ramas in minte cu un citat bun de pus pe ganduri.

" Nu conteaza cat de deschis esti, conteaza cat le permiti celorlalti sa fie."

Noul videoclip The Ting Tings - We walk

Publicat de FLORIN la 11:49 3 comentarii
Sper ca va place macar The Ting Tings, daca Andreea si Britney nu vi se pun pe limba. Daca nu, ce sa fac. Asta e o alta trupa pe care eu o ador. Inventivi, originali si cu un aer destul de gay ... as spune eu.

Dupa ' That's not my name ', ' Shut up and let me go ', ' Be the one ' ( sper ca stiti macar una dintre ele), iata si un nou videoclip la ' We walk '.

Putere ' The Ting Tings '. :D

The Ting Tings - We Walk

Anatomia lui Grey ii pierde pe Katherine Heigl si T.R. Knight

Publicat de FLORIN la 11:47 0 comentarii
Incotro se indreapta serialul ' Anatomia lui Grey '? Poate spre o reimprospatare, dar zic eu ca producatorii ar fi trebuit sa aleaga alti actori pe care sa ii lase sa le scape printre degete.

E drept, Katherine a depasit de mult gradul de popularitate al ceilorlti actori din distributie ( doar aruncati o privire la incasarile ' Knocked up' ( Un pic insarcinata) si 27 de rochii - sau asa ceva),plus faptul ca anul trecut a inmanat o statueta la Premiile Oscar. Cu siguranta ca nimeni nu isi doreste ca ea sa isi risipeasca talentul, dar ... sunt putin trist.

Si mai pleaca, si "fratiorul" nostru, T.R. Knight, care e drept ca nu prea a avut parte de alte succese, dar de ce producatorii au evitat dezvoltarea personajului sau.

In fine, totul e deja confirmat. Producatorii le ureaza " numai bine ". Sunt convins.

marți, 10 februarie 2009

Gateste cineva?

Publicat de Ionutz la 18:53 10 comentarii
O „problema” cu care ne confruntam in mod frecvent, este dupa parerea mea, cea a gatitului. Nu spun asta avand convingerea ca locul femeii este la cratita, caz in care intr-un cuplu gay ai zice: ”am dat de dracu”, ci din simplul motiv ca unii dintre noi suntem mai putin indemanatici. Altfel stim si noi zicala: „cei mai buni bucatari sunt barbatii.”

Trebuie sa spun ca daca nu ar fi fost anii de facultate probabil as fi ramas un neinitiat, fiind capabil doar sa imi fac un senvis sau ceva asemanator. Totusi de voie, dar mai ales de nevoie, am inceput sa fortez lucrurile. Prima etapa, la care am si ramas, este cea de cartofi pai, friptura, omleta si mai nou supa. Am mai facut mancare de ciupetrci si pizza de cateva ori insa doar ca o exceptie de la regula. Acum, nu stiu daca felurile de mai sus, sunt multe sau nu, insa nu ma vad implicandu-ma mai mult. Lucrurile au mers bine pana acum, asta datorita faptului ca nu sunt prea pretentios si uneori mai mananc si in oras. Ce sa mai lungesc vorba, se aplica principiul: mananci ce gatesti.

Ce te faci insa daca persoana de langa tine nu numai ca nu se atinge de niciun fel de lactate dar din domeniul carnii accepta, destul de rar, doar peste sau pui? Nu e o perspectiva prea linistitoare va asigur. Rezultatul? M-am trezit pregatind salata de varza, de care eu nu m-as fi atins in veci, el insa a papat tot…

Totusi odata cu primele tentative de supa (fara carne desigur), am inceput sa ne impartim sarcinile. In general Florin pregateste ingredientele ( taie morcovi, cartofi, ceapa) iar eu stau mai mult pe langa foc. La fel se intampla si cu cartofii pai. Am inceput sa facem si unele concesii privind frecventa carnii de pui in meniu, asa ca mai am o sansa cu snitele si altele asemenea.

Cu mancatul in oras, desi am batut eu cateva apropouri, momentan nu am avut succes. Totusi am mai vizitat Mc-ul de cateva ori.

Nu as zice ca eu fac partea grea, imi place ideea ca ne implicam amandoi in acest „proces” complicat. Eu as spune chiar ca am mai putina rabdare, motiv pentru care curatatul si taiatul nu intra in atributiile mele. Cred ca principala problema a lui Florin ar fi cum sa gateasca preparate din carne, avand in vedere aversiunea lui, lucru recunoscut chiar de el. In rest cred ca s-ar descurca mult mai bine decat mine!

Recent glumele referitoare la o carte de bucate facuta cadou s-au inmultit la fel ca cele referitoare la, deja legendarul, sort de bucatarie. Din acest motiv va intreb:

La voi cine gateste si mai ales, care sunt retetele forte?

luni, 9 februarie 2009

Festivalul International Lesbi incepe azi la Cluj

Publicat de FLORIN la 10:10 1 comentarii
Azi la Cluj, se deschide prima editie a Festivalului International Lesbi. Acesta se va tine in perioada 9-15 februarie.

Programul conform site-ului oficial este cel de mai jos.

9 februarie 2009 - Ora 14.00

Conferință de presă
Deschidere festival, cuvânt înainte, prezentare program.
Accesul presei se va face doar pe baza acreditării "Ești Unica" !

10 Februarie 2009 - Ora 14.00

Dezbateri pe teme LGBT
Invitați speciali : S.E.C.S.- Cluj Napoca, Accept - Cluj Napoca
Intrarea liberă

11 Februarie 2009 - Ora 20.00

Cinematograful de noapte - Intrarea liberă

12 Februarie 2009 - Ora 20.00

Cinematograful de noapte - Intrarea liberă

13 Februarie 2009 - Ora 22.00

Street performer - Gabi
Dans tematic - Laura și Dany
Lesby Party - Intrare, servire bar (15 Ron), tombolă - 30 Ron

Presa are acces pănă la orele 24.00

14 Februarie 2009 - Ora 22.00

Gala Premiilor Lesby 2009
Lesby & Gay Party
Valentine”s Party
Show extraordinar de cabaret cu trupa - ”Angels”
Tombola - surprize
- Intrare, servire bar (15 Ron), tombolă - 30 Ron
Presa are acces pănă la orele 24.00

15 Februarie 2009

Petrecere VIP - Intrarea se va face doar pe baza invitației VIP.
Presa nu are acces la acest eveniment.

Andreea Balan Superwoman videoclip

Publicat de FLORIN la 10:02 8 comentarii
Se poate sa nu va prea placa Andreea, dar eu o ador. De ce? E o talentata, munceste mult, se dedica pana la capat. Multi spun ca e fitoasa, dar si daca ar fi mie nu mi-ar pasa.

Duminica, in cadrul emisiunii ' Duminica in familie ', Andreea ne-a prezentat cel mai recent clip al ei, la piesa ' Superwoman '. Nu va spun ce parere am eu de el. Apoi, cred ca se si intelege. Spun doar fiecare cu parerea lui.

Si va mai las interviul acordat in exclusivitate pentru acest blog de catre Andreea aici. Andreea is a ' Superwoman '.

duminică, 8 februarie 2009

Dorian si Rares

Publicat de FLORIN la 08:33 14 comentarii
" Ceva nu e in regula." isi spunea el. " Ceva nu se potriveste.". Il privea pe Rares.

Sa ne reintoarcem acum 17 ani. Pe atunci, Dorian avea 17 ani si era un tanar adolescent ca toti ceilalti, cu o mica deosebire, era atras de colegi si nu de colege. Si cu toate astea era senin cu el insusi. Nu isi incarca mintile cu idei existentiale, desi nu ii erau tocmai indiferente. Il pasionau intr-o oarecare masura. Pe ascuns, il pasiona si profesorul de literatura. Unii colegi il luau peste picior, cand il vedeau cu Eminescu la brat, dar el se retragea la geamul de pe culoar, isi dadea parul castaniu, putin lung pe spate si se lasa prins de vraja poeziei, de vraja dragostei la care in secret visa si el. Uneori, ii mai atragea atentia si un coleg ce se misca pe culoarul brusc destul de gol, incat ar fi putut sa il strige, dar nu vroia nimic mai putin decat dragostea adevarata. Si cumva, stia ca baiatul acela banal nu era el. Asa ca revenea la poezie.

Poezie ce o sorbea, ii simtea gustul, dupa care o pastra pentru analiza, pe care bineinteles o facea cu profesorul de literatura. Dezinteresul celorlalti colegi ii ofereau impresia ca sala e goala, ca e numai a lui si a profesorului sau, ca profesorul se afla acolo exclusiv pentru el, dar sforaitul cuiva ori incercarea profesorului de a mai atrage pe cineva in dezbatere il zguduiau exact cand ar fi vrut sa treaca de analiza poeziei.

Cand ultimul clopotel rasuna in cladirea scolii, el isi lua timp, nu se grabea precum ceilalti. Indiferent de anotimp, la fel de strengar si de nedaramat parea. In secret, toti colegii sai il admirau, toti ar fi vrut sa fie ca el, sa aiba putin din personalitatea sa, sa aiba o fata din cele multe care sa se topeasca dupa al lor zambet, asa cum se topeau dupa al lui. Numai ca ei uitau sa zambeasca, nu ca zambetul lor ar fi putut avea ceva legatura cu zambetul sau senin.

Si astfel, intr-o zi de iarna, cand troienele inca mai se formau, el mergea la fel de linistit prin zapada pana aproape de genunchi, cand, in fata lui, Rares aparu si disparu in zapada in aceeasi clipa. Dorian s-a oferit sa il ajute pe acest biet baiat, cu parul negru, scurt, tuns neregulat, cu privirea cam speriata. Invata in aceeasi scoala cu el, dar isi petrecea pauzele mai mult in salile de clasa decat pe culoar, astfel chipul nu ii parea familiar. De nu ar fi fost acolo Dorian, stangacia lui Rares l-ar mai fi adus cel putin o data jos. Aproape ca Dorian l-a reglat ca pe o papusa din vitrina. L-a ajutat sa se ridice, apoi s-a oferit sa il echilibreze, i-a ridicat mapa, i-a aranjat fularul si s-a aplecat dupa caciula-i si i-a pus-o cu grija pe cap.
- Acum zambeste. Rares ramase un pic mut de intreaga scena, iar cerinta, cum o vedea el, ii luase glasul definitiv. Dar Dorian se afla acolo.
- Eu sunt Dorian, iar Dorian intinse mana spre necunoscut. Cu intarziere, Rares se prezenta si el. Incantat de cunostinta, Rares. Unde te duci?
- La scoala. Am uitat ceva.
- Daca vrei, te insotesc.
- Nu e nevoie. Oricum, multumesc, spuse Rares, grabindu-se sa plece. Dar Dorian il urmeaza.
- Insist. De altfel, nimeni nu vrea sa ajunga prea la timp acasa... Sau tie iti place?...

Conversatia se poate sa fi fost banala, daca se poate numi conversatie. Dorian punea intrebarea si de cele mai multe ori oferea si raspunsul. Rares il completa cu un "da", cu un "nu", multi "nu stiu" si pe parcurs cu alte intrebari la intrebarile lui Rares. Dar pana nici asta nu a reprezentat o bariera. Atat putea Rares in acel moment, cu toate ca privirea lui Dorian ii oferise in acele clipe mai multa incredere in el decat poate avusese de-a lungul intregii sale trairi. Dar ezitarea lui Rares combinata cu increderea, bucuria, necunoscutul ce se vedea in a sa privire il cuceri pe Dorian, incat il condusese pana acasa.
- Ne vedem maine la scoala, urmat de un sarut pe ambii obraji. Rares dadu din cap instinctiv, fara sa constientizeze. Apoi, ramase in usa si il privi pe Dorian cum se indeparteaza, prinzand o privire de neinteles, ce-l facu sa ramana in usa pana cand mama sa il trezi din visul in care cazuse.

Dorian cazuse si el intr-un vis, poate de aceea nu auzi claxonul masinii ce suna in disperare pe zapada alunecoasa, capatand astfel vorbele de rau ale soferului aflat la un pas de a lua viata cuiva. El, la fel de senin, continua insa drumul spre casa, unde, aflat in refugiul sau, il lasa pe Eminescu pentru a porni cu gandul spre noul sau cunoscut, Rares. Acum, poezia se asternea in gandul sau, avand nevoie doar de o coala alba pe care sa isi astearna sentimentul ce alta data il cauta in poeziile lui Eminescu, ce il analiza cu profesorul de literatura. Intr-un fel, ii dadea dreptate lui Eminescu, dar gasise atat de mult altceva de descris din acea privire acum intiparita in minte. Folosea termeni ca dintotdeuana, intotdeauna, pentru totdeauna, pe vecie dedicat unei priviri...privirii lui. Ceea ce el scrisese, era promisiunea pe care vroia ca Rares sa o auda.

A doua zi, Dorian il astepta pe Rares. Nu ii pasa ce parere isi va face despre el, ca poate va crede ca este un pic nebun sau pana si un obsedat, Rares devenise obsesia lui, nebunia lui, inspiratia lui. Rares il vazu, dar nu-si putea da seama, nu intelegea, nu credea, asa ca pornise la drum fara sa priveasca inapoi. Cand se grabea, cand incetinea, dar capul nu vroia sa il intoarca. Iar in acest drum pe zapada, se intampla si ce i se intampla lui de obicei. Aluneca, dar la aceasta alunecare cineva fusese acolo sa il prinda ... Dorian se afla in spatele lui Rares ... Rares se lasa in bratele lui, moale devenind, ca si cum ar fi fost pe punctul de a lesina, dar ceva inca il pastra in lumea constienta. Bratele lui erau vinovate, ochii lui, zambetul lui. Obisnuindu-se prea mult, Rares se lasa prea greu, Dorian aluneca, urmat pe genunchii sai de cel pe care il salva ... la propiu. Rares parea trezit dintr-un vis si incepu sa se miste, sa vrea sa se ridice, dar aluneca din nou. Incerca sa isi ceara scuze, dar cuvintele nu se legau, iar Dorian il trasese jos si cumva, cu caldura, rosti : "Stai". Rares se opri in bratele lui Dorian si atunci intelesese. Dorian vru sa ii ofere sarutul sau, Rares il opri. Dorian ii arata : "Nu e nimeni." si fara sa astepte raspunsul sau il saruta.

Totul era cum nu se poate mai bine. Lui Dorian niciodata nu ii pasese de lumea din jurul sau, erau putini oamenii carora le acorda cu adevarat interes, asa ca deloc ii pasa ca mai nou era vazut peste tot cu colegul cel mic si cam prostanac. Rares, la randu-i, incepu sa uite de lumea din jurul sau. Ochii lui Dorian, prezenta lui ii absorbeau toata atentia. Era lumea lor. Dupa scoala, niciunul nu se mai grabea. De fapt, erau cam ultimii care ieseau pe poarta liceului. Isi luau cat mai mult timp pentru ei doi. In secret, se ascundeau intr-o sala de clasa goala si isi impartaseau sarutarile uneori ore intregi. Eminescu disparuse. Profesorul de literatura ramase singur de-a dreptul. Acum incerca sa il antreneze pe Dorian in analize, asa cum incerca mai demult cu colegii lui. Dar Dorian visa. Si de cele mai multe ori il contrazicea pe Eminescu.

Si astfel, cei doi au ajuns la sfarsitul anului de scoala, moment in care Rares ar fi trebuit sa plece la bunici, numai ca in anul asta nu mai vroia. Dorian, la randu-i, trebuia sa faca acelasi lucru. Dar nici el nu dorea. Dar nu prea aveau de ales. Se aflau la Dorian acasa, si isi dadeau ultimile sarutari. Dorian ii facea promisiunile pe care a vrut sa i le faca inca de la inceput. Rares credea in ele si ii oferea sarutul sau ca dovada a increderii in versurile sale. Si apoi, s-a intamplat.

Tatal lui Dorian a intrat in casa. Dorian pornise muzica si il invitase pe Rares la dans. "Nu ai incredere in mine?" il facu pe Rares sa ii accepte dansul, imbratisarea, sarutul... si atunci, cand ei incercau isi rosteau promisiunile fara sa vorbeasca, tatal lui Dorian intra in camera. Mut pentru un moment, atat de mut incat cei doi nu ii observara prezenta, tatal izbugni intr-un urlet si un "Nu" prelung. Primul care reactiona fu Rares, care incremeni. Dorian, simtind un Rares nestapan pe propiile picioare, incerca sa il pastreze la acelasi nivel cu el, dar cum tatal se repezi incontrolabil intre ei, Dorian il scapa, neavand timp sa reactioneze la imbrancitura puternica oferita de propiul parinte.
-Tu? Tu. Cum ai putut a-mi face una ca asta? Tu?
Rares, incepand, nevoit, sa isi revina incerca sa intervina intre abuscada privirii tatalui asupra lui Dorian. Desi parea inca nesigur, la fel de moale ca in momentul in care "Nu"-ul le-a distrus promisiunile, imbrancitura parintelui iubitului sau nu il trantise jos, astfel ca ajunse din nou langa Dorian, intre privirea lui si a tatalui, care surprins de intreg momentul, parasi camera.
- Totul va fi bine. Sssss. Totul va fi bine.

Imbratisarea lor le oferi ragazul de care aveau nevoie. Acum nu le mai ramanea decat sa astepte, dar asteptarea lor intarzie sa aiba vreun rezultat. Gandul fiecaruia era in acel moment la celalalt ... niciunul nu dorea sa il lase pe celalalt din bratele celuilalt, dar curand au ajuns sa iasa din camera ... si sa descopere o casa goala, din care tatal lipsea.
- Il asteptam, spuse Rares.
- Il asteptam, completa si Dorian.
Asezati jos, rezemati de perete, gaseau confortul de care aveau nevoie acolo. Uneori poate teama isi facea simtita prezenta, cu pasii ce se auzeau pe scara, apropiindu-se de usa, dar ea disparea inaintea ca ei sa isi dea seama ca pasii duceau mai sus, sau duceau langa ei. Intr-un tarziu, au inceput sa discute, si sa vizualizeze un final fericit, la finalul caruia mai strecurau si o promisiune.

Intr-un final, pasii au dus la usa lor. Dorian fata in fata cu tatal sau. Langa Dorian inca se mai afla si Rares.
- Tu du-te acasa la tine. Tu acolo ai de dat explicatii.
Furia inca se zarea pe fata sa, dar era o furie inghetata, chipul era lipsit de expresivitate, iar apoi ... minutele fusesera intretinute cu alcool.
- Hai du-te.
Rares insa statea inca acolo, privind spre Dorian, in incercarea de a primi niste indicatii.
- Lasa-ma putin singur.
- Esti sigur?
- Nu ai auzit baiete. Ti-a zis sa il lasi. Daca ma gandesc, asta e si solutia.
Cuvintele propiului tata crease in Dorian un sentiment contradictoriu. Vroia sa ramana cu tatal sau, dar nu vroia sa o faca in acel moment. A ales insa sa isi aprobe tatal fata de Rares.

Dorian se afla acum fata in fata cu propiul tata.
- De ce ma privesti cu dispret?
- Nu, nu tu pui intrebari. Eu sunt cel care trebuie sa ceara explicatii.
- Explicatiile se cer cand gresesti.
- Si tu ai facut cum trebuie? ... Explicatiile se cer cand alegi.
- Eu nu am ales.
Pe moment, tatal ramase fara replica.
- Adica, tot eu sunt vinovat?
- Nu invinovatesc pe nimeni.
Din nou, tatal ramase fara replica. Deja furia lui primise raspunsurile pentru a se risipi, dar cauta alte intrebari care sa o alimenteze. Incerca sa isi salveze propiul fiu de la un asasinat public, gandea el in subconstientul sau.
- Crezi ca e bine?
- Tu ce crezi?
Privirea lui Dorian nu se misca, pe cand cea a tatalui cauta alimentare. Intreg corpul cauta alimentare, rotindu-se in camera foarte incet, dar tatal gasea alimentare pentru nerabdarea de a-si gasi cuvintele. Prin urmatoarea intrebare, el se dadu batut.
- Crezi ca vei fii fericit?
Dorian zambi.
- Sunt fericit.
- Atunci, fii fericit.
Dorian cauta sa il imbratiseze, dar tatal il opri:
- Nu. Fa asta maine.
Dorian intelesese si iesi pe usa, unde Rares il astepta pe scari.

De nu s-ar fi intamplat acel accident.

Tatal si mama lui Dorian se aflau in sala de asteptare. Rares se afla si el acolo, langa mama lui Dorian, care inca nu aflase nimic despre iubirea dintre fiul sau si cel care astepta ingrijorat, afectat, vesti despre el. Mintea lui cerea explicatii vietii. Tatal lui regreta acea imbratisare. Privea la Rares si abia se abtina la a nu-l imbratisa pe el. Cand doctorul sosi, tatal se ridica automat ca si cum si-ar fi asteptat sentinta. Mama parea ca se tine de el, dar intr-un fel se sprijineau unul pe celalalt. Rares ramasese sa se sprijine pe sine insusi.
- Baiatul dumneavoastra a suferit mai multe leziuni, unele care se pot vindeca, altele despre care nu stim atat de multe deocamdata. Cea mai puternica lovitura pare sa o fi suferit la cap. Nu vreau sa va ingrijorez, nu vreau insa nici sa nu fiti pregatiti. Deocamdata nu ne putem da seama in ce stadiu se afla, cat de grav este, dar este posibil ca fiului dumneavoastra sa i se fii afectat memoria. E posibil sa nu va recunoasca.
Tatal si mama isi stapanira lacrimile pana in momentul in care doctorul pleca, dupa care li se inundara privirile. Rares ramase in mijlocul salii, pierdut. Pierduse iubirea lui.

17 ani mai tarziu. Dorian se indrepta spre 35 de ani ai sai, dar inca il avea pe Eminescu la brat si se plimba pe strada la fel cum o facea cand avea jumatate varstei de acum, cand un barbat se lovi de el. De data asta, lui Dorian ii scapa Eminescu din mana, iar Rares ii ridicase cartea. Si apoi ... privirea, privirea pe care o pierduse acum 17 ani ... se reflecta din nou in ea.
- Ne cunoastem?
- Se prea poate. Cred ca am fost colegi.
- Se prea poate. Daca tu nu iti amintesti, ... Dorian vru sa plece.
- Imi amintesc, spuse un Rares, plin de forta. Dorian se intoarse spre el. Imi amintesc, spuse din nou Rares, cerand ca amintirea sa ii revina. Tacerea se asternu pentru o clipa.
" Ceva nu e in regula " isi spunea el. " Ceva nu se potriveste...", privindu-l pe Rares.
- Inca il ai pe Eminescu la brat, auzi Dorian din partea profesorului de literatura, aparut de neunde si disparand la fel cum si-a facut aparitia. Si inca si cu Rares?
Privirile celor doi se priveau cu atata inteles. Rares murmura o promisiune. Intr-un glas comun se auzi:
- Mereu noi doi.

sâmbătă, 7 februarie 2009

O recomandare de la noi

Publicat de FLORIN la 20:00 12 comentarii
Acum, ca l-am si vazut, Ionutz si cu mine va recomanda un film care ne-a impresionat de la prima secventa pana la genericul de final. ' Milk ' isi merita cele 8 nominalizari la Oscar, asa ca dati fuga la cinema. Merita!

„Castelul” de Franz Kafka

Publicat de Ionutz la 09:16 3 comentarii
Ce am putea spune despre opera lui Kafka? Care este mesajul transmis de autor? Am putea spune ca personajul central, este in general, un insingurat, insa cred ca am gresi. Un inadaptat? Poate. Insa parerea mea este ca opera lui Kafka, spre dezamagirea mea, reda cel mai bine societatea actuala. Daca nu sunteti de aceeasi parere voi incerca sa ma explic. Ei bine, daca iesim pe strada si ne uitam in jurul nostru, la prima vedere totul pare obisnuit. Daca mai asteptam cateva clipe totul se distorsioneaza, sensul actiunilor se pierde si in scurt timp nu mai intelegi nimic din ceea ce vezi. Un copil e imbrancit si nimeni nu il ridica. O femeie e bruscata si nimeni nu intervine. Elevii si studentii merg la scoala pentru a se intrece in garderobe, masini si achizitii electronice. Au aceste lucruri sens pentru voi, vi se par firesti? Poate veti spune ca exagerez, totusi, eu simt ca ne aflam in plin Kafka!

Sperand ca lunga introducere nu v-a plictisit definitiv voi vorbi de cartea propusa. Alaturi de „Procesul”, „Castelul” este una din operele reprezentative ale autorului. Ele se aseamana destul de mult, in ambele personajul principal este aruncat, sau mai bine spus, devine prizonierul unei lumi absurde. In ciuda faptului ca nimic nu are sens in lumea lui K., personajul principal, sistemul din jurul sau pare sa functioneze perfect. Doar in ochii lui totul este haotic. Motivul? El reprezinta ultimul dram de ratiune si nefiind dispus sa ii dea drumul, se lupta pentru nu a fi inghitit de anarhia din jur.

K vine in satul aflat sub autoritatea castelului odata cu inceputul cartii. Din primele momente si pana la ultimele randuri se simt pe fondul lecturii o tensiune sau chiar o usoara senzatie de teama. Teama, fata de ce ar putea aduce urmatorul dialog al lui K cu un localnic….teama fata de ce se ascunde in acel castel!

Intr-o lume lipsita de sens, acest strain incearca sa ramana fidel modului sau de viata, incearca sa innoate impotriva curentului. Iar acest lucru vrea sa il faca alaturi de o femeie care aparent e decisa sa il urmeze in dorinta lui.

Daca uneori aveti senzatia ca nu intelegeti lucrurile din jur sau ca cei din jur nu va inteleg pe voi, atunci deschideti aceasta carte si veti afla ca si Frantz Kafka a simtit la fel.

joi, 5 februarie 2009

Ce poza aveti pe desktop?

Publicat de FLORIN la 17:05 9 comentarii

Asta e poza pe care o am eu pe desktop. Cateva vrabiute pe un balcon in jurul unei gramazi de miez de paine, surprinse intr-o dimineata de mai a acestui an. Care e povestea acestei poze si cum a ajuns ea pe desktop?

Inainte de a avea aceasta poza o aveam pe desktop pe Britney. E artista mea preferata si indiferent de parerile celorlalti eu o ascult in delir si nu cred ca e ceva in neregula cu asta, sau ca dau pe dinafara de superficialitate. Dar, sa nu va plictisesc ... Cum de am inlocuit-o pe Britney de pe desktop? Cred ca era si vremea ...

Poza nu e facuta de mine. Mi-a fost share-uita pe mess intr-o dupa-amiaza de toamna de catre Ionutz. Am ales aceasta poza pentru ca in general trece neobservata de privirile tatalui sau a mamei mele cand mai trec prin camera. E drept, cred ca in curand va fi inlocuita ... fiindca m-am gandit la o alta poza.

Voi ce poza v-ati ales pentru desktop?

marți, 3 februarie 2009

Pe cine si ce aducem cu noi intr-o relatie

Publicat de Ionutz la 19:24 6 comentarii
Cand doua persoane, in cazul nostru doi barbati, se decid sa aibă o relatie lucrurile incep sa se complice. Aspecte pe care le stiai sau altele de care nu aveai idee incep sa isi faca simtita prezenta. Astfel, chiar daca partenerul stia ca esti dezordonat s-ar putea totusi sa aiba un soc atunci cand garderoba ta e insirata prin toata camera. Sau grija ta exagerata pentru colectia de dvduri ar putea sa il calce pe nervi amenintand ca le arunca pe geam.

Mai sunt multe astfel de exemple insa vreau sa ma opresc asupra unui caz anume, acela in care fiecare dintre cei doi are un favorit sau favorita intr-un anumit domeniu. Alegand industria muzicala as vrea sa va spun vreo doua vorbe despre cum stau lucrurile pe la noi.
Desigur avem mai multi favoriti dar se disting de departe Freddie Mercury si Britney Spears. Cei doi nu prea par sa se impace, nu?

Pur intamplator, Freddie Mercury dar si Renato Zero, favoritii mei, sunt ambii gay (asta asa ca fapt divers). Desigur ambii apartin unei alte generatii decat Britney si au un alt gen de muzica. Cu toate astea, Britney care se aude cantand cu voiosie in casa mea, asa cum nu visasem eu pana acum, nu e asa o mare drama, daca nu se asculta prea multe melodi consecutiv, moment in care tind sa ma simt neglijat. :D

Totusi acesti artisti sunt cu noi in relatie si ma bucur sa spun ca nu s-au ucis intre ei! Am fost placut impresionat vazand ca Florin a avut rabdare la aproape intreg concertul Queen de pe Wembley si chiar a aruncat o privire interesata catorva clipuri mai vechi ale lui Renato. Dar haide sa spun si eu ca am vazut, in vreo trei „parti”, concertul Onyx Hotel al lui Britney. Ei bine nu a fost o tragedie, anumite piese chiar mi-au placut si trebuie sa recunosc faptul ca spectacolul a fost cel putin reusit.

Eu sunt un impatimit al muzicii anilor 70-90 insa chiar si asa, diversitatea muzicala pe care Florin a adus-o cu el (credeti-ma, MTV e postul lui preferat) are, necontestat, magia ei!

La voi cum stau lucrurile?

luni, 2 februarie 2009

Filme recomandate de Florin si Ionutz

Publicat de Ionutz la 17:52 14 comentarii
Avand in vedere faptul ca atat eu cat si Florin suntem cinefili convinsi, am decis ca in ficare luna a anului sa va prezentam, din filmele vazute de noi, pe primele 10. Fiecare film primeste doua punctaje intre 0 si 5 stele. Insa topul se va face in functie de media dintre cele doua.

Astfel, din 27 de filme vizionate, primele zece filme ale lunii ianuarie sunt:

1. In America – sau forta ce tine unita o familie.
(Florin si Ionutz 4,75) Media 4,75

2. King Kong – sau meschinitatea oamenilor in fata naturii.
(Florin 4,75 Ionutz 4,50) Media 4,625

3. Titanic – sau cum dragostea adevarata merita traita indiferent de consecinte.
(Florin 5 Ionutz 4,25) Media 4,625

4. Schindler’s list – sau povestea adevarata a unui bine absolut.
(Florin 4,25 Ionutz 4,75.) Media 4,50

5. The Dark Knight – sau lupta dintre trei filozofii: cea a omului legii, a justitiarului si a anarhistului. ( Florin 4 Ionutz 4.75.) Media 4,375

6. The Constant Gardener – sau ipocrizia din spatele marilor puteri ale globului.
( Florin 4 Ionutz 4,50) Media 4,25

7. Burn after reading – sau satira spumoasa a lumii contemporane.
( Florin 4,50 Ionutz 4) Media 4,25

8. The bucket list – sau cum o tragedie poate naste o prietenie vesnica.
( Florin 4 Ionutz 4,50) Media 4,25

9. Monstru – sau disperarea de care suntem capabili pentru a pastra dragostea langa noi. (Florin 4,25 Ionutz 4,25) Media 4,25

10. Pride and Prejudice – sau cum dragostea invinge indiferent de piedica numita „clasa sociala”.
( Florin si Ionutz 4,25) Media 4,25

Speram sa indragiti aceasta noua rubrica. Asteptam parerile voastre!

duminică, 1 februarie 2009

Ganduri la fericire ( partea a treia)

Publicat de FLORIN la 12:37 0 comentarii
Citeste partea 1 si partea a doua.

- In sfarsit ai aparut? Pot sa stiu pe unde umbli? il intampina Amalia pe Emanuel din scaunul pe care de obicei se afla cel ce acum isi lasa copiii in grija unui angajat.
- Ce se intampla cu tine? Nu stiai ca trebuie sa ridici copiii de la scoala?
- In timp ce tu ce faceai …? Ma intrebi ce se intampla cu mine? Ce se intampla cu tine? Ai obosit? Fiindca eu am obosit. A, nu. Ai descoperit un nou inteles pe care vrei sa il oferi vietii tale si uiti ca ai o familie, o sotie care asteapta … asteapta de ceva timp sa ii oferi putina dragoste, o mangaiere si tu nu ii oferi nici macar o explicatie pentru ca dispari fara nici un semn de viata?
- Am gresit.
- Hm, urmat de un suspin. Spune-mi ceva nou. Spune-mi de ce m-ai obligat si pe mine sa fac o greseala? Fiindca e de inteles cand gresesti. Dar vii, iti ceri iertare si incerci sa nu mai gresesti. Nu obligi pe altii sa greseasca, lasandu-i sa greseasca, dandu-le impresia ca nu au gresit, ci doar ca exista anumite temeri pe care nu ar fi trebuit sa le am. Asa ca daca ai o explicatie, spune ceva de genul „Sunt un fricos” sau „Sunt un nenorocit” sau poate „Iarta-ma iubire. Mai iarata-mi-o si pe asta. Iti promit ca data viitoare cand te insel o voi face cu o femeie”.
Cuvintele Amaliei il daramara pe Emanuel.
- Credeai ca nu stiu? Credeai ca sunt o sotie proasta, al carui singur scop in viata este sa mearga la cumparaturi, sa iti asculte deciziile si sa te sprijine in ele? Puteam sa fiu asta, daca mi-ai fi spus de vreo decizie. Dar adevarurile despre tine le spun scrisori primite de tine de la vechi „amici”, ca si colegul tau de liceu, Andrei.
Amalia da din cap dezaprobant.
- Nu te-am inselat niciodata.
- Mi-ai inselat asteptarile … asteptari pe care tu mi le-ai creat, tu ai vrut sa mi le fac. Acum nu mai am nimic. Am ramas singura, o femeie depresiva fara pic de incredere in cine este ea, mama a doi copii pe care nici nu mai cred ca stiu cum sa-i cresc.
- Dar stii ca nu e adevarat.
- Inceteaza. Asta nu e un dialog. Ultimul lucru de care mai am nevoie la tine e sa aud alte vorbe. Vreau fapte.
Scoate tubul de pastile.
- Ti-l las tie. Poate crezi ca sunt egoista, dar nu sunt. Vreau sa imi demonstrezi ca esti slab, ca nu eu sunt de vina, ci tu. Altfel, … nu mai e nevoie sa-ti spun. Imi voi deschide telefonul. Daca nu voi primi un apel, sa ai grija de copiii nostri.
Amalia vrea sa plece, Emanuel cauta sa o impiedice, dar aceasta il impinge si fuge in liftul ce se inchide. Emanuel ramane pe dinafara privind ochii speriati ai propiilor copii.

Ramas singur in birou Emanuel pivea cu tristete un telefon care nu mai vroia sa ii faca legatura cu cel pentru care decisese sa se schimbe. Ii auzise explicatiile scurte, nemultumitoare din punctul sau de vedere, si acum privea prin geamul imens al biroului catre o lume zgomotoasa. Mereu se situase in afara ei, poate si pentru ca de cele mai multe ori o privise din acest punct inalt. Departe era acum de el si discutia violenta pe care o avusese cu sotia lui, totul era departe. Se simtea instrainat chiar de el insusi, din nou avu acea senzatie din anii adolescentei sale. „O umbra nemuritoare intr-o lume a luminilor!” zambi amar, apoi izbucni intr-un ras nevrotic ce dura cateva secunde. „Ceva din mine a stiut mereu ca asa se va sfarsi. Sa fiu al naiba! In toata viata mea am avut dreptate de fiecare data, fara nicio exceptie. Macar acum as fi preferat sa fie altfel…” se indrepta catre marginea camerei de unde lua tubul cu pastile. Se aseza confortabil pe scaunul lui din piele maronie si isi indrepta din nou privirea spre oras. „Nu te invinovatii pentru nimic, sper sa nu plangi, nu a fost niciodata vina ta!” trimise el un gand fugar pentru cea care ii fusese sotie in acei ani. „Cat despre tine…nu e nici vina ta. Unii oameni traiesc o viata intr-o clipa, asa a fost si in cazul meu… si pentru acea clipa iti multumesc. Ramai cu bine cer albastru al sufletului meu!” apoi incepu sa ia, una dupa alta pastilele din flacon. Facea acest lucru zambind, amintindu-si de zilele in care se bucura pentru bomboanele primite de la parinti. Ultimele ganduri inainte de a adormi… „Sunt prea obosit pentru a-mi da seama daca are dreptate…”


Si iata-ne o seara mai tarziu deasupra aceluiasi cer plin de stele, privit acum de o Amalia aflata pe marginea unei goale naturii. Privea telefonul, dorindu-si sa fi avut inca la ea pastilele pe care li le lasase lui. Asteptarea ar fi fost putin mai dureroasa ... ar fi putut regreta ca isi ia viata in timp ce lua o pastila, in timp ce urmatoarea ar fi ajuns in prapastie. Acum, nu putea decat sa astepte ca telefonul sa sune ... sau ca el sa nu sune. Ii trecea prin minte planul cu care plecase de acasa, acela de a vorbi cu el, de a-i reprosa toata ruperea ei de cele placute sufletului si apoi sa foloseasca pastilele pe care li le lasase lui, in semn de razbunare, lasandu-l sa isi faca procese de constiinta toata viata. Cand telefonul suna, intelesese ca ea va fi aceea ce va trai ce ii pregatise lui.

Gandurile la fericire ce nu aveau sa mai vina niciodata.
 

gay in romania Copyright 2009 Reflection Designed by Ipiet Templates Image by Tadpole's Notez